Suferea că n-a fost în ultimele clipe de viață ale părinţilor săi alături de ei, că la 40 de ani n-are un moștenitor, că și-a trăit viața anapoda
Lui Nicu i s-a făcut milă de fosta lui iubită. Nu merita ea să-și șteargă cineva picioarele de ea. Era o bună specialistă și o mamă grijulie. Oamenii din sat îi purtau tot respectul. Și ar fi vrut cu tot dinadinsul s-o ajute cumva. Se simțea nu știu cum vinovat față de ea. Atunci, mulți ani în urmă, dacă ar fi fost mai copt la minte, nu ar fi făcut ce-a făcut. Gândul că a ridicat mâna la o femeie îl doare și astăzi. Mai ales că a iubit-o pe Nastia cum poate iubi doar un adolescent – cu toată ființa lui! Zic, poate din sentimentul acela de vinovăție sau în amintirea iubirii lor de odinioară s-a gândit Nicu s-o sprijine în ce avea nevoie ea.
Cum îndrăznește străinul să se apropie de nevasta lui?
Dar mai ales cu bani. Din ăștia avea destui. Și uite că-și ia nevasta de mână și se duc la Nastia acasă – să vorbească cu ea, să-i cunoască și copiii. De unde să bănuiască bărbatul că satul o să interpreteze cu totul anapoda aceste vizite. Chipurile, spuneau oamenii, uite că n-a uitat-o, vrea să reînnoade ceea cea fost odată. Pentru că nu știu cum s-a întâmplat, dar Nicu mai în fiecare zi se ducea la Nastia la punctul medical. I-a cumpărat aparataj pentru laborator, multe alte mărunțișuri de care avea nevoie medicul satului ca să lucreze ușor și cu folos pentru oameni.
Femeia primea cu plăcere și recunoștință aceste daruri – știa că din altă parte nu are de unde-i veni acest ajutor. Nu sunt tocmai eu omul care să vă spun cum se amenajează într-o localitate sătească un punct medical. Mai mult ca atât, Nicu a întrebat și copiii Nastii cam ce și-ar dori ei și părinții nu le pot cumpăra. Așa s-au trezit ei cu un calculator, o bicicletă și mașinuțe de tot felul pentru băiatul cel mic al Nastii. Trei flăcăi avea femeia. Și un bărbat, care în ultima vreme cam nu dormea pe acasă. Vă spuneam, avea în centrul raional o ibovnică și rămânea la ea de multe ori.
Se cam săturase de Nastia, de sâcâielile ei, de băieţii lui gălăgioși și ar fi vrut să trăiască mai mult pentru dânsul. Dar uite că vorbele oamenilor din sat au ajuns și la urechile lui. Ziceau binevoitorii, bre, cărarea ta spre casa ta se îmburuienește, dar a lui Nicu e netedă și bine bătută! Și pe loc s-a înfuriat soțul Nastii. Cum îndrăznește străinul acela să se apropie de nevasta lui? Pentru sat Nicu nu mai era de-al lor, ajunsese un străin bogat, cu rude apropiate în localitate. Și atât. De parcă nu s-ar fi născut și copilărit colo.
Nicu adus acasă, bătut măr
De cum au pornit vorbele prin sat, tatăl lui Nicu l-a avertizat: ia seama, băiete, că-i mai păți ceva, cu nebunul Nastii nu te pui. Nu cred să fi uitat că la nuntă a stat în capul mesei cu o tânără bătută măr de altul. Trecuseră atâția ani la mijloc și apoi fata l-a iertat, s-au împăcat de mult, cam de ce, se gândea Nicu, tocmai acum bărbatul Nastii să-i creeze probleme? Mai ales că-i însurat și el își iubește nevasta. Între ei doar nu e o relație amoroasă?! Dar așa gândea Nicu și cu totul altfel soțul Nastii.
Furios peste seamă, se certa mereu cu nevasta, a luat-o și la palme că a umblat vânătă femeia o bună habă de vreme. Pe perioada cât era Nicu în sat, și-a luat soțul Nastii concediu pe cont propriu, chipurile are probleme în familie pe care trebuie să le rezolve de urgență. Noroc de Emmi, nevasta lui Nicu, că nu înțelegea ce se petrece în jurul ei. Nu vorbea românește și nu înțelegea de ce se tot șușotesc oamenii ori de câte ori se ducea ea la magazin sau trecea pe ulițele satului. Însă în ziua când i l-au adus pe Nicu acasă, bătut măr de nu se știe cine, a înțeles că ceva se întâmplă. Și că în toată daravela e amestecat soțul ei.
I-a cerut explicații. La o săptămână după ce și-a mai revenit Nicu de la bătaia ceea, și-au adunat catrafusele și au părăsit satul. Credeau că pentru totdeauna. Dar au revenit în localitate exact la un an după aceea. Murise Tufleac, tatăl băiatului, și l-au găsit pe Nicu tocmai la Londra, unde participa la o conferință internațională ce ținea de domeniul lui de activitate. N-a ajuns feciorul la timp la înmormântare. Niște rude mai îndepărtate au pus mână de la mână și i-au făcut rânduiala creștină.
Şi Nastia, şi Nicu au divorţat
Nicu le-a întors datoria și mult peste le-a dat. Dar suferea în sinea lui că n-a fost în ultimele clipe de viață alături de părinţi. Că uite pune mâna pe 40 de ani și n-are nici un moștenitor, că și-a trăit viața nu știu cum anapoda. Da, a ajuns el unde a ajuns în cariera lui, dar pe plan personal a cam dat-o în bară. Emmi nu era o femeie de viață – era frumoasă, deșteaptă, indiscutabil, dar să creeze un cămin familial nu era în stare. Și nici nu se grăbea să-i nască un copil, pur și simplu, îi explica ea lui Nicu, nu îşi doreşte să fie mamă și de aceea nu simte necesitatea să aibă un copil.
Deși ținea mult la ea, Nicu se gândea să divorțeze. Familia în care nu sunt copii, zicea el, e stearpă și apoi, parcă era dator să aducă pe lume un alt Stratulat, care să-i ducă numele mai departe. Era o datorie a lui față de neamul din care se trage. Și cum nu avea frați și surori, numai lui îi revenea misiunea asta.
Nu știu ce a urmat după moartea tatălui în viața lui Nicu, atâta doar vă mai spun – Nastia a divorțat de bărbatul ei și în prezent lucrează la un spital din Chișinău. Și-a vândut casa din sat și, cu ajutorul lui Nicu, și-a cumpărat în capitală un apartament. Zicea el, ca s-o convingă să ia banii, că îi împrumută suma, iar ea, cu timpul, îi va întoarce datoria. Au rămas prieteni și bărbatul o sprijină ori de câte ori are nevoie femeia. Dar în Moldova de atunci n-a mai fost Nicu.
Lidia Bobână
