Preotul le-a spus că păcat mare au făcut că nu și-au ținut promisiunea dată muribundei

Când și-a revenit din leșin, băiatul Ilenei a încetat să mai vorbească. Uite așa n-a mai scos nici un cuvânt din ziua aceea. A stat luni de zile în spital, l-au purtat părinții peste tot – mănăstiri, babe, dar anii treceau și copilul nu și-a mai revenit. Degeaba îi spunea Ileana bărbatului ei că se răzbună Anica de pe lumea ceea și că, din cauza zgârceniei lui și a caracterului său îndărătnic, s-a întâmplat nenorocirea asta, Costică o ținea una și bună: ești o proastă și n-am ce-ți face!

Nenorocirile se abat cu nemiluita

Firește că lumea în sat nici să bănuiască ce promisiune i-a dat Anicăi vecina ei Ileana. Așa că tot ce se întâmpla în familia lui Costică Cujbă stârnea mare uimire în toate satele din împrejurimi. Pentru că nenorocirile se abăteau asupra casei lor cu nemiluita. Ba-i moare vaca pe imaș, s-ar părea fără vreun motiv serios, ba Costică, tăind lemne la trunchi, își scurtează un deget – întâmplări și accidente, care cu regularitate aveau loc în familia Ilenei. De acum și bărbatul ei, care nu credea în nimeni și nimic, prinsese mare frică de ce le poate aduce ziua de mâine.
Așa că, într-o seară, s-au sfătuit ei și au hotărât să se ducă la o mănăstire, să se spovedească și să ceară un sfat de la monahii acelui locaș sfânt. Zis și făcut. N-a fost un lucru ușor pentru ei, mai ales îi venea greu lui Costică, care nu era bisericos și nu credea în „vorbe băbești”. Dar s-a dus, n-avea încotro că-l scotea Ileana din țâțâni la orice pas.

Ochiul mamei veghează și de pe ceea lume

Și ce credeți Dvs? Preotul le-a spus că păcat mare au făcut că nu și-au ținut promisiunea dată muribundei. Credeți sau nu, dar și de pe ceea lume ochiul mamei veghează ce se întâmplă cu fiica ei. A murit greu, cu neliniște în suflet, neîmpăcată că nu i-a aranjat soarta, așa că v-aș sfătui, le zice preotul, să căutați copila ceea și s-o aduceți neapărat acasă. Fără întârziere, căci nu se știe ce se poate întâmpla mâine…
Dar Costică, vă spunem, nu credea în chestii de acestea. S-a culcat pe-o ureche și atâta necaz să aibă. Una Ileana se măcina în gânduri negre. Cum dădea cu ochii de feciorul ei mut, o ținea într-un plâns. Nu mai avea somn. Pe ascuns, să nu vadă copiii, bărbatul sau soacră-sa, care se mutase cu traiul la dânșii, bea. Ajunsese că dispărea de acasă și o găseau oamenii din sat cherchelită rău pe vreo hudiță mai întortocheată. Sau în halul acela ieșea din sat și mergea pe șleah încotro o duceau picioarele.
Mai că nu rămăsese nimic din familia lui Costică, doar numele poate. Nu știu cum s-au rupt de neamurile lor, de săteni, chiar de propriii lor copii, care ajunseseră măricei, flăcăuani deja. La un de când fusese la mănăstire, iată că altă nenorocire se abate asupra lor – Costică, trebăluind prin grajd, calcă din neatenție într-un cui ruginit. În loc să intre în casă să-și spele piciorul, să dezinfecteze rana, dar poate și la spital să se ducă, el dă din mână și abia noaptea târziu se uită ce a pățit.

Maricica revine acasă din internat

Din ziua aceea, a început să-l doară piciorul, să i se umfle și nimic din ce punea la rană nu-l ajuta. Dar nici la spital nu se ducea cu gând c-o să-i treacă cu oblojeli și leacuri băbești. Când n-a mai putut rezista de durere, s-a dus la medic. Târziu era însă, n-au mai avut ce-i face și, peste zece zile de chin și necaz, a murit în spital. Fără lumânare și fără ca cineva dintr-ai lui să-i fie alături…
Între timp, Maricica, fata Anicăi, a ieșit din internat și a venit la casa părintească. Avea 18 ani și se făcuse o domnișoară atrăgătoare, cu ochi luminoși, sprintenă și vioaie. Mai să n-o recunoască lumea în sat. Cum a ajuns, s-a pus fata pe treabă. Din ajutorul primit de la stat, a pornit să repare casa mâne-sa, să-și înnoiască perdelele, să grijească curtea. Totodată căuta și un loc de lucru, căci trebuia să trăiască din ceva și l-a găsit la dugheana din sat.
Avea nevoie stăpânul de-o vânzătoare pentru că alimentara fusese privatizată și pe lângă ea a mai deschis omul un bar, o terasă – își lansase bărbatul acela o rețea de magazinașe în toate colțurile satului. Primăria îl susținea cu ambele mâini, căci se creaseră astfel noi locuri de muncă în localitatea lor. Și în persoana lui aveau și ei un agent economic, care ajuta școala, grădinița, primăria cu te miri ce.

Nu s-a ales nimic din familia Ilenei

Dacă în primele luni satul era cu ochii pe Maricica, uite că odată cu trecerea timpului, alte interese au ieșit în față. De exemplu, a dispărut din sat Ileana. Spuneau copiii ei că s-a îmbrăcat femeia în ziua aceea frumos de tot, că s-a pieptănat ca în tinerețe, și-a aranjat cosița coroană pe cap. Și a ieșit din curte fără să spună unde se duce și când se întoarce. La o lună de la dispariția ei, copiii au anunțat poliția. Căutările n-au dat nici un rezultat.
Trăiau băieții Ilenei cu nădejdea că într-o zi o să apară, că n-o să stea cât lumea pe unde s-o fi dus. A mai trecut o lună și au fost chemați ei la spitalul raional – găsise un omulean în pădure un cadavru mutilat, ciopârțit parcă ar fi fost de niște jivine, închipuire n-aveai ce e – femeie ori bărbat. S-au uitat băieţii Ilenei și au zis într-un târziu că poate o fi și mama lor. Au recunoscut-o după un petic de material care părea să fie rămășiță din rochia Ilenei.
Lidia Bobână, APROPO Magazin