Norocul e schimbător – azi e cu tine, iar mâine îl îndrăgeşte pe altul

Se plictisise femeia de casă, de copii, de soţ și dorea o schimbare în viaţa ei. Avea 42 de ani, copiii crescuseră – unii erau la facultate, alții pe cale să termine liceul și nevasta se plictisea de-a binelea în gospodăria ei. Dacă s-a măritat în primul an de facultate și apoi a născut pruncii unul după altul, n-a lucrat Silvia la stat nicio zi. Material, n-a simţit nevoia de bani suplimentari, ca s-o întindă de la salariu la salariu.

De aceea s-a mirat peste poate Anatol că nevasta vrea câștiguri mari pentru niște planuri de viitor. Era sigur că s-ar fi descurcat cu învățătura copiilor și fără să plece Silvia peste hotare. O cunoștea bine după atâția ani de căsnicie. Și-a dat seama că setea de aventură o mână pe femeie din casă. Pentru că nu se hotărâse încă în ce parte a lumii s-o ia. Avea rude care lucrau în Irlanda, în Portugalia, Spania, Grecia, Italia și peste tot ar fi avut un sprijin la început.

Setea de aventură o mână pe femeie din casă

În sfârșit, a luat-o spre Italia. Plecase cu un microbuz, nu că nu ar fi avut bani de avion, ci pentru că treceau prin mai multe țări până să ajungă la destinație și câte avea să vadă Silvia! Dar să fi știut ce-o să i se întâmple, rămânea acasă. Mai întâi că a avut un accident în drum. Semn rău, nu? Au stat două zile într-un orășel și a reparat șoferul autocarul. Apoi i-a oprit poliția în Germania și le-a controlat actele. Doi pasageri din grupul lor au fost arestați pentru nu știu ce nereguli în documente. I-au ținut și pe ei la poliție până să se clarifice de unde vin, unde se duc, ce au de gând să facă.
Le-au dat drumul într-un târziu, dar parcă-i pierise Silviei dorul de a mai lucra în Italia. Totuşi parcursese mai bine de jumătate din drum și nu s-a întors înapoi. Când a ajuns la destinație, n-a întâmpinat-o verișoară-sa, cum le-a fost înțelegerea. Mai mult ca atât – a descoperit Silvia că cineva i-a furat banii și rămăsese doar cu niște mărunțiș în buzunare. Îi venea să urle de necaz. Ea, care se simțea întotdeauna stăpână pe situație, iată că acum era într-o țară străină, fără bani, fără să cunoască limba și fără un acoperiș deasupra capului. Bine că era vară și nu îngheța de frig.

Silvia ajunge cu peripeţii în Italia

Hoinărea în neștire pe străzile acelui orășel italian și se gândea că oricum era cazul să se angajeze undeva, să-și facă bani cel puțin de bilet înapoi spre casă. Dar cum naiba, dacă nu cunoști limba? Pe cine să întrebi, cum să-i descoși? La un moment dat femeia a înjurat în glas. Urât de tot a înjurat! Și ce credeți dumneavoastră? Cineva care trecea pe alături o întrebă în română de unde este. Cu adevărat, Domnul are grijă de toată vietatea de pe pământ!
Silvia ar fi fost gata s-o îmbrățișeze pe străina ceea, să-i pupe picioarele doar pentru că vorbea limba țării ei! Uite așa a cunoscut-o pe Iulia, o femeie din Ștefan-Vodă, care de șapte ani muncea în Italia. În noaptea aceea a dormit la ea. Și a primit-o nevasta în odăița de la mansardă ca pe o rudă apropiată. Au vorbit toată noaptea despre ce se întâmplă în Moldova, despre copii, soți și sărăcie, despre ce se întâmplă cu nenorociții noștri peste hotare.
Silvia, cu cât o asculta pe Iulia, cu atât se înspăimânta mai tare. Avea un singur gând – să se întoarcă cât mai grabnic acasă, lângă soț și copii. Cu ajutorul nevestei acelea a dat și de verișoară-sa, care două zile în șir a așteptat-o pe Silvia în gară, degeaba însă. Microbuzul a ajuns în Italia cu o săptămână întârziere. N-o întind mult, vă spun că a rezistat Silvia doar jumătate de an în străinătate. Obișnuită să fie stăpână în casa ei, aici rolul de roabă ascultătoare n-o încânta deloc.

Silvia a rezistat doar jumătate de an în străinătate

Și-apoi, nu era ea în situația să moară de foame în Moldova. N-au trecut nici șase luni, că uite-o bătând la ușa casei ei. Din ce-a câștigat, a cumpărat cadouri pentru fiecare. Amintire de la mama. O săptămână au ținut lanț petrecerile în casa lor, căci fiecare prieten, cumătru, rudă a ținut de cuviință să-i ureze bun venit. Dar și acolo unde se pare că nenorocirile trec pe alături, tot se mai abate câte una. Fiul lor mai mare, Denis, s-a ales cu fracturi serioase în urma unui accident cu motocicleta. Și nu era de vină băiatul, un nemernic a dat peste el la o intersecție. Părinții, în deznădejdea lor, nu mai aveau somn.
Prognozele medicilor erau de-a dreptul înfricoşătoare – băiatul putea rămâne țintuit la pat. Și abia împlinise 23 de ani. Era un copil cuminte și isteț. Mamei îi părea că și cel mai frumos din lume este. Abia atunci și-au dat seama cât de norocoşi au fost până mai ieri, că au trăit bine și frumos, că băieţii și fetele lor nu le-au ieșit din cuvânt, că au parte de părinți înțelegători și săritori la nevoie – se bucurau că buneii sunt în viață și vioi încă.

Boala fiului schimbă întregul mers al lucrurilor

Dar nenorocirea asta în familia lui Anatol le-a răsturnat pe toate. Nu mai voiau să vadă pe nimeni. Li se părea că lumea nu-i compătimeşte, că se bucură de năpasta ce-a dat peste ei. Silvia era atât de cătrănită, că era gata să se ia la harță cu fiecare – de la infirmieră până la șeful spitalului. Îi părea că nu-și bat capul prea tare să-i salveze copilul. Într-un târziu i-a sfătuit cineva să invite un specialist cu renume de la Moscova. „Dar el ia bani grei, – le-a zis amicul. – Găsiți parale și căutați-l. Asta e speranța voastră.”
Părinții lui Anatol au vândut apartamentul din Chișinău și s-au mutat la țară, unde aveau o căsuță bătrânească. Denis a suportat mai multe operații la picioare. Astăzi merge în baston, dar spun medicii că într-o zi o să-l arunce. De la nenorocirea cu Denis s-a schimbat ceva în atmosfera din familia lor. De parcă ar aștepta să le cadă altă nevoie pe cap. Norocul e schimbător de fire – azi e cu tine, iar mâine îl îndrăgeşte pe altul.
Lidia BOBÂNĂ, APROPO Magazin