Se vorbea în oraș că unul din bodyguarzii lui i-a făcut felul

Spuneau gurile rele că Iustin s-a îmbogăţit peste noapte și că a ajuns în câțiva ani milionar. Nu și-a adunat chiar într-o zi averile, precum se vorbea, dar destul de repede s-a împroprietărit cu imobile, și-a deschis tarabe, și-a înjghebat niște relații cu oameni nu prea onești, dar siguri, când era vorba de afaceri nu întotdeauna pe deplin legale.

Iustin se îmbogăţeşte prin escrocherie

Și cu cât se îmbogățea mai tare, cu atât devenea mai fudul și mai neînțelegător față de părinți și alte rude care-l căutau cu nevoile lor. „Mai, dați și voi din mâini și din picioare și nu așteptați să vă cadă toate degeaba!”, îi apostrofa el, ori de câte ori veneau aceștia la el după ajutor. Nu întotdeauna după bani, uneori și un sfat mult înseamnă. Iustin lucrase până a se îmbogăți polițist de sector în Chișinău și primele afaceri le făcuse prin escrocherie.

Găsea bătrâni singuratici și nu știu în ce fel – ori că-i speria, ori că-i amenința, ori că-i droga, dar aceia își treceau casele și apartamentele pe numele lui prin donație, chipurile el o să caute de dânșii. Mai spun gurile rele că făcea treaba asta împreună cu asistenții sociali, care deserveau bătrânii. O fi drept sau nu, astăzi nu mai știe nimeni.

Păcălea bătrâni şi le lua casele

E adevărat că-i trimitea la țară, unde avea grijă de nenorociții ceia o mătușă de-a lui, rămasă nemăritată. Trăiau bătrânii într-o casă cumpărată de Iustin și prefăcută în pensiune pentru ei. Într-o vreme erau vreo șapte moșnegi acolo, apoi, pe rând, pe rând, s-au trecut din viață. Cam repede se treceau și lumea în sat se întreba chiar – de moarte bună s-au dus sau le-a ajutat cineva?

Fapt e că averile moșilor au trecut în mâinile lui Iustin și, în scurt timp, tânărul a lepădat munca la stat și s-a pornit pe afaceri. Vă spuneam că nu întotdeauna erau legale, dar nici nu-l puteai prinde cu mişmaşuri, căci avea spate bune și ieșea Iustin basma curată din orice încurcătură. Și pentru că punea în palmă ba unuia, ba altuia, ajunsese omul să nu se mai teamă de nimeni şi de nimic.

Îşi pune în gând să se însoare

Împlinise 36 de ani când și-a făcut primul milion. Cu ocazia asta a dat o petrecere de a vuit târgul. Uite atunci i-a şi venit ideea să se însoare. Se făcuse cu un conac în partea de jos a orașului pe care îl câștigase la cărți de la un „guguță” și acum avea unde-și duce nevasta. O dorea tânără, frumoasă, să-i sporească imaginea de bărbat căruia îi merge din plin! Și a găsit-o… La o petrece organizată de un amic din gașca lor. Frumoasă foc era fata, înaltă, bine făcută și veselă…

Nici nu-și închipuia Iustin că se poate îndrăgosti prostește de-o puștoaică! Tânăra abia împlinise 18 ani… Ar fi dus-o chiar în seara aceea acasă, fără s-o întrebe de-l vrea sau nu de bărbat. El, care s-a deprins să ia de la viață orice-și dorește, parcă nu-și închipuia că cineva poate să-i stea împotrivă. Uite însă că Roxana nu avea planuri de măritiş. Se gândea la o facultate, să facă o carieră – se visa un top model de succes sau, în cel mai rău caz, actriță la un studio cinematografic peste hotare.

Inexplicabil, ia foc apartamentul părinţilor Roxanei

Vorbea fluent franceza și engleza și într-adevăr ar fi reușit, dar, vedeți dumneavoastră, planurile fetei nu aveau să se împlinească din simplul motiv că lui Iustin i-a venit cheful să se însoare cu dânsa. Fata însă se împotrivea, oricum ar fi încercat el s-o convingă. A vorbit și cu părinții Roxanei, dar, pentru că o aveau doar pe ea și o iubeau peste seamă de mult, i-au zis că va hotărî copila. „Ce înțelege ea la vârsta asta?”, se frăsuia Iustin. Uite cum dă cu piciorul în binele pe care el, Iustin, i-l pune în palmă?!

Se înfuriase rău de tot și, la mânie, nu te pui cu un bărbat nebun, căci e în stare de orice. De fapt, s-a întâmplat un lucru inexplicabil – uite că, din senin, apartamentul în care locuia Roxana cu părinții ei a luat foc. Pompierii au zis că de la un scurt circuit, dar nu putea să fie treaba asta căci tocmai în anul acela părinții fetei schimbaseră firele electrice, prizele, au înnoit tot ce se putea, căci aveau de gând să scoată apartamentul de vânzare, să-și procure altul mai bun.

Dar au rămas pe drumuri și nu știau acum încotro s-o ia. Dormeau când la o rudă, când la alta, dar n-o puteau ține așa încontinuu. Într-o zi, chipurile întâmplător, se întâlnesc cu Iustin.