Sărbătoarea lui Bachus s-a desfăşurat în acest an pe 6 şi 7 octombrie. Ziua vinului a costat guvernul un milion de lei și a adunat pe teritoriul Centrului Expoziţional „Moldexpo” 50 din cele mai cunoscute companii vinicole din Republica Moldova, dar şi meşteri populari şi apicultori. Companiile vinicole au amenajat terase pe teritoriul orăşelului la care vizitatorii au avut ocazia să guste din diversitatea vinurilor propuse și să cumpere sticla care le-a plăcut.

Mii de vizitatori iau cu asalt teritoriul orăşelului vinicol pentru a gusta din vinurile moldoveneşti şi a mânca o porţie de frigărui. Pentru două zile „Moldexpo” a devenit cea mai vizitată destinaţie din republică. Unul din primele standuri aranjate pe piaţa centrului expoziţional este al companiei „Migdal-P”. Aici se vinde tulburel roşu şi alb, un vin care se bucură de un succes deosebit la cunoscători și la care se formează cozi impresionante. De la vânzători aflu că în acest an un litru de tulburel costă 15 lei, mai scump cu 5 lei decât anul trecut. „E din cauza secetei”, îmi explică vânzătorul. De fapt, preţurile la vinuri, în zilele în care se serbează ziua naţională a băuturii nobile, nu sunt tocmai avantajoase. De exemplu, în magazine, un „Purpuriu de Romăneşti” se vinde cu 40 de lei, iar la standul Romăneştilor acesta costă 50 de lei sticla. „Ne-am gândit să nu ne complicăm viaţa şi să punem la toate produsele noastre un preţ unic”, mă lămureşte vânzătorul de la stand.

Alianța vs Voronin

Nu toate standurile companiilor prezente la sărbătoare sunt primitoare. Majoritatea abia dacă propun câte douăzeci de mililitri de vin pentru degustare. Cei mai insistenţi amatori ai licorilor expuse se mulţumesc cu cantitatea care li se oferă şi, degustând pe unde mai mult, pe unde mai puţin, îşi croiesc drum spre noi provocări vinicole. Cei de la compania „Alianţa-Vin” sunt, poate, cei mai ospitalieri vinificatori. La standul acestei companii coada vizitatorilor nu se răreşte. Vânzătorii abia reuşesc să pună păhărelele umplute pe tejghea şi imediat sunt golite.
Mai puţin primitori sunt amfitrionii de la vinăria „Voronin” care se află vizavi de „Alianţa-Vin”. Lângă boxa vinăriei stau trei doamne, una cu buzele desfigurate de botox, şi oferă informaţie tuturor curioşilor ce vor să afle din ce soi de struguri este făcut un „Voronin” sec matur. Însă roşul de „Voronin” nu e pentru degustare. Puţini sunt cei care sunt lăsaţi să intre pe terasa ferită de ochii chefliilor şi păzită de câţiva gardieni, ca să guste din vinul select. O sută de lei, acesta este costul unui „Voronin”.

Purcari, cea mai bună vinărie

În cadrul ediţiei din acest an a Zilei naţionale a vinului, câştigătoarea marelui premiu pentru merite deosebite în producerea vinului este „Vinăria Purcari”. Această companie a amenajat şi cea mai mare terasă din orăşel. Îngrădită şi păzită ca ochii din cap de câteva zeci de gardieni, terasa este deschisă doar pentru posesorii unor invitaţii mistice. În faţa terasei este instalată o scenă de pe care instrumentişti, tenori şi balerini îi distrează pe vizitatorii terasei, dar și pe curioşii din mulțimea adunată în jurul gardului. Un bărbat care privește cu invidie mesenii serviți cu sushi și vinuri de Purcari de chelneri în mănuși albe își ia inima în dinți și, spunându-i partenerei sale: „Ia poșol v razvedku” („Mă duc în recunoaștere”), încearcă să se strecoare printr-o deschizătură din gard, însă imediat este oprit de un gardian și rugat să prezinte invitaţia.

Frigăruiele, afacerea de la ziua vinului

Urmează tarabele cu frigărui. O sută de grame de carne la grătar costă 35 de lei, iar pentru o porție cu salată și sos cumpărătorul scoate din buzunar mai mult de o sută de lei. Totuși îmbulzeala de la tarabele cu grătare nu conteneşte. Unul dintre bucătarii care mânuieşte ţiglele cu carnea suculentă îmi spune că a fript deja mai mult de două sute de kilograme de carne și era abia ora șaisprezece. Desigur, nimeni nu oferă cecuri pentru mâncărurile vândute. Echivalentul a două sute de kilograme de carne înseamnă circa 70 de mii de lei.
„Acesta-i prețul pus de proprietari!”, se dezvinovăţeşte o vânzătoare înjurată de mama focului de un cumpărător nemulțumit că trebuie să scoată din buzunar 290 de lei pentru doi pești la grătar. Nici un comerciant nu mi se plânge de faptul că i-ar merge prost vânzarea. Atât meșterii populari, care vând obiecte din ceramică, cojoace din blană de oi, cu 1200 de lei, și cușme de cârlan, cu 400 de lei bucata, cât și apicultorii îmi spun că sunt mulțumiți de vânzările pe care le-au făcut.
Vadim VASILIU