La 50 de ani, în orice țară a lumii nu trebuiești nimănui

Irina, femeia despre care vreau să vă vorbesc astăzi, a fost o bună cunoștință de a mea, adică este şi acum, doar că locuiește astăzi în țara unde, se crede, fiecare vis se împlinește, dacă ai minte, posibilități și sprijin de nădejde. Femeia asta n-a avut nimic.
A rămas orfană de mică și s-a educat prin școli-internat. Pentru că era talentată cu adevărat, a fost transferată dintr-un internat sătesc la școala de arte plastice din Chișinău, unica de altfel în republică – acum liceul ”I. Vieru”. După liceu a făcut facultatea de arte plastice și s-a lansat destul de repede. Tânără de tot, dar participa la multe expoziții colective și de fiecare dată era remarcată. Pentru că nu avea părinți și niciun fel de rude, iată că se mărită. Spunea că avea nevoie de ceva stabil și sigur, că o familie ar fi protejat-o de greutățile vieții, că, măritându-se, se alegea pe loc cu părinți, bunici, rude nenumărate.

Urmărită de ghinion

Dar din această căsnicie peste câțiva ani a rămas doar cu un copil pe care l-a crescut singură. Se obișnuise cu gândul că, dacă nu-ți merge de la naștere, nu te aștepta la nimic bun nici mai departe. Dar uite că a avut și partea ei de fericire, s-a îndrăgostit fulgerător de un bărbat însurat, o persoană publică, pe care l-a cunoscut pe când era redactor-șef la un ziar guvernamental, apoi a mai fost și în alte posturi, dar și-a încheiat cariera la Paris. Misterios de tot a murit acolo omul și spune lumea că nu de voia lui.
Irina îl iubea cum doar în povești de dragoste mai citești, și el la fel era atașat de ea. Doar că se ascundeau de ochii lumii. Bărbatul nu voia să divorțeze, avea doi copii și o nevastă la care ținea într-un fel și pe care o respecta ca pe mama copiilor lui. Irina însă era refugiul său, când avea probleme sau simțea nevoia ca cineva să-l iubească şi să-l alinte ca pe un copil, venea la fata asta tânără, frumoasă și mai ales talentată.

La Paris îi moare iubitul

A sprijinit-o cum a putut mai bine prin relațiile lui. Se bucura Irina și de sprijinul colegilor de breaslă care au recomandat-o în Uniunea artiștilor plastici și era pe punctul să se prezinte cu o expoziție personală când uite că moare la Paris Alexandru. N-am văzut femeie să sufere mai mult pierderea iubitului ei. A vândut tot ce avea aici și s-a mutat cu traiul la București. Și acolo s-a remarcat foarte uşor, trăia din lucrările pe care le vindea și, apropo, destul de prețuite erau, locuia chiar în centrul capitalei, într-un apartament obținut de la primărie. Pe atunci se întâmplau minuni din astea. Şi parcă i se mai ogoise durerea.
Dar altă ţicneală îi veni în minte. Ce-ar fi să se stabilească în America? Dacă ajunge pictoriță cunoscută acolo, cucerește lumea! A vândut tot ce avea la București, și-a luat fiul de la Liceul „Tonizza”, era talentat și copilul ei, și a plecat. Spune lumea că a câștigat un concurs inițiat de Ambasada SUA. Dacă crezuse că i-a fost greu la Chișinău, complicat să se descurce la București, păi ceea ce-a găsit în America era iadul pe pământ! Loc de lucru nu putea obține căci nu avea drept de ședere decât pe trei luni, nu cunoștea limba, în plus avea un copil minor.

Se stabileşte la Bucureşti, după care emigrează în SUA

A devenit boschetar pe străzile orașului în care ajunsese la voia întâmplării. De acolo a și cules-o un american și a dus-o în casa lui, o bojdeucă neîngrijită de ani de zile. Mai mult ca atât – a luat-o și de nevastă. Pentru că Irina era obișnuită de mică cu greutățile și putea să se descurce în situații complicate, şi-a suflecat mânicile și s-a pus pe treabă. A pus în ordine casa americanului, și-a dat copilul la școală, avea grijă și de bărbatul ei – îl hrănea la timp și-l spăla, doar un lucru nu putea să facă, să-l dezbare de droguri.
Când se droga, devenea agresiv, iresponsabil și dădea cu pumnii în Irina și copilul ei cu nemiluita. Dar ce avea să facă femeia? Era în țară străină, fără loc de lucru și cu un băiat pe care trebuia să-l hrănească și să-l culce undeva. Răbda. Din căsătoria asta s-a ales totuși și cu un lucru bun – peste ani a primit cetățenia statului american. Între timp, învățase limba, se împrietenise cu vecinii, copilul urma școala și o ajuta în gospodărie, iar vara chiar își găsea de lucru pe undeva ca să-și susţină mama.

O culege din stradă un narcoman

Duceau o viață umilă, la limita sărăciei. Soțul Irinei nu avea un loc stabil de muncă și nici un salariu ca lumea. Dar și ce câștiga nu ajungea în mâinile Irinei, le dădea soţul său pe droguri. Ar fi pictat femeia, și-ar fi vândut lucrările pe câțiva dolari acolo și tot ar fi avut ceva. Dar nu avea bani pentru a-și cumpăra cele necesare meseriei. Economisea cât putea ca să-și întrețină copilul și casa. În câteva rânduri și-a găsit de lucru, dar nu i-a permis soțul. Era din cale afară de gelos.
Avea și de ce – Irina era o femeie frumoasă, delicată la trup și cu un aer atât de inocent pe chip încât ochii multor bărbați se opreau asupra ei. De dragul ei încercau vecinii să înnoade niște relații, dar cu Richard era imposibil să reuşească – imediat intra la bănuieli. Poate că ar fi trăit și în continuare cu el, dar s-a întâmplat că, într-o seară, veni dobitocul afumat și posibil drogat, căci altfel cum să explici tu că și-a bătut nevasta până n-a mai putut să se ridice de jos?…