“Bloggerul anului 2009″ cu soacramica.wordpress.com, acum rebranduit în blogdevineri, Lilia Calancea se afla departe de casă de mai bine de 10 ani, dar postările pe care le face pe blogul ei între „viaţă, lucru, muşcate şi o fată”, de acolo de la Bruxelles, sunt sinonime cu tot ce înseamnă, casă, familie, masă, valori, toleranţă şi simpleţe şi o ţin de departe atât de aproape de o Moldovă virtuală, care e frumoasă. I-am răpit şi noi Liliei o lecţie de viaţă.
- Lilia, spune ceva din CV-ul tău., ce ai absolvit ?
- În Moldova am absolvit ULIM-ul, Departamentul Limbi Străine. În Franţa am făcut masteratul la Institutul European de Înalte studii Internationale IEHEI, apoi în Belgia, masterat în traducere cu specializare în relaţii internaţionale la ISTI (Bruxelles).
- Dar cum ţi-ai ales facultatea la care să înveţi, că mulţi tineri în RM astăzi aleg facultatea după ratingul vecinilor de bloc, sugestia prietenilor, ca să fie, valoarea contractului sau culmea – dupa lungimea cozilor la depus acte?
- Şi eu am ales dupa rating. Ştiam că limbile străine au să-mi prindă bine. Deşi habar nu aveam la ce anume.
- Cum a fost să înveţi aici?
- Eu am fost o studentă energică. Am profitat de viaţa de student la maximum. Am avut şi profesori buni, şi posibilităţi, şi uşi deschise. Trebuia doar să aleg. Păstrez numai amintiri frumoase. Cu tone de nostalgie.
- Dar să-ţi găseşti un loc de muncă? Primul?
- Eu lucram deja în anul 4. Asistentă de vice-rector.
- Apoi?
- Apoi am absolvit şi am plecat din ţară.
- Ai fost bloggeriţa unui an, fiind “soacramica….”. Atunci toata lumea (de pe net) încerca să vadă cine e aceasta misterioasă din umbră? Ce le-ai răspunde acum despre tine, cea de atunci?
- Am fost aleasă Bloggerul anului 2009, în cadrul concursului pentru bloggeri – Blogovăţ. Ce le-aş spune? Le-aş mulţumi celor care m-au votat. Au ales blogul meu fără a-mi cunoaşte identitatea sau faţa. Le sunt recunoscătoare, şi dupa trei ani. Şi poate peste zece.
- Acum eşti în Bruxelles. Ce faci acolo?
- Trăiesc, lucrez, cresc muşcate şi o fată.
- Cum vezi Moldova de acolo?
- Eu o văd doar prin internet. Moldova virtuală e frumoasă.
- Vreau să vorbim un pic despre şansa tinerilor moldoveni de a schimba Moldova, (acum la noi tema asta e la modă !) de a o face mai bună sau aşa cum şi-o doresc. Tu ce crezi despre asta?
- Tinerii ar trebui să se implice în politică. Cu un leader al lor, unul tânăr, carismatic şi incoruptibil. Fără a aştepta finanţare de peste hotare sau sfaturi de la politicienii-caricatură actuali. Pare utopic? Dacă da, atunci încă e devreme să visăm la o Moldova schimbată.
- Şi despre cariere, pe post de soacră mică sau consilier «de vineri» ce joburi ai recomanda unor tipi care nu ştiu unde s-o apuce? Ce mai e la modă acum, dar raţional ce-ar fi să inveţi a face?
- Mi-ar plăcea să le zic «urmaţi-vă visul», pentru că, e de la sine clar, tinerii trebuie încurajaţi constant şi continuu. Dar nici vorbe goale n-aş vrea sa arunc. Niciunde nu e uşor să începi de la zero, în MD cu atât mai mult. Dar de încercat, trebuie neaparat. Nu ştiu ce e la modă acum, căci sunt plecată de 10 ani din ţară.
- Cum deosebeşti un moldovean cu şcoală, în Europa?
- Vorbeşte bine o franceză sau engleză locală (eventual italiana, spaniola etc.) Adevărul e că niciodată nu mi-am pus întrebarea.
- Vei reveni vreodata acasă?
- Nu vreau să zic niciodată.
- De ce ?
- Destinul e mai puternic decât omul.
- Mersi.
Vizualizări: 878
