A încercat să ascundă de toţi ai casei un “dar” al său. Marinei Belorodov îi era frică să nu-şi îndepărteze soţul, copiii, rudele de casă, că apoi “vă daţi seama şi dvs. – zice ea – m-ar fi internat într-un spital, crezându-mă bolnavă psihic.”

“Dar eu sunt – mă asigura Marina – absolut sănătoasă, atâta doar că am suferit un accident rutier şi, în urma nenorocirii, am simţit că ceva s-a întâmplat cu mine.”
Medicii spun că e absolut sănătoasă atât psihic, cât şi fizic. Însă totul a început după ce Marinei, plecată cu autobuzul la o rudă din Bălţi, i s-a făcut rău, după care a leşinat.

Marina vede-tot

Asta a fost la câteva luni după accident. Când şi-a revenit, femeia care era plecată asupra ei i s-a părut monstruoasă din cale afară. Marina îi putea vedea clar toate organele interne. Dar iată că, tocmai din ziua aceea, “darul” aceasta, de a străbate cu privirea învelişul uman, n-a mai dispărut. Ajungând la verişoara ei, aude că femeia e îngrijorată unde i se află bărbatu-său, care de două zile nu mai dăduse pe acasă. “Şi – zice Marina – a fost destul să mă gândesc la el şi l-am zărit într-o casă la ţară alături de o femeie tânără şi un copilaş. Şi-i spun verişoară-mii: nu te îngrijora, el e acolo şi se simte bine, în scurt timp vine acasă.” “De unde ştii?” – a rămas trăsnită femeia. Şi Marina şi-a dat seama pe loc că se mai întâmplă ceva cu ea: de unde oare putea să vadă ceea ce se întâmplă hăt departe?
“Am avut impresia – povesteşte femeia – că mă aflu undeva deasupra pământului şi văd tot ce se întâmplă în fiecare casă şi în orice colţ de pe acest pământ.”

Vrăjitori sau oameni simpli?

Desigur că verişoarei nu i-a spus nimic. S-a descurcat cu o glumă.
Ziceam că îmi vorbea despre asemenea lucruri, pe care mintea mea îngustă, închistată de dogme şi concepte felurite nu le putea înţelege. Vedeam în faţa mea o rusoaică simplă, fără prea multă carte, cu mişcări şi gânduri fireşti, încât mă prinsesem la gândul că mă prosteşte, că-mi pune mintea la încercare. Mi-am zis să vă povestesc dvs. despre FEMEIA Marina Belorodov. Cine ştie, poate că în această republică mai sunt oameni cu diverse aptitudini, dar pe care le ascund şi ei din acelaşi motiv: să nu se creadă că nu sunt ceea ce nu sunt de fapt: adică vrăjitori.

Cu totul altfel

Ştiu că oamenilor simpli o să li se pară ireală această întâmplare, prin faptul că ei nu simt şi nu văd mai departe decât ceea ce se vede sub ochii lor. Dar de ce să nu credem că mai sunt şi alţii, mult mai diferiţi decât noi?
Cum avea să-mi spună Marina, ea desprinde din natura ce ne înconjoară mult mai multe culori, simte după încărcătura energetică de stă de vorbă cu om bun sau unul rău: “Dacă omul e bun la suflet şi se apropie de mine, am impresia că mă înseninez, căldura lui îmi prieşte, dar dacă se apropie un om rău, energia lui negativă îmi înceţoşează mintea şi nu pot gândi deloc, am impresia chiar că nici nu mă pot mişca precum oamenii, că mă dezarticulez.”
Am mai întrebat-o, curioasă fiind, pentru că nu întâlneşti în fiece zi oameni de asemenea factură: “Marina, ce ştii dumneata despre sfârşitul lumii şi, în general, cum vezi planeta noastră peste o mie de ani?”
Îmi mărturisise că ea ştie soarta propriilor copii şi a nepoţilor pe care îi va avea şi aşteptam un răspuns şi la întrebarea mea. “Oamenii – mi-a spus ea – vor suporta schimbări esenţiale: vor fi mult mai înalţi decât acum, vor avea o anumită rigiditate în mişcări, se vor deplasa cu uşurinţă în spaţiu şi vor exista într-o singură comunitate, adică nu vom mai fi ţări şi ţărişoare, diferite popoare, diferite limbi. Se vor numi pământeni şi vor cuceri cu uşurinţă galaxie după galaxie. Cât priveşte sfârşitul lumii, el nu există. Vor fi schimbări esenţiale dintr-o formă în alta, iar cei ce trăiesc astăzi, să se nască peste o mie de ani, n-ar recunoaşte nici această planetă, nici oamenii care o vor locui.”

Averea unchiului

Mă veţi întreba de ce v-am povestit întâmplarea aceasta atât de târziu şi de ce nu m-am consultat cu medicii care au văzut-o pe Marina Belorodov. Să ştiţi că am făcut-o: i-am întrebat dacă au avut o asemenea pacientă la spitalul clinic republican de boli psihice. “Nu figurează – mi-au răspuns ei – decât că a efectuat testele medicale respective.” Şi mi-au confirmat că e o femeie absolut sănătoasă.
Dar nu v-am povestit despre ea, pentru că m-a rugat să n-o fac până nu pleacă în Canada, unde, în urma decesului unchiului ei (fratele mamei Marinei), a moştenit o avere colosală.
Marina Belorodov a plecat din Moldova deja, aşa că rămâne să credeţi sau nu ceea ce v-am povestit. Eu atâta ştiu: nimic nu e sigur pe lumea asta în afară de moarte. Restul atârnă de un “poate”. Şi apoi mai ştiţi că puterea divină se joacă cu lucrurile omeneşti şi abia dacă prezintă vreo încredere chiar în clipa pe care o trăim. Darmite un asemenea fenomen!