A vorbi, în aceste zile, despre desemnarea unui candidat unic al forțelor antisistem înseamnă a da dovadă de proastă creștere. Abordarea subiectului echivalează cu un fel de plâns la cununie și râs la înmormântare. E o mârlănie, un „moveton” pe care și-l poate permite doar coana Chirița ot Bârzoieni. Noi, însă, firi subțiri, cu stagii în Occident, nu ne putem permite așa ceva. Noi așteptăm.

Până la alegeri au rămas doar trei săptămâni, dar candidatul tot n-a fost identificat, cu toate că ni se dau asigurări că acest lucru se va întâmpla în viitorul apropiat. E cam sinistră gluma cu „viitorul apropiat”, nu-i așa? I-am invitat la „Cabinetul din Umbră” pe Maia Sandu și Andrei Năstase, ca ei, plasați față în față cu doi ziariști sau analiști, să explice, fie și în cel de-al doisprezecelea ceas, ce se întâmplă cu mult pătimita nominalizare. Ideea a eșuat. Din vina cui – n-am s-o spun acum, ci după ziua scrutinului. Ca să nu rănesc firi delicate și să nu dezechilibrez fragilul echilibru. Presupun că după alegeri vom avea de discutat despre foarte multe lucruri interesante. Mă întreb însă – la ce ne-ar folosi?

Până acum, ni s-a cântat o singură melodie, un fel de mantră electorală – să aşteptăm rezultatele sondajului. Am așteptat. Și? Am pierdut luni de zile în așteptarea acestui Godot sociologic ca să aflăm ceea ce știam – Andrei și Maia se află la egalitate de puncte. Acum ni se spune să-l așteptăm de Godot-2 și că noul sondaj va decide totul. Dar să ne iertați o întrebare impardonabilă: ce surprize ne poate furniza un nou sondaj? Dacă americanii ne-au furnizat o egalitate perfectă, la ce răsturnări de situații putem să ne așteptăm de la nemți? Și după ce vom analiza cu un aer academic rezultatele celui de-al doilea sondaj, cu un previzibil rezultat de egalitate, ce argumente vor mai fi invocate? Ce ni se va mai spune când nimic nu va mai fi de spus? Că nominalizarea va avea loc pe 31 octombrie?

În actuala situație, de-a dreptul stupidă și penibilă, în accepția mea, există, totuși, un element pozitiv. Dacă acest candidat unic va fi, până la urmă, desemnat, suspansul care a atins cote amețitoare ar putea elibera energii electorale nebănuite. Candidatul antisistem ar putea fi votat cu un suspin de ușurare și într-o proporție mare, inclusiv de indecișii care mai așteaptă un semnal. Un ceva. Un miracol. O lepădare de orgolii și de satană. O asumare a unei răspunderi istorice.

În asemenea momente, s-o spunem încă o dată – istorice – se vede micimea ori măreția caracterelor care acceptă sau se împotrivesc destinului marcat de provincialism.

Dar până se va produce minunea sub care, cu intenții nobile, a fost plasată bomba crizei de timp, să ne referim încă o dată la planul Piticului – cel de a-l propulsa pe audio Lupu în turul doi. Să fie clar: toate sondajele de până acum nu au nicio relevanță în raport cu Maia Sandu și Andrei Năstase. Pe parcursul ultimelor luni, ba unul l-a devansat pe celălalt cu câteva zecimi de procente, ba viceversa. Aceste sondaje ne spun cu totul altceva: o slugă umilă a Coordonatorului, un politician găunos cu un rating de 2 la sută a fost umflat la 12% și se poziționează acum imediat după Năstase și Sandu. Și asta cu trei săptămâni înainte de scrutin! Peste două săptămâni, gunoiul politic din fărașul Piticului îi va devansa pe cei doi și se va pregăti să-și lanseze bulbucii în finala electorală.

Presupun că și într-o asemenea situaţie lucrurile în tabăra partidelor antisistem nu se vor limpezi și vom continua să auzim stupidul refren de a nu ne grăbi și de a aștepta rezultatul celui de-al treilea sondaj sociologic.

Val Butnaru