Nu şi-a mai revenit din nefericita experienţă amoroasă

Irina s-a măritat cu primul ieşit în cale. Era o fetişcană urâţică, bondoacă, cu ochii mici şi înfundaţi în cap. Colegele de clasă au rămas pur şi simplu uimite – era prima fată din clasa lor care se mărita. Ea fiind socotită de ele şi cea mai slută. E adevărat că şi cel care a cerut-o în căsătorie nu era rupt din soare. Vlad era josuţ, trecuţel de ani, avea în acel moment 30 de ani împliniţi, un început de chelie. Avea şi un râs straniu, hodorogit, de parcă-şi încerca vocea.

Tinerilor le-a făcut cunoştinţă o mătuşă de-a Irinei care era îngrijorată că fata putea rămâne nemăritată. „N-o să-i placă bărbatul, n-or să se înţeleagă, divorţează şi rezolvă problema”, o lămurea mătuşa pe mama Irinei. „Să fii divorţată nu-i acelaşi lucru ca să fii fată bătrână, eşti de acord? Anume aceasta îi băga în cap şi mama fetei. Irina, chiar dacă era urâtă, nu credea că n-ar fi putut să-şi aranjeze viaţa altfel. Era o fire romantică, visa la un prinţ pe cal alb, care să-i descopere sufletul şi s-o îndrăgească odată şi pentru totdeauna. Dar a hotărât totuşi să se mărite. Mai uşor o să-mi fie după aceea să caut bărbatul ideal, se gândea ea.

Căutând bărbatul ideal, se mărită cu Vlad

Dar ce înseamnă o căsătorie? Te obişnuieşti cu o anumită stare de lucruri, intri într-un regim care-ţi dictează activităţile de zi cu zi. După un an de căsnicie, Irina se obişnuise deja cu soţul ei şi nu-i mai părea bătrân şi urât. N-o mai înspăimânta nici gândul că el poate fi alături de ea până la sfârşitul vieţii. Cu atât mai mult cu cât era în aşteptarea primului copil. Sarcina i-a adus în obraji şi în toată făptura ei o aură luminoasă. Devenise chiar plăcută ochilor. Avea moliciuni şi graţie în mers, de parcă ar fi ajuns stăpână peste ceva anume. Mai toţi cei din jur au observat schimbarea aceasta şi tânăra femeie nu le mai părea urâtă şi dezagreabilă.

Uite că tocmai în perioada asta dă naiba să-l întâlnească pe Trofim, un depravat. Frumos la chip şi destul de abil în relaţiile cu femeile. A văzut-o că e gravidă, că nu-i ruptă din soare, că e naivă şi romanţioasă femeia şi dintr-odată a vrut-o. Din interes a dorit să se culce cu ea, să vadă cum e să faci dragoste cu o femeie de genul acesta. Trofim nu era însurat la cei 28 de ani ai lui, nici nu se gândea să facă treaba asta în următorii zece ani. Era derbedeul dintr-o familie de învăţători, unul la părinţi şi alintat de muieri încă de pe băncile şcolii. N-o să vă vină a crede, dar prima lui fată a fost o studentă venită la practică în şcoala lor, apoi a urmat mama unui coleg de clasă. Peste ani a aflat că mămica ceea întreţinea relaţii şi cu alţi prieteni de ai feciorului ei.

Îşi lasă soţul de dragul amantului

Fapt e că până la 28 de ani se şcolise bine Trofim în braţele femeilor. Uite acum prinsese gust de Irinuca noastră. Nu i-a fost greu s-o cucerească şi s-o culce în patul lui. Dar nu s-a aşteptat bărbatul că naivitatea femeii acestea, chiar urâţenia ei o să-l surprindă plăcut. Prinsese pentru ea un sentiment anume de a o proteja şi a o feri de ochii celorlalţi. Că în burta ei creşte copilul altui bărbat nu-l deranja deloc. Zicea că peste o lună n-o să-l mai intereseze Irina, oare nu sunt şi alte muieri care să-l facă curios? Dar n-a ţinut cont bărbatul că femeia prinsese drag de el. Fără ştirea lui, a hotărât să divorţeze.

Soţul ei era nedumerit total. Parcă nu avea nevasta vreun motiv serios să-l lepede. Era grijuliu cu ea, banul îl dădea în casă, nu-l interesau muieri străine, şi-apoi, avea de toate omul: şi casă, şi automobil, chiar dacă vechi de acum, un serviciu destul de bun, ce-i lipseşte oare? Şi părinţii Irinucăi erau de-a dreptul supăraţi. Mamă-sa chiar a flocăit-o fără milă, îi zicea: bagă-ţi în cap, nebuno, că altul n-o să te ia de nevastă şi ai să creşti copilul singură cuc.

Ajunge o fiinţă rănită de moarte

Când a aflat Trofim că Irinuca a înaintat proces de divorţ şi că speră s-o ia el de nevastă, tot atunci i-a pus-o în nas: „Tu te uiţi în oglindă, femeie hăi, cine crezi că ar vrea să aibă lângă el o muiere ca tine, zi şi noapte să vadă mutra asta?”. „Păi nu mă iubeşti?”, îl întrebă femeia printre lacrimi. „Pe tine? Cine ar putea să se îndrăgostească de-o slută, un nebun doar!” Cu vorbele astea s-a şi despărţit Trofim de amantă. I-a cerut cheia de la apartament şi i-a zis să uite drumul spre casa lui. Doar cei care au trecut prin situaţii similare ştiu ce era în sufletul Irinucăi. Niciodată nu s-a crezut într-atât de urâtă încât să nu trezească iubirea cuiva. Avea sentimentul că a rămas în mijlocul unui pustiu şi nu ştia de unde-i poate veni salvarea.

S-a întors lângă soţul ei, dar era o fiinţă rănită de moarte. Nu mai avea gust de viaţă, n-o mai interesa nici pruncul care avea să vină pe lume. Umbla neîngrijită, cu acelaşi capot săptămâni la rând. Nu gătea, nu făcea curăţenie şi nu-şi aştepta soţul de la serviciu. Se repezea uneori mamă-sa şi mai deretica prin casă, bucuroasă că procesul de divorţ se stopase. În ultima lună de sarcină, starea de depresie a Irinucăi se accentuase. Putea să iasă din apartament şi să cutreiere străzile Chişinăului fără vreun scop anume. Alegea locuri ferite de ochii lumii şi se întorcea acasă noaptea târziu. Se furişa în odaie şi până în ziuă se chinuia să adoarmă.

Durerile facerii au prins-o tot pe drum, pe o hudicioară în partea de jos a oraşului. Şi doar întâmplarea a făcut să dea peste ea o băbuţă, care îşi vizita o amică pe acolo. A chemat urgenţa şi aşa a ajuns Irinuca la maternitate. N-a vrut să anunţe pe nimeni, dar au găsit-o totuşi rudele şi soţul în spital. Nu şi-a mai revenit din acea experienţa amoroasă. Astăzi e o fire posacă şi bănuitoare.