Deși a trăit toată viața doar în sătucul ei, fata s-ar fi simţit oriunde pe glob ca la ea acasă

După ce a decedat contele, tatăl băiatului, titlul cu toate responsabilităţile a trecut la fiu. Din averea lor rămăsese în Italia ceva pământ într-o regiune de sud a țării și un palat, pe cale de ruinare, la Veneția. Trebuia să ai bani mari ca să-l întreții în stare bună. Tot ce aveau mai scump – bijuterii, tablouri – a fost vândut, dar nici asta nu salva situația. Pământul l-au dat în arendă unui fermier, iar palatul de la Veneția era inclus în circuitul turistic al regiunii și statul avea grijă să-l mențină în stare bunicică.

Paulina e primită foarte bine în casa italiencelor

Din banii care le veneau din Italia și din ce câștiga fiul contesei, care era consultant la o firmă din Paris, se descurcau destul de bine. Nu trăiau pe picior larg, dar nu le lipsea nimic. Fiul contesei fiind plecat mereu în deplasări, bătrâna a invitat-o pe soră-sa să locuiască cu dânsa. Ea rămăsese singură și nu avea copii. Nici n-a bănuit Paulina cât de interesant îi va fi cu aceste două femei. A aflat lucruri despre care nu citise în cărțile ei și nici pe internet.
Giovanni, contele cel tânăr, s-a stabilit în Franța de vreo cincisprezece ani. Bărbatul a fost căsătorit cu o actriță, o franțuzoaică pe care a iubit-o la nebunie, cu pasiune, cu dăruire, până la prostie chiar, spunea maică-sa, dar s-a stins iubirea ceea în doar trei ani de zile și de atunci Giovanni n-a mai vrut să se însoare. Avea 38 împliniți și dacă în următorii ani nu va avea un fiu, cu el se încheie neamul lor. Alți frați sau verișori nu avea, care să preia titlul. Bătrâna contesă era deranjată rău pe chestia asta. Nu știa cum să-l mai convingă să se însoare!

Contesa o trimite la fiul ei la Paris

Dar să revenim la Paulina… Nicu, consăteanul fetei, cel puțin o dată pe săptămână venea să o vadă. Chipurile, se interesa cum se descurcă ea în țară străină și dacă n-o macină dorul de casă. Venea de fiecare dată cu un cadou pentru fată, niște flecuștețe acolo, dar care o obligau într-un fel pe copilă să fie mai amabilă cu el. Știa prea bine ce dorea bărbatul, dar nu avea de gând Paulina să-i fie țiitoare. Odată, cum era necăjită rău, i s-a plâns contesei și aceea a sfătuit-o să plece la Paris pe un termen scurt, ca să-i piardă Nicu urma. Te duci la fiul meu, i-a spus contesa, am să-ți dau o scrisoare pentru el și poate te va ajuta să-ți găsești un loc de lucru, în baza pregătirii tale profesionale.
Trebuie să vă spun că bătrânelele erau tare uimite că o fată care cunoaște atâtea limbi, are facultate, lucrează menajeră într-o casă oarecare. Și mai ales că era peste seamă de frumoasă, surorile au îndrăgit-o pe Paulina. De multe ori se așezau în trei pe terasă și vorbeau despre toate. Paulina le povestea despre Moldova, despre frați, surori, despre părinții ei, care în viața lor n-au călătorit mai departe de Chișinău. Le împărtășea visul ei de a vedea lumea, de a cunoaște cât mai multe și de a cuprinde cu mintea tot ce nu poți ține în mână. Vă spuneam că bătrâna contesă a trimis-o la Paris.

Giovanni apreciază ce-i frumos şi cast

Așa că în ziua când a venit Nicu s-o vadă pe consăteancă iată că fata nu mai este. „Nu mai lucrează la noi, i-a spus contesa, și-a găsit un loc mai bine plătit și ne-a părăsit.” Dar mai avea bătrâna și un gând ascuns: lui Giovanni ar putea să-i placă fata. N-o deranja deloc că nu e de stirpe nobilă, ardea de nerăbdare să fie bunică, să-l vadă fericit pe băiat și neamul lor să dăinuiască.
Înainte să plece fata, a chemat contesa acasă frizerița ei și i-a aranjat părul ca să-i stea mai bine, apoi a dus-o la magazinul unde se îmbrăca ea și i-a ales câteva haine care au schimbat-o definitiv pe Paulina. Elegantă, frumos coafată, parcă nici nu era fata născută la Ungheni. I-a dat salariul și o primă, ca să aibă bani de cheltuială în prima perioadă. Îi spunea inima că Giovanni n-o să treacă pe alături de această frumusețe. Și așa a fost!
Cum a văzut-o bărbatul, nu și-a mai luat ochii de pe ea. Nici de gând nu avea s-o angajeze undeva. A luat-o pentru început secretară personală și locuia la el în casă. Își dădea seama Giovanni că la Paris sunt mulți „vânători” de fete frumoase și că destul e să iasă din casa lui și el poate să n-o mai vadă. Avea ceva Paulina în chipul ei că mai toți bărbații care o cunoșteau deveneau pe loc posesivi și ocrotitorii ei în același timp.

Paula devine contesă şi are patru copii

Cu timpul, într-adevăr fata i-a devenit contelui mână dreaptă în afaceri. Avea grijă de corespondenţa lui, îi organiza ziua de lucru, avea grijă să asiste la întrunirile lui în oficiu. Și pentru că vorbea mai multe limbi, Giovanni o lua permanent în deplasări, fata îi mai traducea articole din ziare și reviste, materiale care-l interesau pe angajatorul ei. Săptămânal, Paulina îi telefona contesei la Grenoble și o punea la curent cu treburile fiului ei. Toți îi ziceau Paula și era un om al casei, aproape că un membru de familie. Rămânea un fleac doar: s-o ia Giovanni de nevastă.
A și ajuns contesă Paulina la un Crăciun, când sărbătoreau împreună doi ani de la întâlnirea lor. Au consfințit evenimentul în familie. S-au căsătorit la Veneția, într-o bisericuță situată nu departe de palatul contelui. Cumnata Paulinei, care mi-a și povestit această istorie, zicea că Giovanni e un tată nemaipomenit de fericit – contesa lui i-a născut trei băieți și o fată în doar zece ani… Lucru nemaiîntâlnit în toată istoria familiei acelor conți!