Cei de la poliție s-au trezit că jumătate din oamenii satului ar fi putut fi bănuiți de moartea lui Dumitru

Lumea în sat ținea la Nicu, pentru că era cuminte și cu respect față de ei. Avea și simțul dreptății și, chiar dacă Dumitru era în fruntea afacerii, când venea vorba să se sfătuiască cu cineva, oamenii alergau la Nicu. El era mereu între dânșii și frate-său. La început Dumitru era chiar mulţumit de treaba asta, avea mai puțină bătaie de cap, dar când a văzut că lumea îl ocolește, că nu-l prețuiesc sătenii așa cum s-ar cuveni să fie respectat un om de talia lui, uite că a prins din nou ură pe Nicu.

Doi fraţi tare diferiţi

Nu înțelegea ce are frate-său deosebit de dânsul. Urât nu e nici el, prost nu e, și-a înjghebat o afacere care prosperă. El le dă de lucru și-i ține în sat alături de familiile lor, dar tot respectul îi vine lui Nicu, cel care abia o întinde de la o zi la alta. Pentru că trebuie să vă spun că Dumitru nu-l plătea pe frate-său mai bine decât pe alții, deși muncea bărbatul cât zece. Unde nu ajungea șeful cu inspecția ogoarelor, Nicu era prezent. Oriunde lipsea ceva, la el veneau – și după semințe, și după benzină, și după utilaje, încât ajunsese cu timpul Nicu să conducă afacerea lui frate-său.
Acela ținea în mâini contabilitatea și exportul produselor agricole. Din când în când, controla cum li se vinde marfa în magazinele din piețele capitalei. Nu o dată nevasta lui Nicu îl îndemna să vorbească cu frate-său ca să-l plătească mai bine, că abia legau în gospodăria lor tei de curmei, nu le ajungeau salariile nici să încheie fără datorii o lună măcar. Nu mai zic să pună ceva deoparte. Copiii creșteau și cheltuielile, la fel. A încercat Nicu să vorbească cu frate-său, dar acesta l-a pus la punct scurt de tot: nu-ți place, caută-ți de lucru în altă parte!

Nicu îi ridică lui Dumitru o afacere înfloritoare

În locul tău găsesc o mie! Și așa ar fi fost… Lumea nu avea unde se angaja și era gata să facă orice numai să aducă un ban în familie. „Măgarul”, cum continua lumea să-i spună lui Dumitru, în ultima vreme se țicnise rău. Mereu căuta motiv de ceartă, s-a luat la harță cu niște muncitori din grajdul întreprinderii, chipurile aceia furau hrana animalelor și o duceau la ale lor de acasă. Mereu îi bănuia pe toți și oamenii îi răspundeau cu răutate și dispreț la toate învinuirile lui.
Străinii de mult nu-l mai invitau la petrecerile lor – nunți, cumetrii sau altfel de aniversări, dar când au încetat și rudele să-l cheme, asta a fost prea de tot! Mai ales că frate-său Nicu nu era trecut cu vederea niciodată. Nevasta lui Dumitru, scorpie și dânsa, neîncetat îi accentua lucrul acesta și bărbatul, furios pe toată lumea, se răzbuna și pe muierea lui. Auzi, să-l desconsidere tocmai pe dânsul, care-i asigură un trai de prințesă! Deși ținea la ea, căci era femeie frumoasă Cristina și o iubea mult, totuna a bătut-o măr într-o zi, până într-atâta îl scosese din minți.

După o bătaie, soţia îl părăseşte pe Dumitru

De la un timp aceasta era starea lui obișnuită și toți i se fereau din cale nu cumva să dea de naiba cu Dumitru. Avea de toate omul, numai liniștea sufletească îi lipsea… Și, firește, îl învinuia de toate pe frate-său Nicu. Chipurile acela învrăjbește lumea și-i scoate vorbe în sat. Porecla lui era cunoscută în toate comunele din împrejurimi și se ținea scai de dânsul oricât încerca Dumitru să pară altfel. După o altă bătaie crâncenă, nevasta l-a părăsit pentru totdeauna. Când și-a luat divorțul, a cerut nu numai partea ei de avere, dar și pagube morale pentru anii în care l-a slugărit.
Copii n-au avut în cei douăzeci de ani de căsnicie. Trăiau unul pentru altul și se bucurau de ce aveau. A rămas singur Dumitru. Ziua mai era cum era, dar dacă venea noaptea nu putea sta în casa lui ca un pustnic. Ieșea tot mai des în sat și-și petrecea timpul la cârciumă. Bărbații localității, dacă-l vedeau că intră, ieșeau unul câte unul și rămânea Dumitru doar cu stăpânul localului. Acela s-ar fi dus și el acasă, la nevastă și copii, dar nu putea da afară clientul care-i aducea venitul cel mai mare.

Îşi găseşte sfârşitul într-un şanţ

Într-o dimineață, l-au găsit pe Dumitru mort într-un șanț nu departe de casa lui. Era cu capul spart. Alături de trupul lui era și piatra care-i sfărâmase țeasta. S-a instrumentat un dosar penal și s-au trezit cei de la poliție că mai jumătate din oamenii satului ar fi putut fi bănuiți de moartea bărbatului. Puțini care l-au vorbit de bine deși despre morți nu s-ar cuveni să spui lucruri urâte. Unul frate-său Nicu și surorile lui l-au plâns cu adevărat. Tot el l-a și înmormântat.
Până la sfârșitul investigațiilor s-a pus sechestru pe averea lui Dumitru. Dar întreprinderea lor agricolă funcționa căci n-ai să opreşti strânsul roadei, n-ai să încalci contractele de asigurare a clienților cu materie primă, așa că, fără să viseze, în fruntea afacerilor era Nicu, cel care știa, mai bine ca oricine, cum stau lucrurile. Lumea muncea înainte, știind că într-o zi vor fi răsplătiți după merite. Nicu, vă dați și dumneavoastră seama de ce, a fost de nenumărate ori interogat de ofițerii de urmărire penală. El și surorile lui câștigau în urma morții lui Dumitru, fiind urmașii cei mai apropiați ai decedatului.
Dar pentru că poliția n-a avut suficiente dovezi, doar bănuieli și presupuneri, dosarul a fost trecut pe linie moartă.

Lidia Bobână, APROPO Magazin, un supliment al ediţiei de marţi a ziarului JURNAL de Chişinău

Vizualizări: 1000