N-am ce vă face, oameni buni – în continuare tot despre despre Eurovision o să citiți. Știu că v-ați săturat, dar mai răbdați un pic, vom aborda și alte teme. Una dintre ele ar fi “RITTA”, o fată frumoasă de la JurnalTV, până atunci, însă…
Iată care-i situația: a fost Olia Tira cu echipa la Oslo, împreună au băut Coca Cola și au mâncat hot dog-uri. Mare le-a fost mirarea că nu s-au clasat printre primii zece. Da de unde? De la cine baluri? Am cântat, ne-am îmbrăcat și ne-am comportat astfel cum se comportă majoritatea europenilor și prin asta am vrut să-i șocăm. Prostii. Ori naivități. Ziceți-le cum doriți. Ne-am dus la Oslo să le arătăm că noi avem și cântăm piese asemănătoare cu ale lor și ne mai îmbrăcam, ne machiem, cică, tot așa. Când te duci undeva să reprezinți țara ta, reprezintă țara, nu copia alte curente și poante în vogă. Nu bea Coca Cola cu hamburgher, că lumea a mai văzut așa ceva, tu arată-le cât de galbenă e mămăliga moldovenească și amăgește-i că vinul moldovenesc este sângele lui Isus Hristos! Nu uitați de unde ne tragem cu toții – din glod. Asta nu-i atât de rău.
Adevărul absolut (care, cică, nu există)
Reprezentanții Republicii Moldova la Oslo n-au prezentat interes artistic. Ei au fost apreciați doar prin prisma relațiilor de fraternitate românească și de sensibilitate ex-sovietică și atât! Prestația scenică și încărcătura emoțională n-a fost de perceput, deoarece a fost seacă. Dacă era ceva la mijloc, apoi cel puțin o țară de genul Franței sau Germaniei ne acordau 3-4 puncte. Or, asta nu s-a întâmplat. De unde și concluzia: nu s-a întâmplat nimic!
În schimb, criticii profesioniști francezi au dezapreciat vestimentația, rușii au criticat muzica, numind-o un kitch european și, culmea culmilor, englezii au criticat limba în care au cântat moldovenii, spunând că ei oricum nu înțeleg engleza moldovenilor. Iată cu ce sunt de acord, sunt, dar cu imperialismul limbii engleze, nu! Imperialismul limbii engleze este de zece ori mai rău decât cel al limbii ruse.

Abia mă stăpânesc
Timp de vreo 6 ani, cineva nevăzut îmi bagă pe gât limba engleză. Eu tot scuip, scuip, dar nu știu câtă salivă am în mine. Voi rezista sau nu? Vin rușii și mă abordează prin spectrul limbii ruse. Vin americanii și, tacticos, mă abordează în engleză. Franța mă francofonizează, așa leger, laiț, ca să nu reușesc să-mi dau seama. Ei și la urmă, vin frații mei din București, care mă apostrofează, precum că aș vorbi prea moale și dulce, adică incorect. Abia mă stăpânesc de furie, dar nu zic la nimeni nimic. Tac deocamdată.
De m-aș duce la niște negocieri cu sus-numiții, sigur că ar trebui să vorbesc în engleză, franceză, rusă sau română bucureșteană și, cum credeți, eu aș câștiga negocierile, mi-aș atinge eu scopul propus și gândit în limba mea? Sigur că nu. Oamenii ăștia vorbesc și gândesc în limba lor de mii de ani, dar noi?
Și mai vrem ca diplomația și politicienii moldoveni să câștige ceva pentru țară în materie de tactici de negocieri. Dacă nu cunoști limba străină la perfecție, dacă nu gândești în limba lor, nu le oferi posibilitatea interlocutorilor să te umilească prin prisma limbii lor materne.
Jurnaliștii englezi n-au înțeles nimic din engleza moldovenilor!
Brânză cu smântână, le-aș spune eu.