Cristina Gavril, una dintre cele mai bune studente ale London South Bank University şi stagiară la celebra companie Thompson Reuters, despre studiile în Anglia şi dorul de casă

Cristina Gavril (30 de ani), absolventă a Facultăţii de Medicină veterinară a UASM, s-a mutat în Anglia în 2011, după ce logodnicul ei, Radu, informatician de profesie, a prins un contract de muncă acolo. Pentru ea, au urmat trei ani de tentative nereuşite de a-şi găsi un loc de muncă la vreo clinică veterinară britanică – în calitate de medic veterinar nu putea activa pentru că diploma pe care o obţinuse în Republica Moldova nu era recunoscută în Anglia, iar pentru a fi asistent veterinar era supracalificată. Aşa că a decis să facă o a doua facultate. În prezent e studentă la London South Bank University, la Informatică, numărându-se printre cei mai buni studenţi ai acestei universităţi. Într-un interviu pentru JURNAL de Chişinău, de la Londra, Cristina Gavril ne-a vorbit despre motivul plecării de acasă, despre cum e să fii student în Anglia şi despre ce ar putea-o readuce în Republica Moldova.

În 2011, la trei luni după ce a absolvit Facultatea de Medicină veterinară a Universității Agrare de Stat din Moldova, Cristina Gavril s-a mutat în Marea Britanie, împreună cu Radu, logodnicul ei, care obţinuse un contract de muncă acolo. Au decis să plece când au înţeles că R.Moldova merge într-o direcţie politică şi economică greşită. În doar şase ani, de când sunt în Anglia, viaţa lor s-a schimbat foarte mult: Cristina şi Radu s-au căsătorit, el e programator la Apple, iar ea studiază informatica la London South Bank University, fiind una dintre cele mai bune studente ale universităţii.

„Înțelegeam că se poate trăi şi mai bine”

„Facultatea pe care am făcut-o în Moldova – cea de Medicină veterinară, am ales-o pentru că era apropiată sufletului meu, căci de când mă ştiu mi-au plăcut animalele. Acasă, la Chişinău, am avut dintotdeauna câine şi pisică, iar mie îmi plăcea să le port de grijă. Şi nu doar animalelor noastre, ci şi celor găsite în stradă: le aduceam acasă, le hrăneam şi insistam să le păstrăm. Uneori îmi mergea, alteori părinţii aveau cu o grijă în plus, căci trebuiau să le găsească stăpâni”, îşi amintește Cristina Gavril, zâmbind.
Dar în 2011, la doar trei luni după absolvirea facultății, a decis să plece peste hotare. Spune că au fost mai mulţi factori care au făcut-o să ia această decizie, iar cel mai important dintre aceştia era că Moldova mergea într-o direcţie politică şi economică greşită, iar ea, având rude şi prieteni stabiliţi în America şi în Europa de Vest, înţelegea că există ţări în care la baza societății stă meritocrația şi în care se poate trăi mai bine. Aşa că atunci când logodnicul ei a primit o ofertă de muncă în Anglia, au decis că aceasta e şansa lor să plece legal peste hotare şi să suporte mai uşor perioada de tranziţie.
S-au stabilit iniţial la Reading, oraş traversat de două râuri, apoi s-au mutat la Londra. Cristina Gavril spune că a rămas impresionată de flora şi fauna Angliei şi de cât de frumos se pot dezvolta acestea, cu un efort minim din partea oamenilor.
„Aici, pe râuri vezi cârduri de gâște, raţe, lebede şi alte specii de pasări acvatice. Tot în Anglia am văzut pentru prima dată, în realitate, vulpi (în capitala britanică locuiesc în libertate circa 10 000 de vulpi – n.a.). De asemenea, m-a mirat să descopăr grija oamenilor faţă de animale domestice, iar pisici şi câini vagabonzi aproape că nu există”, ne spune Cristina.
Dar în Marea Britanie o aşteptau nu doar descoperiri frumoase. Vorba e că diploma ei de licenţă obţinută în Republica Moldova nu este recunoscută de Colegiul Medicilor Veterinari din Anglia, iar din această cauză nu poate profesa în calitate de medic veterinar.
„Eram dispusă să fac voluntariat, cu perspectivă de angajare în calitate de asistent veterinar, dar am fost refuzată: paradoxal, dar pentru funcția de medic veterinar nu aveam diplomă, iar pentru a fi asistent veterinar eram supracalificată”, ne spune basarabeanca.

Aşa că a început să se gândească tot mai des că nu ar fi rău să mai facă o facultate, în Anglia. Acum doi ani, ea a devenit studentă la London South Bank University, la Informatică. Afirmă că a ales această facultate datorită soţului ei, actualmente programator la Apple, dar şi prietenilor lor de familie care lucrează în acest domeniu.
„S-a întâmplat să fiu înconjurată de informaticieni talentați, buni specialiști şi cu o pasiune contagioasă pentru ceea ce fac. Aflându-mă permanent în anturajul lor, am realizat că am început să înțeleg discuțiile lor tehnice, iar cu timpul m-am convins că aş putea să fac şi eu informatică”, îşi aminteşte ea.
La început, la facultate i-a fost mai greu, dar recunoaște că era mai mult din cauza unor bariere psihologice de comunicare pe care şi le impusese singură. Căci era tot timpul conștientă că vorbeşte engleza cu accent şi că uneori i se întâmpla să nu găsească cuvintele potrivite ca să-şi exprime gândurile, de asta prefera să asculte în loc să vorbească. Cu timpul însă, după ce şi-a cunoscut mai bine colegii şi profesorii, a înțeles cât de respectuoși sunt cu toții şi că nimeni n-o judeca pentru accentul ei.

Despre sistemul de învățământ superior în Anglia

Ne spune că, în comparație cu sistemul de învățământ superior din R.Moldova, cel din Marea Britanie este axat pe practică, pe oferirea de cunoștințe aplicabile, solicitate pe piața muncii. Și acest studiu de piaţă este continuu, iar programul de învățământ este ajustat cerințelor acestuia. De asemenea, se pune accent pe experienţa în domeniu, iar cerințele faţă de lucrările şi proiectele realizate de studenţi sunt cât mai apropiate de ceea ce se practică în mediul profesional. Nici calitățile personale nu sunt ignorate, dându-se atenţie dezvoltării abilitaților de lider, spiritului de inițiativă și capacităţii de a lucra în echipă.

„Cred că în Anglia este mai greu să faci o facultate decât în Moldova, pentru că aici cerințele faţă de studenţi sunt foarte mari. Orice lucrare pe care o scriem este depusă pe site-ul universității şi analizată cu ajutorul unui program performant de detectare a plagiatului. Dacă acesta se depistează, lucrarea este analizată de o comisie, iar în dependență de gravitatea acestuia studentul fie primeşte avertizare, fie este exmatriculat pe loc”, ne spune Cristina Gavril.
Dar basarabeanca se descurcă de minune la facultate şi are rezultate frumoase la învățătură. Anul trecut, de exemplu, a fost desemnată drept cea mai bună studentă din anul I, fiind invitată la un eveniment organizat de Societatea Britanică de Calcul, care an de an dă o petrecere în cinstea celor mai buni studenţi informaticieni din Marea Britanie. Şi după anul doi de studii Cristina are rezultate foarte bune, iar în septembrie urmează să afle dacă va fi din nou aleasă „Cea mai bună studentă”.

„În orice caz, eu sunt mulțumită de rezultatele mele la învățătură pentru acest an şi îmi menţin poziţia pentru a obţine diplomă de gradul I la absolvirea facultăţii”, afirmă ea, specificând că în Anglia taxa de studii e de 9250 de lire pe an şi nu există practica scutirii de taxă pentru cei cu rezultate foarte bune la învăţătură.

Stagiară la „Thompson Reuters”

În prezent, tânăra face un stagiu de vară la „Thomson Reuters”, o companie prestigioasă apreciată în lume, gigant al informațiilor financiare media ce vinde știri și date electronice traderilor, managerilor de fonduri și analiștilor, precum și baze de date și alte informații pentru avocați, contabili, oameni de știință și medici.
Cristina a fost repartizată în departamentul „Finanţe și Risc”, unde lucrează alături de echipa responsabilă de redesign-ul și îmbunătățirea platformei pentru clienți. Colegii ei sunt cu adevărat pasionați de ceea ce fac şi sunt dornici s-o implice şi pe ea în procesul de lucru.
„Mă consider foarte norocoasă că m-am alăturat echipei încă de la demararea proiectului, iar când voi ajunge la finele stagiului, proiectul va fi la etapa finală. Am aplicat pentru acest stagiu cu nouă luni înainte de începutul acestuia. Procesul de selectare a avut şase etape şi a fost foarte competitiv, pentru cele şase locuri disponibile concurând studenţi informaticieni din întreaga Mare Britanie. Stagiarii sunt remuneraţi, iar pe lângă experienţa de lucru, aceştia beneficiază de cursuri de instruire şi asistență informaţională. Având în vedere cât de mult se investește în stagiari, cred că reprezentanții companiei sunt interesați să rămânem în echipa lor, iar șansele noastre de angajare sunt mari”, ne spune ea.

Sunt dispuşi să se întoarcă în Moldova, dar cu o condiţie…

Sunt şase ani de când stă în Anglia şi consideră că ideea de a se muta acolo a fost una bună. „Numai accesul la viaţa culturală londoneză cât face!”, spune Cristina.
Şi chiar dacă îi place tot ce-i oferă Marea Britanie, spune că nu se consideră legată în vreun fel de aceasta şi că, dacă vor apărea oportunități, sunt dispuşi să se mute în alte state, chiar pe alte continente.
„Londra e minunată atâta timp cât ai un venit stabil, pentru că în acest oraş doar chiria unui apartament costă peste 1000 de lire lunar. Am vrea să ne luam o locuinţă aici, dar cred că aş prefera să am una şi la Chişinău, să ştiu că am unde mă întoarce în caz că în Anglia lucrurile încep să meargă prost. Nu ne-am rupt definitiv de statul în care ne-am născut – mergem de fiecare dată la vot şi ne pasă de tot ce se întâmplă acolo. Venim pe-acasă o dată sau de două ori pe an – mult mai rar decât ar prefera părinții mei. Dar am luat Moldova cu noi în suflet şi ne convingem de asta de fiecare dată când, întrebaţi de unde suntem, povestim despre ea cu un soi de nostalgie și căldură în glas. Şi da, am accepta să ne întoarcem acasă, dacă situația s-ar schimba în bine”, ne-a mai spus Cristina.

Natalia TUTUNARU