Natalia Blohina (35 de ani) a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de Informatică şi Limbi Moderne Aplicate, cu studierea aprofundată a limbii germane, iar mai târziu, dorinţa de a-şi deschide larg aripile a dus-o în Austria. Acolo, în perioada studiilor postuniversitare, avea să descopere fascinată cultura vieneză a brutăriilor şi patiseriilor. Şi a decis să şi-o deschidă pe a ei. Acum e proprietara unei brutării amplasate în cartierul de elită Hietzing, chiar lângă Schönbrunn, castelul monarhilor din dinastia Habsburg. Într-un interviu pentru JURNAL de Chişinău, basarabeanca ne-a vorbit despre experiența ei, despre afacere şi despre omul care o susţine cel mai mult.

Natalia Blohina s-a mutat la Viena acum zece ani, iar de cinci ani e femeie de afaceri. Şi-a deschis acolo un business profitabil – o brutărie tradiţional vieneză, amplasată într-un cartier distins al capitalei Austriei.

Fascinată de brutăriile vieneze

La scurt timp după absolvirea Universităţii de Stat din Moldova, în februarie 2006, Natalia Blohina a plecat în Germania pentru un an, ca să-şi îmbunătățească nivelul de cunoaștere a limbii germane. Apoi s-a întors în Republica Moldova, a obţinut viză pentru Austria, iar în 2007 a plecat să facă studii postuniversitare la Viena.
„Nu aveam bursă, aşa că a trebuit să mă descurc cumva. Norocul meu a fost că mi-am găsit foarte repede un loc de lucru, astfel că nevoiaşă nu am fost niciodată. La început, ca să fac un ban, am avut tot felul de minijoburi, apoi am ajuns să lucrez în gastronomie. Eram fascinată de cultura vieneză a brutăriilor şi patiseriilor, de aceea am decis să-mi deschid şi eu una, mai ales că până atunci acumulasem multă experiența şi îmi plăcea să fac prăjituri. Localul l-am deschis acum cinci ani, în franciză, în cooperare cu ‘Ankerbrot’, un partener de afaceri puternic și bine poziționat, ce își desfășoară activitatea la Viena de peste 125 de ani”, ne-a declarat Natalia Blohina.

La început dormea câte trei ore pe noapte

Cum era şi de aşteptat, la început i-a fost foarte greu. A trebuit să-şi schimbe complet regimul de viaţă şi să dea dovadă de multă răbdare şi hărnicie.
„În primele trei luni nu dormeam mai mult de trei ore pe noapte, căci lucram de la trei dimineața până la zece seara, fără zile de odihnă. Pe la ora 23.00 ajungeam acasă, iar la două de noapte trebuia să mă trezesc şi să plec iar la muncă. Făceam singură ceea ce fac în prezent patru din cei 11 angajaţi ai mei. Acum nu-mi închipui să mai trec o dată prin această experienţă, deşi anume ea m-a făcut să am încredere în forţele proprii, să înţeleg că sunt o persoană puternică şi că nu există obstacole pe care nu le-aş putea depăşi”, ne mai spune femeia de afaceri.

Vienezii, clienţi exigenţi

Amplasată în imediata vecinătate a castelului Schönbrunn și în apropiere de grădina zoologică, brutăria sa nu duce lipsă de cumpărători, printre care se numără şi foarte mulți turiști. „Unii dintre ei trec să guste din bunătăţile noastre de fiecare dată când revin la Viena. Desigur, printre clienţii noştri sunt şi vienezi, iar unii dintre aceştia vin în fiecare zi să-şi bea cafeaua sau să ia micul dejun pe terasa noastră. În general, austriecii știu ce vor, iar pentru banul plătit cer să li se ofere produse şi servicii calitative”, ne spune moldoveanca.
Şi pentru că afacerea sa este parte a unei întreprinderi care vreme de 125 de ani şi-a creat o identitate pe piaţa produselor de brutărie tradiţional austriece, clienţii brutăriei sale pot alege dintr-un sortiment bogat de produse de patiserie originare din ţara lor, printre care croasanţi, ștrudel cu mere, gogoașă cu magiun de caise, sachertorte, cafea vieneză ‘Melage’, dar şi un larg sortiment de pâine, tarte, prăjituri, foitaje, gustări reci și calde, băuturi. Iar pentru a fi în pas cu tendințele moderne, au şi produse atât pentru clienții vegetarieni, cât şi pentru cei vegani.

„Acasă” e şi în Austria, şi în R.Moldova

Se simte acasă şi în Republica Moldova, unde locuiesc rudele şi prietenii ei din copilărie, dar şi în Austria, unde s-a mutat acum un deceniu, unde şi-a deschis afacerea şi şi-a creat o familie.
„Soţul meu, Samir, e austriac de origine bosniacă. El e principalul meu sprijin, persoana pe care ştiu că pot să contez în orice moment al vieţii. E inginer de profesie, dar mă ajută şi la brutărie atunci când am nevoie. Ne-am cunoscut întâmplător, în centrul Vienei – m-a văzut şi nu m-a mai lăsat să plec de lângă el”, îşi laudă ea soţul.
Acum, că nu mai are acelaşi program de muncă pe care îl avea atunci când abia şi-a deschis afacerea, Natalia Blohina îşi poate permite să se şi odihnească uneori.

„Toate începuturile sunt grele, dar acum îmi merge bine, ar fi păcat să mă plâng. De obicei, fac muncă de birou şi îmi împart timpul cum doresc eu. Merg chiar şi în vacanţe, doar că nu pentru mult timp, căci vreau ca brutăria mea să fie un business profitabil, iar pentru asta trebuie să fiu mereu acolo”, consideră femeia.

N.T.