Cine se leagă cu dracul suferă tot veacul

Cine se leagă cu dracul suferă tot veacul

Grigore a prins ură pe femei şi nu s-a mai însurat nicio¬dată

Grigore M. a revenit în Moldova pe când avea deja 28 de ani. Până atunci, a făcut armata, s-a însurat şi a plodit un copil… Nevasta lui era una din fetişcanele care, de pe la 15 ani, se tot învârteau prin preajma garnizoanei unde slujea şi moldoveanul nostru. Când a cunoscut-o Grigore, fata împlinise şaptesprezece ani, era frumuşică, cu păr roş¬cat şi ochi verzi. În preajma ei nu puteai să nu zâmbeşti – se ţinea numai de şotii. Avea un fel al ei de a vedea lucrurile, căuta în oameni doar calităţile lor amuzante şi nu-şi umplea capul cu fel de fel de probleme.

O fetişcană din cele ce se tot învârtesc pe lângă garnizoane

Grigore era altfel – retras, complexat, tăcut şi bănuitor. Mereu îi părea că cineva îl ia peste picior. Şi doar Ekaterina îl făcea să vadă lucrurile altfel. Se simţea alături de ea despovărat de necazuri. Băiatul era un tip de genul care-şi pune pe umeri povara întregii lumi, adică mereu responsabil pentru cei din jur. Când şi-a încheiat stagiul militar, le-a scris celor de acasă că vrea să se însoare şi că, până una, alta, nu se întoarce la Străşeni, locul său de baştină. Au făcut o mică petrecere la care au fost invitate toate rudele fetei şi doar un frate cu a sa nevastă din partea lui.

Tinerii trăiau împreună cu părinţii fetei, ea fiind me¬zină în familie. Grigore se an¬gajase la un atelier de mobilă şi câştigă binişor. După numai un an de la nuntă, li s-a năs¬cut un fiu. Capul familiei se înscrisese la rând pentru apartament şi, pentru că avea o rudă chiar la executivul din localitate, se aştepta să fie sprijinit la obţinerea spaţiului locativ în regim de urgenţă. Dar fata asta n-a prea simţit că e timpul să-şi ia în spate şi nişte responsabilităţi. Trebuia să gătească, să ţină în mâini o gospodărie pentru că cel care aducea banul în casă era Grigore.

Grigore s-a întors în Mol¬dova cu un copi¬laş în braţe

Cât a fost pruncul mic, Ka¬tia, cu chiu, cu vai, s-a mai ţi¬nut de gospodărie, dar, când a trecut de jumătate de an şi pu¬tea să-l lase în grija maică-si, a pornit uşernică pe drumuri. Soacra lui Grigore avea destu¬le griji cu moşul şi gospodăria sa şi nu prea căuta de copil. Astfel, în familia lui Grigore M. au pornit certurile. Tine¬rei neveste nici că-i păsa de supărarea bărbatului. ,,Nu-ţi place, du-te în Moldova! Dacă vrei, poţi să-ţi iei şi copilul”. La numai trei ani de căsăto¬rie, Grigore a înaintat actele de divorţ şi a cerut insistent ca nevastă-sa să fie decăzută din drepturile părinteşti. Curios
lucru, dar socrii i-au ţinut par¬te ginerelui la judecată.

Uite că s-a întors în Mol¬dova la 28 de ani cu un copi¬laş în braţe. Venise la Străşeni şi se angajase într-o brigadă de construcţie, mai mult cu gândul că poate obţine în felul acesta mai uşor un spaţiu locativ în centrul raional. Băieţelul mergea la grădiniţă. Trăiau în doi – un bărbat singur şi un copil fără mamă. Vecinii nu încetau să-l laude că e bun la suflet, săritor la nevoie, părinte grijuliu şi fecior cumsecade pentru părinţii săi. În anul când trebuia să meargă la şcoală fiu-său, uite că apare şi fosta lui nevastă. Cu două valize şi o pungă, în care se vedeau nişte jucării. „Vrei – mă ierţi, nu vrei – am să plec, dar nu mai pot trăi fără voi. Am fost o proastă, eram tânără şi nu-mi dădeam seama ce fac. Iartă-mă. Hai s-o luăm de la capăt”.

Katiuşa fuge în Rusia cu Miron Pricop

Grigore, care în toată peri¬oada aceasta n-a cunoscut altă femeie, a ţinut cu dinţii două luni şi nu a primit-o în viaţa lui, dar, când o ai în casă – şi la bucătărie, şi în baie, şi cu băiatul în braţe – cum să nu ţi se înmoaie sufletul? Şi s-au împăcat. Când i-a mai spus nevasta că aşteaptă şi al doilea copil, cum să nu-i mulţumeşti Domnului pentru atâta ferici¬re? Şi i-a născut o fată pe care, de fapt, tot Grigore o crescut-o. Că ea nici mamă bună nu era şi nici gospodină, fireşte. O ru¬soaică dintre celea care numai pentru ele trăiesc. Iar când nu faci nimic, te apucă plictiseala. Aşa că vechile năravuri ale Ekaterinei au ieşit la suprafaţă.

Îi spunea ba unul, ba altul din oraş că nevastă-sa stă toată ziua în bar şi că se are de bine cu Miron Pricop, un terchea-berchea din partea locului. Până la urmă, s-a adeverit treaba asta. Într-o zi, venind Grigore de la serviciu, a găsit o scrisorică de la Katia: „Am plecat în Rusia cu Miron. Îţi las acordul meu de divorţ, copiii rămân tot în grija ta”. Era un act legalizat la notar. În scurt timp, Grigore divorţea¬ză a doua oară de nevastă-sa. Pentru că – uitasem să vă spun – la aflarea veştii că va avea un copil, s-a căsătorit nebunul a doua oară cu prima nevastă.

„S-a întors din Moldova gravidă şi a născut un băieţel aici”

Creşteau copiii – unul la şcoală în clasa a şasea, fetiţa avea şase anişori când iată că-i vine lui Grigore o scrisoare din Rusia. Era de la un frate de-al Ecaterinei. „Cumnate, îi scria acesta, soră-mea e pe moarte. S-a întors din Moldova gravidă şi a născut un băieţel aici. Are trei ani şi jumătate. Nu ştim ce să facem cu el. Îl iei tu sau îl dăm la o casă de copii? „Nu-i copilul meu” – le trimite el o telegramă, drept răspuns. „Ea se jură că e al tău”. „Dacă vrei s-o prinzi în viaţă, vino cât mai repede”.
A împrumutat nişte bani Grigore şi s-a dus la ea. Din Katia cea veselă odinioară şi plină de viaţă rămăsese numai umbra. În casa socrilor a întâlnit şi băieţelul care se presupunea că ar fi al lui. Semăna cu maică-sa – roşcat şi pistruiat. Dar cam bolnăvicios. A luat copilul în Moldova. Chiar de nu e fra¬te drept cu copiii lui, tot sunt fraţi de la o mamă. Ca să aibă drept legitim şi asupra acestui copil, s-a înregistrat Grigore cu Katiuşa lui a treia oară, a trecut pruncul în numele său, iar după moartea femeii (care a survenit la a treia săptămână), s-a întors în Moldova. Dacă ar fi trăit an de an cu nevastă-sa, ar fi împlinit Grigore 15 ani de căsnicie, dar aşa s-a ales cu trei copii în şase ani cât a ţinut-o în braţe pe femeie.
Astăzi, băiatul lui mai mare e student, iar cel mai mic e în clasa a cincea. Grigore a prins ură pe femei şi nu s-a mai însurat după aceea nicio¬dată.