Declinul unui drogat

Declinul unui drogat

L-a nimerit în tâmplă dintr-o lovitură şi l-a omorât pe loc. Împreună cu iubita sa, au aşteptat să vină poliţia

În ziua când feciorul lor a bătut-o pe bunică-sa şi i-a smuls din mâini pensia adusă de poştăriţă, părinţii copilului şi-au dat seama că se-ntâmplă ceva cu el. Au început să-l urmărească. Se făceau chiar a uita banii prin casă, să vadă dacă vor dispărea. Ceea ce se şi întâmpla.

La şcoală au vorbit cu dirigintele, rugându-l să-i anunţe când elevul chiuleşte de la ore. Atâta băiat aveau. Au început să-l controleze prin buzunare, prin geantă şi au dat, până la urmă, şi de pastile, şi de rumeguş de mac, şi de prafuri care miroseau a cânepă. Abia atunci şi-au dat seama că, de la un timp, copilul lor era mai dezechilibrat, că avea un comportament straniu, că nu asculta de nimeni. Când au înţeles că aveau în casă un narcoman, n-au ştiut ce să facă. Întâi a fost uluirea, apoi neputinţa de a întreprinde ceva. Cui să se adreseze, unde? Mai ales că voiau ca istoria asta să rămână în sânul familiei.

Lilian, un băiat retras şi bănuitor

Cine a trecut prin calvarul acesta îi poate înţelege pe cei din familia Basamalercă. Au ajuns la un centru narcologic, unde l-au internat pe Lilian, dar medicii le-au spus sincer: se tratează doar cei care vor cu adevărat acest lucru. Tratamentul a durat câteva luni şi, după multe chinuri, fiul a revenit acasă. Din zglobiu precum a fost odată, era doar un băiat retras, bănuitor şi chiar puţintel la trup. Părinţii l-au transferat în clasa a noua la o altă şcoală din municipiu, pentru a-l feri, în acest fel, de vechile relaţii.

Dar unde s-a mai văzut traficant de droguri să-şi scape clientul din mâini? Mai ales unul cu bani. Aşa că, de la un timp, Lilian parcă întâmplător dădea peste persoana care-i furniza drogurile. Se salutau fără ca măcar să schimbe o vorbă. Dar omul cu vicii e slab de fire. Aşa că, într-o zi, Lilian l-a întrebat pe traficant dacă are marfă. Acela, ştiind că acum poate să ridice preţul, i-a răspuns că va face rost. „Parcă te-ai lecuit?”, i-a mai amintit traficantul. „Nu mai pot de plictiseală”, i-a răspuns copilul.

În loc să meargă la ore, jefuia apartamente

De cum a luat prima doză, nu mai era nimeni în stare să-l oprească. Părinţii au simţit imediat schimbarea, pentru că devenise peste seamă de vesel şi îşi permitea glume urâte pe seama celor maturi, o ofensa pe bunică-sa şi, mai mult, dispărea de acasă. Părinţii se aşteptau deja la o nenorocire. Într-o zi, au venit în casa lor cu mandat de arest pe numele lui Lilian şi cu dreptul de a face percheziţie. Uite aşa au descoperit cei din familia Basamalercă că fecioraşul lor avea bani din furturi de apartamente. Că se legase cu tipi suspecţi din cartierul lor şi că, în loc să meargă la lecţii, jefuia apartamente, iar lucrurile furate le vindea o bătrână în piaţa de lângă gara Chişinău. Poliţia avea deschise mai multe dosare de urmărire a jefuitorilor.

Au prins-o întâi pe baba care comercializa obiectele furate. De la ea s-a tras firul până au pus mâna pe toţi din gaşcă. De altfel, Lilian era unicul narcoman dintre ei. Prin asta s-a şi îndreptăţit în timpul anchetei: „Dacă aş fi avut bani de droguri, nu aş fi jefuit pe nimeni”. Vă daţi seama că părinţii lui au umblat de la păgubaş la păgubaş acasă, încercând să le întoarcă banii şi cerând să-şi retragă învinuirile aduse fiului lor. În zadar. Poliţia a anchetat cazul şi a trimis dosarul în judecată.

Experienţa dură a închisorii

Ceea ce n-au ştiut niciodată părinţii e că fiul lor, în detenţie, a fost violat. Că pe lângă trauma de a fi fost judecat, o mai avea şi pe aceasta. Ori de câte ori aveau permisiunea să-l viziteze, se duceau nu numai părinţii lui, dar şi rudele care sperau că după această experienţă se va cuminţi. Îi aduceau tot ce era mai bun – ţigări şi pachete de ceai pentru cei din celulă, puşcăriaşi cu vechime în ale relelor, deşi minori şi ei. N-avea douăzeci de ani împliniţi când a ieşit din închisoare. Şi nu avea nici şcoala terminată. Părinţii, prin relaţiile lor, l-au dat la o şcoală profesională, având pentru mai târziu planuri mari. Ziceau ei că, dacă se poate cu bani, băiatul lor o să termine cea mai bună facultate.

La douăzeci de ani, după ce a trecut prin experienţe dure, Lilian se ferea de orice lucru care-i părea ilegal sau pe care l-ar fi putut dezaproba părinţii. Avea şi o prietenă, studentă şi colegă de şcoală. Era singura care nu se ferea de el. Zic, parcă lucrurile reveneau în albia lor.

Nu a suportat înjosirea

Se plimba Lilian cu domnişoara lui pe malul lacului din Valea Morilor şi-i venea în întâmpinare un tip. Să fi cotit atunci pe altă cărare, dar nu, destinul i l-a adus în faţă! „Vai, zice tipul, ce mai face fetiţa noastră? Nu vrei să trecem în nişte tufari, că mi s-a făcut dor de trupul tău?”. Era unul din tipii care l-au violat în închisoare. Ce înjosire! Ce ruşine! A înhăţat de jos Lilian un pietroi – trebuia să-l găsească chiar în locul acela! – şi l-a aruncat în scursura de om. A fost să fie să-l nimerească în tâmplă şi a murit pe loc. Dintr-o lovitură.

A aşteptat cu fata, colega şi iubita lui, să vină poliţia. A fost arestat pe loc. Se afla la mare ananghie. Părinţii lui, care mi-au povestit această întâmplare, nu l-au putut ajuta. Când au crezut că şi-au regăsit copilul şi că se întrezărea şi pentru el un viitor, nenorocirea a dat peste cap toate planurile familiei.