Lumea din amândouă satele urmărea cu sufletul la gură cum se va prezenta la proces tânăra care trezise atâta pasiune în cei doi flăcăi

Vuiau satele din jur. Nu au¬ziseră, nu văzuseră aşa ceva niciodată. Un tânăr – uite aşa, din senin – a fost înjunghiat de atâtea ori, încât sângele ţâşnise din el ca dintr-un butoi. Însă criminalii nu s-au oprit aici. Şi-au zis să-i taie şi organele genitale.

Toate astea s-au întâm¬plat din cauza unei fete pe care o iubeau doi flăcăi – unul din satul ei, altul dint-o localitate vecină. Fata era bună şi ea – îi plăcea şi de un tânăr, şi de ce¬lălalt, iar până să se hotărască cu care dintre ei rămâne, se întâlnea cu amândoi.
Duşmănie, nu glumă. Oriunde se vedeau tinerii, se ciondăneau. În ziua când s-a întâmplat nenorocirea, Vasile Bulat venise la hram în satul Verei – aşa-i zicea dom¬nişoarei de la care a pornit toată nenorocirea.

Fetei îi plăcea şi de unul, şi de celălalt

Zi de toamnă cu soare, cu miros de gutui şi struguri. Vasile se îndrepta spre casa Veruţei cu gândul că, iată, în acea frumoasă zi, o va cere în căsătorie. Chiar îşi anunţase părinţii că, după hram, le aduce noră în casă.
Prin satele acelea din Ungheni, există obiceiul ca fetele să fie „furate”. Ele trăiau în casa socrilor până la nuntă. Dar la poarta tinerei uite că dă nas în nas cu celălalt pretendent la mâna tinerei. S-au uitat duşmănos unul la altul şi cel din satul vecin a intrat în curtea casei s-o ia pe Vera la joc. Toată ziua a fost în preajma ei. Celălalt flăcău, Ion Busuioc, după câteva pahare cu vin, şi-a adunat fraţii, „afumaţi” şi ei, spunându-le: „A venit timpul să-l oprim. N-are decât să se însoare cu o fată din satul lui!”.
Între timp, Veruţa i-a spus consăteanului că are de gând să-l ia de bărbat pe Vasile. I-a zis-o în timpul dansului, lucru care l-a înfuriat şi mai mult. „Am să-l fugăresc, să ştie el ce înseamnă să pui ochii pe fete străine!” Uite că s-a lăsat seara peste sat, lumea venită la hram se împrăştia care pe la neamuri, care spre satele vecine. Pornise şi Vasile Bulat spre casă. Se înţelesese cu Vera ca, a doua zi, să vină să vorbească cu părinţii ei.

„Să ştie el ce înseamnă să pui ochii pe fete străine!”

Avea 24 de ani, o pro¬fesie bună – inginer ca¬dastral la primărie, şi casă moştenire de la bunicul său. Un singur lucru îi mai lipsea – o nevastă. În drum spre sat, trebuia să treacă printr-o fâşie de pădure, hotarul dintre cele două localităţi. Uite că tocmai aici îl aşteptau cei patru fraţi Busuioc, înarmaţi cu lanţuri şi cuţite.
Vă spuneam, l-au înjunghiat în atâtea locuri, încât sângele ţâşnea din el ca vinul din butoi. Nu a fost destul însă, i-au mai tăiat şi organele genitale, pe care le-au pus alături de cadavru.
Vă daţi seama cum se vorbea şi ce vorbeau oamenii din toate satele, unde a ajuns povestea asta? Poliţia s-a dumirit repede cine e vinovat de crimă: Busuioc! Poliţistul, fiind om de sat, cunoştea şi el povestea celor doi tineri care se duşmăneau din pricina unei fete. „Ce facem, bade Gheorghe? Nu-i glumă! Va fi judecat pe viaţă, dar dacă-s toţi băieţii matale amestecaţi, nu mai faci nici o nuntă câte zile mai ai de trăit! Caută un avocat! Cel mai bun pe care-l poţi găsi!” – i-a zis poliţistul tatălui băieţilor.
Până în seara următoare, avocatul era angajat. Cât i-a costat, unul Dumnezeu ştie. Atâta vă mai spun că, în do¬sarul instrumentat de poliţie, vinovat figura doar copilul minor al lui Gheorghe Busuioc, care în vara acelui an împlinise 17 ani. Uite că tocmai copilul acesta şi-a recunoscut vina, zicea el că-i era milă de badea şi că a vrut să-l ajute să se însoare cu Vera. „Tare o iubeşte, dle judecător!”

Familia l-a făcut ţap ispăşitor pe mezin

Tot în proces, minorul a mărturisit că băuse în ziua aceea (era doar hram în sat!) şi că nu şi-a dat seama ce se va întâmpla. „Şi ai avut tu putere să-l înjunghii de atâtea ori pe Vasile Bulat, care era coşcogeamite bărbat? – s-a mirat judecătorul, care punea la îndoială vina acestuia.”
De altfel, toţi cei prezenţi la proces – rude ale băiatului – ştiau că, dintre băieţii lui Gheorghe Busuioc, tocmai acesta era cel mai cuminte şi mai puţin impulsiv. Dar, ca să-i scape pe cei mari de pe¬deapsă, l-au băgat pe minor în daravelă, să fie sentinţa mai uşoară şi să rămână lân¬gă părinţi acasă măcar cei trei fii mai mari.
De altfel, procesul s-a desfăşurat fără prea mul¬ţi martori, fără complicaţii, „vinovatul” recunoscându-şi crima. Sentinţa a fost de opt ani de detenţie şi o pa-gubă morală şi materială de 54.000 de lei plus cheltuielile de judecată.
Vă daţi seama că această întâmplare mi-au povestit-o cei din familia lui Vasile Bu¬lat, care şi-au îngropat fiul, totodată frate şi nepot.

Renegată de pretendentul rămas în viaţă

Când au venit la mine la redacţie, nu-şi reveniseră. Ne¬căjiţi că au împrumutat sume mari de bani pentru înmor¬mântare şi avocat, erau încur¬caţi rău în datorii şi nu aveau cum să le returneze. Cei din fa¬milia Busuioc, pe lângă faptul că le-au omorât băiatul, mai şi râdeau de ei: „O să vă vedeţi banii la sfântul aşteaptă!”. Câte un leu pe lună, că una e ce spu¬ne judecata, şi alta ce putem noi. Iată, dacă se duc băieţii la muncă peste hotare, poate o să vă dăm mai mult…”
Lumea din amândouă satele urmărea cu sufletul la gură unde se va ajunge până la urmă şi cum se va prezenta la proces tânăra care a trezit atâta pasiune în cei doi flăcăi. Ori de frică, ori că a fost sfă¬tuită să spună astfel, fata l-a învinuit pe decedat, care, chi¬purile, se ţinea scai de ea.
Stupefiaţi au fost, întâi de toate, părinţii flăcăului mort, care ştiau că fiul le-o va aduce de noră. Până şi băieţii lui Busuioc, care ar fi trebuit de fapt să-i mulţumească pentru felul cum s-a prezentat la proces, s-au lepădat de ea.
Până la urmă, familia Bulat a rămas păgubaşă. „Parcă s-a găsit criminalul, parcă a fost judecat, am câştigat şi procesul, dar de ce oare simt că mi s-a făcut o nedreptate?”, se întreba nedumerit tatăl celui ucis.