Întâmplarea schimbă în viaţa omului nu numai situaţii, dar şi destine

Aţi mai auzit dumneavoastră din astea? Vine flăcăul la părinţi s-o ceară pe fată de nevastă şi, când iese din casa omului, se pomeneşte logodit cu alta? Ei bine, chiar aşa i s-a întâmplat şi eroului nostru.

Veniamin rămăsese demult în urmă cu însuratul de toţi prietenii lui. Îl vorbeau de acum bârfitoarele pe la colţ de stradă, la serviciu avea şi poreclă – coteiul i se spunea. Avea Veniamin un obicei, când vorbea cu o femeie, indiferent de vârstă, îi lua palma în mâini şi i-o ţinea lipită de pieptul lui. Dacă se nimerea să fie mai tânără femeia, nu se ruşina bărbatul s-o cuprindă de mijloc şi s-o tragă spre dânsul. Dacă i se făcea observaţie, se îndreptăţea uşor: „Eu, ca şi coteiul, zicea el, scot boala din om, mă lipesc de locul care suferă mai mult”.

Un mort cu inima bătând în piept

Ei uite, când s-a dus s-o ceară pe Aurica de nevastă, avea Veniamin 36 de ani. Nevoia l-a silit să facă pasul acesta, căci nu ardea deloc de nerăbdare să se însoare. Dar s-a dus într-o seară la ţiitoarea lui, întreţineau relaţii de mai mulţi ani, zic, s-a dus la dânsa şi, când să facă dragoste cu femeia, nimic nu-i iese! Încercă să-l mângâie ţiitoarea, să-i scoată din cap orice gând trist, dar nu i-a reuşit. A plecat Veniamin de la ea mort de îngrijorare: trebuie să mă însor cât mai iute şi să fac un copil, altfel am să fiu un mort cu inima bătând în piept. Dacă până atunci nu-şi prea bătea capul cum arată, acum se spilcuia, ca să poată agăţa vreo fată potrivită lui de nevastă. Nu-şi închipuia ce vrea – să nu fie urâtă, zicea el, şi să nu se ruşineze părinţii cu nora lor.

Pe Aurica a agăţat-o în troleibuz, a urmat-o până la serviciu, lucra fata vânzătoare la un supermarket, i-a şi dat întâlnire. Şi, într-o lună de zile, o şi cere de nevastă. Tânăra împlinise 25 de ani şi într-un fel era îngrijorată şi ea că nu s-a măritat până atunci. Să nu credeţi cumva că inima lui Veniamin nu încăpea în piept de bucurie. Bărbatul nu avea nicio emoţie. N-o să cadă de acord părintele fetei, nu-i nicio problemă. Până în seară, îşi găseşte alta. Aurica îi plăcea pentru că simţea el că ar putea deveni alături de ea viguros şi stăpân pe situaţie, adică spera omul, ce-i mai rămânea să facă? Părinţii fetei au fost preveniţi c-o să vină unul s-o ceară pe Aurica de nevastă şi, curioşi toţi din familia lor – trei băieţi şi cinci fete, erau prezenţi în casa lui nea Costache. Dintre toţi copiii, nemăritate rămăseseră Aurica şi Mădălina. Ultima cu cinci ani mai mare.

Peţind o fată, a ieşit logodit cu soră-sa

După ce au stat la masă, nea Costache l-a tot tras de limbă pe „mire” de unde este, ce hram poartă, unde stă, ce are de gând cu fiica lui, zic, îl luase la ţesut de nu era bucuros Veniamin. După aceea, au intrat în joc fraţii Auricăi. La urmă, copilul cel mai mare al lui nea Costache se întoarce spre părinte şi unde face: „Tată, omul acesta nu-i de nasul Auricăi. Să-şi caute pereche în altă parte!”. Nici Veniamin nu era încântat de familie. Uite cum s-au repezit la dânsul – ca hultanii!!! Una Mădălina tăcea la un colţ de masă şi-l urmărea cu privirea. Curioasă era să vadă cum iese el din situaţia asta.

Mădălina avea chip plăcut – păr castaniu lung până mai jos de talie, îl purta slobod pe spate, ochi nucării şi o privire jucăuşă. Pe asta la sigur că ar fi vrut-o de nevastă Veniamin. I-a plăcut pe loc. Şi-o închipuia cum trebăluieşte prin casa lui, cât de bine o să le fie împreună, o vedea clar ce mamă iubitoare ar putea fi. La un moment dat, s-a hotărât şi-l întreabă pe nea Costache: dacă nu mi-o daţi pe Aurica, aş vrea să mă însor cu Mădălina! Ei, vă închipuiţi ce era atunci în casa omului acela?! Unul din fraţii fetelor voia să-l scoată pe Veniamin în curte şi să-l bată măr. Nemaipomenită obrăznicătură de om, cum să scuipi tu în obrazul fetei pe care ai venit s-o ceri de nevastă?

Pe lângă că era frumoasă, Mădălina avea şi umor

Nea Costache se întoarce spre Mădălina şi o întreabă: tu ce zici? Îţi place? Îl vrei de bărbat? Îmi spunea cu ani mai târziu Mădălina că a răspuns afirmativ doar ca să-l scape de bătaie pe Veniamin, iar pe rudele ei de poliţie. Uite aşa a ieşit Veniamin în noaptea ceea din casa lui nea Costache logodit cu sora Auricăi. Acum chiar că-i păsa cum să păstreze fata asta pentru dânsul! Nu avea răbdare s-o aducă în casa lui, să le facă şi părinţilor lui cunoştinţă cu dânsa. Îl tot bătea la cap pe nea Costache să spună ziua în care rudele lui ar veni la înţelegere cu părinţii fetei. O întâlnea în fiecare zi după lucru şi, dacă ar fi îndrăznit, ar fi adus-o tot atunci în casa lui. O curta cu înfrigurare, o ţinea lângă dânsul nu cumva cineva să-i despartă.

Fireşte că nu şi-au făcut declaraţii de dragoste şi apoi cine i-ar fi crezut, dacă bărbatul a schimbat într-o seară două surori! Dar adevărul era c-o dorea Veniamin pe Mădălina cum nu a mai dorit până atunci nicio femeie. S-a făcut nuntă la ţară, în curtea mare a părinţilor lui. Trebuie să vă spun că le-a plăcut nora şi tare se mai fuduleau părinţii lui Veniamin cu dânsa. Nu oricare din neamul lor era în post de vicedirector la o bancă comercială, cu maşină la scară. Pe lângă că era frumoasă, Mădălina avea şi umor. O distra enorm situaţia în care ajunsese. O comenta cu haz la orice întâlnire de familie sau între prieteni.

Aurica a rămas nemăritată

Unica ei părere de rău a fost că a născut primul copil la 34 de ani, pe al doilea şi mai târziu şi se gândea cu tristeţe că posibil cu aceşti doi va rămâne. Că avea de acum fire de păr alb în plete, iar Veniamin chelise rău în frunte. Aurica, mezina din familia lor, a rămas nemăritată până astăzi. Au curtat-o mai mulţi flăcăi, dar, spunea ea, nimeni nu-i de talia lui Veniamin, cumnatul ei. Era geloasă pe soră-sa, care şi carieră frumoasă avea, doi copii nemaipomenit de ageri şi un soţ care n-o scăpa din ochi.

Întotdeauna am zis că întâmplarea schimbă în viaţa omului nu numai situaţii, dar şi destine. Pe Mădălina am cunoscut-o într-o deplasare la Varşovia. S-a mutat acolo cu toată familia şi pare mulţumită. Lucrează translatoare cu grupurile de români şi ruşi care vin să viziteze această capitală a lumii, iar soţul ei, Veniamin, e angajat într-un proiect european de mare perspectivă.