Victoria Mahu, muziciană cunoscută acasă ca „fata cu chitara”, a revenit pentru câteva zile în R. Moldova. De fapt, a venit într-o mică vacanţă, pentru a-şi vedea familia, prietenii şi pentru a ieşi în faţa publicului care a văzut-o crescând şi de care îi era tare dor. Am profitat de săptămâna în care s-a aflat la Chişinău şi am prins-o, într-o zi de joi, pentru a-i „fura” un interviu. Toată numai zâmbet, ne-a vorbit despre viaţa ei în Franţa, despre familia minunată pe care o are şi despre cariera pe care a reuşit să o clădească acolo vreme de 13 ani.

Talentul şi timbrul inedit al Victoriei Mahu s-au făcut remarcate pe arena muzicii autohtone încă pe când făcea parte din formaţia „Millenium”. Iar când avea 15 ani, fiind în Franţa într-un turneu cu trupa, de ea s-a apropiat un francez chipeş de vreo 18 ani ca să-i ceară un autograf. Era cel care şase ani mai târziu avea să-i devină soţ.

O poveste de dragoste demnă de un scenariu de film

Povestea lor de dragoste ar putea servi drept scenariu de film. De 13 ani, „fata cu chitara” locuieşte la Besançon, un oraş din estul Franţei. Şi-a întemeiat o familie frumoasă, are un job stabil, iar pe lângă ritmul alert pe care-l are, îşi găseşte timp liber şi pentru ceea ce ştie să facă ea cel mai bine: muzică.
După cum vă spuneam, Victoria Mahu a devenit cunoscută publicului de când era membră a formaţiei „Millenium”. A făcut echipă cu Sandu Gorgos, Aliona Triboi şi Igor Buzurniuc, astăzi, la rândul lor, muzicieni apreciaţi şi cotaţi.

„Millenium”, o şcoală extrem de dură

„Eram în clasa a IX-a când tatăl lui Sandu a venit cu iniţiativa de a forma un grup. Am rezistat în „Millenium” până la vârsta de 18 ani. A fost o şcoală bună din punct de vedere muzical, însă extrem de distructivă din punct de vedere moral. Spun acest lucru pentru că toată lumea ştie cât de tiranic e dl Gorgos, iar atunci când ești la adolescență orice cuvânt greu doare. Bineînțeles că am învățat foarte multe, dar cu ce preţ…”, ne mărturiseşte Victoria Mahu.

Odată plecată din „Millenium”, a participat la festivalul „Maluri de Prut”, unde a câştigat trofeul cu melodia „Totul apare şi dispare”. Mai apoi avea să fie impresariată de Igor Dânga, producătorul băieţilor de la „Zdob şi Zdub”. Cu el a înregistrat albumul „Atât de fragedă”. Apoi s-a mutat în Franţa.

Zâmbeşte de fiecare dată când este numită „fata cu chitara”. „În Moldova nu sunt atât de multe fete care ştiu să cânte la chitară, pe când în Franţa e altă poveste. Acolo n-aş putea să mă identific ca şi „fata cu chitara”. Mi-e plăcut să fiu acasă”, ne spune muziciana.

Prima chitară i-a fost furată

A învăţat să cânte la chitară de sine stătător. Iniţial a studiat cobza şi mandolina, însă după ce a plecat din „Millenium” a vrut să nu depindă de nimeni atunci când va fi invitată pe la evenimente. „Mă acompaniez foarte bine și la pian, însă nu e tocmai instrumentul pe care l-aş putea căra după mine”, adaugă ea.

Prima chitară la care a cântat i-a fost furată după un concert. Suna foarte bine şi ţinea mult la ea. „O lăsasem în vestiar când am ieşit pe scenă pentru a spune câteva cuvinte de mulțumire, iar când am revenit – ia-o de unde nu-i! Însă pentru prima chitară pe care mi-am luat-o în Franța a trebuit să muncesc o vară întreagă. Am lucrat sub cerul liber, într-o cetate în care era amplasat un muzeu şi o grădină zoologică. Era un job pentru studenţi, iar eu trebuia să-i ghidez pe vizitatori. Mi-a fost greu, pentru că trebuia să stau în picioare de dimineață până seara. Dar efortul nu a fost zadarnic, căci mi-am luat chitara la care cânt şi acum”, spune instrumentista.

Drumul către Franţa

Drumul ei către Franţa a trecut prin Germania, unde avusese un turneu, alături de Igor Dânga. Anume de acolo a „răpit-o” cel care avea să-i devină soţ. „Roland a fost la toate concertele mele din cadrul acelui turneu. După încheierea acestuia, mi-a spus că dacă tot mai am viză valabilă pentru o lună, să merg în Franţa, să văd unde stă şi să-i cunosc părinţii. Știa unde mă duce și că nu voi mai pleca de lângă el. Şi de atunci acolo am rămas. De fapt, pe prinţul meu călare pe cal alb l-am cunoscut la 15 ani. A venit să-mi ceară un autograf în timp ce eram cu „Millenium” în Franţa. Ne-am scris scrisori ani la rând, după care a venit în Moldova, a făcut cunoştinţă cu părinţii mei, m-a cerut de căsătorie şi a plecat. Iar de atunci căutam posibilităţi de a fi împreună. Şi le-am găsit după turneul din Germania, urmat nunta noastră”, ne povesteşte basarabeanca.

A luat-o de la zero

În Franţa startul nu a fost doar lapte şi miere. Diplomele obţinute la Chişinău nu aveau nicio valoare acolo. A trebuit să înveţe limba franceză, pentru că cea pe care o învăţăm noi la şcoală o fi ea bună, însă nu e suficient pentru a comunica. Apoi a obţinut o licenţă de muzicolog, iar când a vrut să predea la şcoală i s-a spus că trebuie să mai treacă un concurs.

„Iar asta însemna încă doi ani de facultate şi un examen. Mi-am zis că e prea mult pentru mine și m-am apucat să lucrez așa cum am putut. Am început să dirijez coruri! Timp de şase ani am lucrat cu corala universității, dar nu câştigam nici salariul mediu pe economie. Între timp am hotărât să ne facem casa noastră. Cu ajutorul unui program computerizat de arhitectură am făcut planul viitoarei locuinţe şi atunci am descoperit că-mi place arhitectura şi că ador să desenez. Am decis să fiu iar studentă, iar azi sunt tehnician în domeniul construcțiilor. Aşa că de șase ani lucrez la o întreprindere și fac desen tehnic la calculator”, ne povesteşte artista.

De ce nu cântă în franceză

Îi place să fie activă şi nu a renunţat la muzică. I-au trebuit 10 ani pentru a se decide să scoată un nou album pe care aşa şi l-a numit: „10 years”. Pe CD se regăsesc şase piese în română, două în franceză şi două în engleză. Nu l-a făcut pentru vânzare, ci pentru ca să continue să existe ca şi artist.

I-a cucerit pe francezi cu vocea ei inedită, iar după fiecare apariţie scenică i se spune să nu renunţe la muzică, pentru că e făcută pentru a cânta.

„După fiecare prestaţie mi se spune că naturalețea și sinceritatea ating orice strună a sufletului, iar aceste cuvinte îmi dau curaj să fac ce ştiu eu mai bine: muzică. Acum lucrez la un nou proiect – colaborez cu un chitarist care are tobe la picior, el de fapt fiind și toboșar, iar recent am înregistrat trei piese. Vreau ca textele să fie traduse în engleză și franceză, însă proiectul va fi în română. Nu am producător muzical, de 13 ani mă descurc de una singură. De multe ori lumea, mai ales cei din Hexagon, mă întreabă de ce nu cânt în franceză. Am câteva melodii compuse şi-n această limbă, însă simt româneşte. Dacă încep să cânt în franceză, mă voi pierde în oceanul de cântăreţi de acolo. Am particularitatea mea și ar trebui să fiu mândră că am altceva de adus publicului. Oriunde merg să cânt, se știe că voi cânta în română”, ne povesteşte „fata cu chitara”.

Îi cucereşte pe oaspeţi cu bucatele tradiţionale moldoveneşti

Adoră să fie soţie şi mămică, iar fetele sale, Ema (10 ani) şi Lilly (4 ani), adoră muzica. Acum fac dansuri, iar când vor mai creşte vor putea să decidă singure dacă-şi doresc să cânte, ca mama lor. De altfel, părinţii nu le-au dat la o şcoală de muzică pentru că nu vor să le fure din copilărie.

Ca să le reuşească pe toate, are un program foarte bine pus la punct. Îi place să gătească pentru cei dragi bucate specifice zonei Moldovei, dar şi pentru oaspeţii care le păşesc pragul casei.

„Gătesc tradițional, iar de multe ori o sun pe mama şi o întreb cum se fac sarmalele ori aluatul. Chipăruşi umpluți – asta le place cel mai mult alor mei. Iar când ne vin prietenii în ospeție, soțul spune să preparăm anume acest fel de mâncare ca să-i cucerim”, adaugă artista.

Vrea să-şi deschidă o şcoală de muzică

Pe lângă job, activitate scenică şi casnică, Victoria Mahu îşi face timp în agenda sa şi pentru a da ore de canto.
„Vreau să plec, puțin câte puțin, de la serviciul la care sunt. Tind să-mi deschid o școală de muzică şi chiar am pornit să amenajez o sală pentru aceasta în garajul casei noastre, care e suficient de mare. Vreau să predau și voce, și chitară, și pian, și coruri”, precizează muziciana.

Recent, Victoria Mahu a fost invitată să ia parte la un festival de jazz din Franţa. În cadrul acestuia a cântat melodiile care-i sunt dragi, cum ar fi „Foaie verde, bob năut”, „Mărioară de la Gorj” şi „Sanie cu zurgălăi”, melodii cărora le-a dat o nouă haină muzicală şi care prind foarte bine la public.

„N-am făcut nimic original în compoziții, însă pentru ei originalitatea e în noutate. Francezii aud aceste piese cu o altă ureche și li se pare gama foarte orientală. Așa și este, de fapt. M-a mirat să aflu că melodia „Sanie cu zurgălăi” a cântat-o şi Edith Piaf, iar cel care a scris textul în franceză spunea că şi melodia îi aparţine. Le-am spus prietenilor mei că melodia e a noastră, că are un alt text şi o altă denumire, așa o cânta bunica mea, stând pe prispă. Erau şocaţi, nu înțelegeau cum a putut Edith Piaf să cânte o melodie furată. În franceză piesa se numește „Johnny, tu n’es pas un ange”. Chiar e curioasă originea acesteia”, mai spune talentata chitaristă.

Printre ultimele sale realizări artistice în Franţa se numără Euro Music 2016, unde a reprezentat România, iar weekend-ul trecut Victoria Mahu a urcat pe scena Festivalului Gustar. După eveniment basarabeanca s-a întors la Besançon, unde era aşteptată cu nerăbdare de cei dragi.

Lena NEGRU