De cinci ani locuieşte la Bucureşti, însă s-a făcut remarcat pe scena folclorului românesc încă de pe când era pe băncile universităţii, prin participarea la numeroase festivaluri. Este vorba despre talentatul Nicu Mâţă, descoperit de maestrul Nicolae Botgros. Astăzi tânărul a ajuns să fie apreciat şi considerat vocea de aur a folclorului românesc. De curând, împreună cu „Lăutarii”, basarabeanul a înregistrat 15 melodii care se vor regăsi pe albumul „Dragostea nu are hotare”, album ce se anunţă a fi un succes.

Săptămâna trecută, Nicu Mâţă a revenit pentru câteva zile la Chişinău, pentru a lua parte la spectacolul „La fraţi nu se pun hotare”, eveniment care a avut loc la Palatul Naţional, în cadrul căruia au participat artişti de pe ambele maluri ale Prutului.
Am profitat de ocazie şi i-am solicitat cântăreţului un interviu despre viaţa şi activitatea sa scenică în România. Încă de la începutul discuţiei aveam să aflăm că îi merge foarte bine, că este invitat la evenimente, spectacole şi emisiuni de folclor, el înregistrând colaborări cu unii dintre cei mai îndrăgiţi artişti din spaţiul românesc, cum ar fi Sofia Vicoveanca, Niculina Stoican şi Petrică Mâţu Stoian.

Drumul spre România

În urmă cu cinci ani, după absolvirea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, Nicu Mâţă, care deja reuşise să se facă remarcat ca interpret de muzică populară, a decis să meargă în România. A dat la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie, unde timp de doi ani a făcut un masterat în Istoria artei şi filosofia culturii. S-a acomodat foarte repede şi a decis să se stabilească cu traiul acolo.

„Vreau să rămân aici pentru că mă simt foarte bine, dar şi la Chişinău revin de fiecare dată cu plăcere. Am avut noroc că mi-am făcut prieteni încă din perioada festivalurilor, la care am început a participa încă de pe când eram student. Ei mi-au fost de mare ajutor şi m-au ajutat să mă integrez mult mai uşor. Ştiu o sumedenie de basarabeni cărora statul român le oferă bursă, cămin gratis, iar după ce absolvesc facultatea toată viaţa o împart între ‘ai noştri’ şi ‘ai lor’, ei nereuşind să se integreze. Îmi pare rău când aud de asemenea cazuri. Măcar din respect pentru ce le-a oferit statul român ar putea să încerce să se simtă parte a acestei ţări”, ne-a declarat Nicu Mâţă.

„E dureros…”

Îi place foarte mult Bucureştiul, despre care spune că e un oraş deosebit, cu o agendă culturală bogată. Cunoaşte destul de bine capitala României, dar admite că mai sunt şi locuri pe care încă nu a apucat să le vadă.
„Celor care trec Prutul le recomand să prindă câteva nopţi, într-un un weekend, la Bucureşti”, ne îndeamnă Nicu Mâţă.

Deocamdată stă cu chirie, undeva lângă Piaţa Presei, iar când va avea posibilitatea să-şi cumpere o locuinţă, tot în acea zonă se va stabili, căci o consideră cea mai frumoasă din tot oraşul.
Când a decis să-şi continue studiile dincolo de Prut, părinţii săi l-au susţinut fără rezerve. A locuit la cămin, experienţă despre care crede că este bună pentru tinerii care nu au făcut armată.

„Aşa ajungi să vezi cum e viaţa socială. Apropo, aş vrea să fac o paralelă care pe mine mă deranjează foarte mult: cei din R.Moldova vorbesc mereu despre integrarea în UE, însă până în ziua de azi la căminul Colegiului de Muzică „Ştefan Neaga” studenţii se spală cu apă încălzită în căldare, la aragaz. E dureros, pentru că aceştia sunt viitorii artişti, cei care ne vor reprezenta în lume. Trăim în secolul XXI, totuşi!”, ne spune indignat interpretul de folclor originar din sat. Năvârneţ, r. Făleşti.

Secretul reuşitei sale

Nicu Mâţă, cel care este considerat vocea de aur a folclorului românesc, susţine că a avut noroc de festivalurile la care a luat parte. Unde mai pui că la mai toate competiţiile lua trofee, iar artiştii consacraţi şi realizatorii de televiziune îi remarcau talentul, invitându-l pe la emisiuni radio şi tv.
De fapt, cântăreţul a început ascensiunea de acasă, în 2009, când a luat Premiul Mare la Festivalul „Nicolae Sulac”. Tot de atunci a început şi colaborarea cu maestrul Nicolae Botgros şi cu fiul acestuia, Corneliu, cu cel din urmă realizând şi primele imprimări.

„Datorită domniilor lor am plecat în lume cu o carte de vizită bună. Nu ştiu prin ce i-am cucerit pe fraţii de dincolo de Prut, însă mă străduiesc să mă prezint la cel mai înalt nivel şi să fiu eu însumi. De fapt, în România nu contează de unde vii, ci doar să-ţi faci treaba cât mai bine”, susţine el.

Despre prietenia cu Sofia Vicoveanca

Prima invitaţie de colaborare venită din partea artiştilor consacraţi a avut-o în urmă cu trei ani, după Festivalul „Ponoare, Ponoare”, unde a luat Premiul Mare. Atunci Niculina Stoican şi Petrică Mâţu Stoian i-au propus să înregistreze câte o melodie care să se regăsească pe CD-urile lor, lucru care s-a şi întâmplat. Mai apoi avea să trăiască unul din cele mai frumoase momente de până atunci: înregistrarea unui duet cu Sofia Vicoveanca.
„Mă onorează prietenia cu doamna Sofia Vicoveanca, care a început în urma unui festival ce s-a desfăşurat la Alba-Iulia. Atunci am rugat-o să-mi permită să cânt o doină din repertoriul său, iar domnia sa a acceptat. Întâlnirea aceasta m-a marcat şi e unul din cele mai frumoase lucruri care avea să mi se întâmple. Este nu doar o interpretă de valoare, ci şi un om distinct”, ne mai spune Nicu Mâţă.

În urmă cu cinci ani, cântăreţului i-a venit ideea de a scoate un album, primul din cariera sa. În urmă cu patru luni, alături de „Lăutarii” maestrului Botgros, a înregistrat cele 15 melodii care se vor regăsi pe CD-ul „Dragostea nu are hotare”. De fapt, titlul albumului este inspirat din denumirea unei piese care se va regăsi pe el şi care reprezintă o poveste de dragoste dintre un moldovean cu o ardeleancă, un moldovean şi o olteancă şi un moldovean cu o bănăţeancă. „Dragostea nu are hotare” o cântă alături de prietenele şi colegele sale de folclor: Ina Todoran, ardeleancă de la Alba-Iulia, Beatrice Băndoiu, olteancă de la Gorj şi Stana Stepănescu, bănăţeancă de la Timişoara.
Autorul textelor este Mihai Pascar, cel mai bun prieten al lui Nicu Mâţă, iar aranjamentele muzicale sunt semnate de „Lăutarii”.

A cântat cu toate orchestrele din România

„Un alt eveniment care mi-a marcat cariera l-a constituit întâlnirea cu maestrul Botgros, cel care, de altfel, mă cheamă la toate spectacolele mari de acasă, fapt ce mă onorează. Bineînţeles că-l apreciez şi-l respect foarte mult, îi voi fi mereu recunoscător pentru încrederea pe care o are în talentul meu. O să vă povestesc un lucru prin care veţi înţelege ce om deosebit este Nicolae Botgros şi ce suflet nobil are: imediat după un spectacol susţinut la Chişinău am urcat în autocar şi m-am îndreptat spre Bucureşti, iar dimineaţa maestrul m-a sunat ca să mă întrebe dacă am ajuns cu bine. Ca un părinte. Recunosc, faptul că înregistrez colaborări cu „Lăutarii” constituie un avantaj pentru cariera mea. Această orchestră a făcut foarte mult pentru imaginea Basarabiei în spaţiul românesc şi se bucură de succes oriunde-ar merge. Am cântat cu toate orchestrele din spaţiul românesc, însă cea de suflet rămâne a fi „Lăutarii”. Unde sunt invitat, acolo merg şi cânt. De fapt, pentru mine Basarabia e România şi chiar nu ţin cont de frontieră. La Chişinău vin o dată la două luni, iar mama mă aşteaptă cu bucatele mele preferate: plăcinte şi peşte de la Făleşti, care are cel mai dulce gust”, ne mai spune zâmbind Nicu Mâţă.

Deşi încă nu a făcut lansarea albumului, „Dragostea nu are hotare” a fost prezentat de Dragobete, în cadrul unei emisiuni televizate din România, la care au fost prezenţi mai mulţi colegi de scenă de-ai basarabeanului.
Pe CD se va regăsi şi un duet, cu Beatrice Băndoiu, „De dragostea Aniţei”, despre care cântăreţul ne-a spus că este sigur că o să frângă multe inimi.
„O lansare adevărată a albumului înseamnă şi un spectacol la care să fie prezenţi şi prietenii mei din toate colţurile Ţării. Ar fi o împlinire pentru mine”, precizează el.

„Ţi-a spus mama să mă întrebi asta?”

Pe ultima sută de metri a discuţiei noastre, Nicu Mâţă ne-a vorbit despre portul său popular: „Poate o să se supere cineva, însă la mine acasă nu am găsit un costum popular. Am fost peste tot: la muzeu, prin sate, însă mi-am zis că decât să port ceva îndoielnic, mai bine merg la Rădăuţi, de unde să-mi iau ceva autentic. De acolo mi-am cumpărat şi bundiţa, şi cămaşa. Port un costum specific Bucovinei, zonă care a devenit astăzi o exportatoare de cultură”.

Cât despre însurătoare, răspunsul său a fost pe o notă de umor: „Cred că mama ţi-a spus să mă întrebi asta (n.a. – râde). Nu ştiu! Nu că nu-mi doresc să am o familie, dar deocamdată am alte priorităţi. Sunt prea mult pe drumuri, probabil când va apărea persoana potrivită, atunci vom juca şi la o nuntă”, conchide Nicu Mâţă.

Lena NEGRU
Foto: Arhiva personală a lui Nicu Mâţă