Pe 31 octombrie, Arseni Botnaru a fost omagiat. Îndrăgitul interpret de muzică populară a împlinit 67 de ani, vârstă de care e mândru, ca şi de realizările sale pe plan artistic şi personal. Se consideră un artist, un soț, un părinte și un bunic împlinit, iar de ziua sa, cinci dintre cei şapte nepoți ai săi i-au cântat tradiționalul „Mulți ani trăiască!”.

Când i-am telefonat, Arseni Botnaru punea varză la murat. Ca un gospodar care se respectă, artistul își pregătește vara sanie şi iarna căruță.
„Ţuica, vinul alb și cel roșu sunt deja în butoaie, lemnele le-am pregătit de cu vară, iar acum nu ne rămâne decât să așteptăm zăpada”, ne spune domnia sa.
În familia lor, responsabilităţile casnice sunt împărţite în mod egal. Arseni Botnaru, de exemplu, are grijă de ogradă și face piaţa, pentru ca gospodina casei să aibă din ce să gătească conserve pentru la iarnă.

„Ce poate fi mai frumos pe lumea asta?”

În ultima zi a lui octombrie, interpretul de muzică populară și-a sărbătorit ziua de naştere – 67 de ani. Îi mulțumește lui Dumnezeu că e sănătos și că se poate bucura de familia numeroasă pe care o are.
„Profit de viață și de nepoțeii mei, cu cinci dintre care împart aceeaşi curte. Numai imaginați-vă: de ziua mea, când am deschis uşa, i-am văzut pe toţi grămăjoară – veniseră să mă felicite. Mi-au cântat „Mulţi ani trăiască!”, iar cea mai mică, de doi ani și jumătate, mi-a dat cadoul. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta? Acesta a fost cel mai emoţionant moment al zilei și cel mai frumos dar pe care poate să-l primească un bunic. În total, am șapte nepoței: șase băieți și o fetiță – Laura, mezina noastră. Când s-a născut, unul din nepoți mi-a spus, întristat: „Bunelule, gata, pe noi nu ne va mai răsfăța nimeni…”. Deşi îi alintăm pe toţi, nepoțica rămâne a fi preferata întregii noastre familii numeroase, inclusiv a verișorilor săi – din Lăurica n-o scot!”, ne povestește mândrul bunic.

Cântece şi poezii la masa de sărbătoare

Când era mai tânăr, obișnuia să-și sărbătorească ziua de naștere prin localuri, alături de prieteni și colegi de scenă, însă de când i-au crescut copiii mari și, mai ales, de când au venit pe lume nepoțeii, zilele de naștere, Crăciunul și Paștele le întâmpină în familie.
„Noi suntem 11 suflete sub un acoperiș, peste gard trăiesc cumnații mei, iar nu departe de noi – fratele cu familia sa. Nu ne e greu să ne adunăm cu toții la masa de sărbătoare când avem vreo zi de naştere sau la sărbătorile creștine. Nu avem când ne plictisi, căci la astfel de cine se și cântă, se recită poezii. Unul dintre nepoții mei cântă foarte frumos și are un auz muzical excelent, iar altul face teatru”, ne mai spune Arseni Botnaru.

Face vocalize cu nepoţii

Artistul consideră că nu e bine să-i alinţi prea tare pe cei mici. Cu cel mai mare dintre nepoţi artistul a ieșit deja pe scenă, dar şi ceilalți șase dau semne că-i vor călca pe urme. Bunicul însă îi lasă să li se mai „coacă talentul”. Până atunci, nu doar că le dă sfaturi, ci se implică şi în alegerea programului lor. Chiar dacă mai amână momentul în care li-i va prezenta publicului de pe scena mare, acasă fac împreună repetiții și vocalize, iar în viitorul apropiat artistul va merge în studio pentru a înregistra o nouă melodie în duet de nepotul său mai mare.

„Am tot ce-mi puteam dori”

De ziua sa nu și-a pus nicio dorință, iar tot ce vrea de la viaţă e să fie sănătos, ca să poată cânta în continuare.
„Vai de mine, ce pot să mai vreau? Am tot ce-mi puteam dori! Vreau doar sănătate, ca să mă pot bucura şi în continuare de viaţă și să cânt pentru publicul meu. Şi când lucrez prin curte fredonez câte ceva, iar uneori, când simt că s-a închegat ideea, o aștern pe hârtie – aşa îmi înnoiesc repertoriul. Membrii familiei sunt primii care ascultă noile mele melodii. Li le cânt la sărbătorile care au loc în casa noastră. Dacă le sunt pe plac celor dragi, le cânt şi de pe scenă”, ne mai spune interpretul de muzică populară.

Are în repertoriu vreo 300 de melodii și ține la fiecare dintre acestea. Pe viitor, şi-ar dori să le dea o nouă haină muzicală pieselor care l-au făcut celebru şi să le reînregistreze cu tehnică de ultimă generaţie.
Arseni Botnaru își aduce aminte adesea de perioada în care mergea la cules folclor prin satele Moldovei.
„Am foarte multe melodii din popor în fonoteca mea de acasă, inclusiv înregistrate pe casete mici. Folclorul se naşte când omul are fie o bucurie, fie un necaz. Chiar și acum, în timp ce discutăm, cineva plânge printr-un cântec ori printr-un vers – trebuie doar să ai ureche muzicală şi să-ți dai seama de autenticitatea acelei creaţii care poate deveni cântec”, adaugă domnia sa.

Ani frumoși, ani grei

Nu are cum să uite perioada în care a devenit student la Arte, la Chișinău. Avea 19 ani şi tocmai începuse să cânte în Orchestra „Mărțișor”, condusă la acea vreme de Serghei Ciuhrii, alături de care a ieșit pentru prima dată pe o scenă internațională, în Bulgaria. Iar mai târziu a făcut parte din orchestra „Folclor”.
„Până la 40 de ani parcă nu am simțit cât de repede trece timpul, de atunci însă anii parcă zboară. Cum au fost ei? Şi frumoşi, şi grei. Am avut o copilărie mai grea, căci eram al doilea din cei opt copii ai familiei, aşa că trebuit să muncesc şi în grădină, și pe deal, şi la păscut vitele. Însă a fost frumos, chiar dacă erau anii după foamete și deportări. Dacă aș lua viaţa de la început, tot așa aș vrea să trăiesc. Nu am regrete și consider că şi atunci când nu ne reuşeşte ceva, trebuie să mergem înainte”, susține îndrăgitul interpret de muzică populară.
La sfârșitul discuției, domnia sa ne-a mărturisit că ne pregăteşte un cântec frumos, din care ne-a cântat o strofă, ca să ne intrige: „Ce e omul pe pământ?/ Frunză bătută de vânt,/ E o umbră călătoare, omule,/ Care trece pe sub soare, omule”.

Lena NEGRU