În luna iulie curent, basarabeanca Silvia Şchiopu a ocupat locul II la un concurs internațional de prăjituri „Designer of the World’s Coolest Cake”. Ne-am propus să aflăm povestea celei care a creat un tort gustos şi cu un design realizat din elemente 3D. Astfel, am aflat că de patru ani locuieşte în Irlanda, alături de familia sa frumoasă: fiica Ecaterina, fiul Eugen şi soţul Vlad. Îi alintă pe irlandezi nu doar cu bucatele tradiţionale moldoveneşti, ci şi cu produsele sale de patiserie, un hobby pe care a decis să-l transforme într-o afacere dulce pe care a numit-o „BeeSkweet”.

Silvia Şchiopu are ochii în lacrimi când vorbeşte despre dorul de casă, de părinţi, însă nu regretă decizia pe care a luat-o acum patru ani.
Când a decis să plece, avea acasă un job care-i plăcea: de doi ani era purtător de cuvânt la Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie, iar înainte de asta lucrase vreme de patru ani în jurnalism. Însă a trebuit să aleagă familia.
Soţul ei muncea în Irlanda de mai mulţi ani, iar Silvia a decis să-şi sacrifice cariera pentru ca a fi lângă el şi pentru ca fetiţa lor, pe atunci elevă în clasa întâi, să crească alături de ambii părinţi.
Nu credea că într-o ţară străină se va simţi ca acasă, dar irlandezii au primit-o cu căldură, ceea ce a făcut-o să se convingă că luase decizia corectă.

Dor de mirosul pâinii coapte

Silvia s-a născut în Puhoi, Ialoveni, într-o familie cu cinci copii, ea fiind mezina. Arta gătitului a deprins-o de la mama ei, care şi-a învăţat fetele de mici câtă sare trebuie să pună în zeamă.
„Eram mică, iar ea ne învăţa, pe mine şi pe sora mea, cum se frământă pâinea, care pe atunci era prea scumpă ca s-o cumpărăm, de aceea noi o coceam acasă. Acum această tradiţie s-a pierdut, însă uneori, când îmi este dor de mirosul de pâine caldă, o coc acasă”, îşi începe povestea basarabeanca noastră.
După liceu, voia să dea la Facultatea de Limbi Străine, însă era conştientă că, la câtă lume depusese dosarul de admitere, ea nu avea nicio şansă să obţină un loc la buget. Aşa că a ales Jurnalismul, facultate pe care a şi absolvit-o.

„Irlanda ne-a primit cu braţele deschise”

În ultimul an de studii a rămas însărcinată cu Ecaterina, iar când fata sa avea un an, Silvia s-a angajat la un post de radio. Mai apoi a făcut gazetărie şi televiziune, iar după patru ani a devenit purtător de cuvânt al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie. Peste doi ani, viaţa i s-a schimbat radical.
„Am venit în Irlanda la soţul meu. El era stabilit aici de ani buni şi nu puteam să-l fac să renunţe la tot ce dobândise prin muncă. Îmi era greu şi mie, la Chişinău, să mă descurc de una singură cu copilul, aşa că am decis să reîntregim familia. Mă întrebam dacă o să mă pot acomoda, dar am fost întâmpinată foarte bine aici, iar irlandezii s-au străduit să mă primească astfel ca să-mi placă ţara lor. M-am simţit de parcă am venit acasă, pentru că am intuit că aici o să am multe realizări. Suntem în Irlanda de dragul copiilor noştri, pentru că Moldova nu le poate oferi prea multe. Am venit aici în decembrie şi am fost impresionată că pomii şi iarba erau atât de verzi. Nu în zadar ţării i se mai zice şi Insula de Smarald. Atunci mi-am dat seama că am nimerit într-un colţ de rai”, ne-a declarat Silvia Şchiopu.

Face sarmale „wow!”

Ne spune că irlandezii cu care s-a împrietenit sunt curioşi să afle de la ea cât mai multe despre R. Moldova. Mulţi dintre aceştia chiar şi-au petrecut vacanţa la noi şi, la rândul lor, au rămas impresionaţi de locurile frumoase, de tradiţiile noastre, dar şi de gustul sarmalelor, al ţuicii şi al vişinatei.
„Când băiatul meu a împlinit un anişor, i-am organizat o serbare ca la moldoveni, cu sarmalele şi plăcintele. Parcă-l văd şi acum pe vecinul nostru, un irlandez, cum a exclamat „wow!” în timp ce mânca o sărmăluţă. I-am zis: ‘Stai că este mai ‘wow!’ dacă o mănânci cu smântână’. Bucatele gătite după reţeta mamei mele i-au cucerit pe toţi”, ne mai spune femeia.
Cei patru ani, câţi au trecut de când locuieşte în Irlanda, au fost un examen pentru întreaga familie. Fiica ei a început să meargă la şcoală şi s-a integrat foarte bine, absolvind anul de învăţământ cu medalie de aur.
Tot acolo a venit pe lume Eugen, mezinul familiei, iar în perioada sarcinii a fost extrem de emoţionată, sentiment care a făcut-o să uite de greutăţile acomodării.

Startul afacerii dulci

Dintotdeauna i-a plăcut să-i surprindă pe cei dragi cu bucate delicioase, iar la desert – cu o prăjitură. Aşa că în urmă cu un an, după o discuţie cu soţul ei, a decis să-şi deschidă o afacere dulce. Aşa a apărut „BeeSkweet”, de unde azi cumpără torturi şi cozonaci nu doar conaţionalii noştri din diasporă, ci şi irlandezii.
Primul ei tort l-a făcut pentru o familie de moldoveni stabiliţi în Irlanda de 18 ani.
„Am dat start afacerii după un an de experimente în bucătărie. Îmi place ceea ce fac şi mă atrage acest domeniu al patiseriei. Pe viitor, vreau să-mi dezvolt afacerea. Irlandezilor le plac prăjiturile simple şi delicioase, iar patiserii bune sunt puţine. Torturile cele mai solicitate de clienţi sunt „Cuşma lui Guguţă” şi „Medovic”, pe care eu îl fac cu nucă şi vişină, iar de Paşti am vândut cozonaci moldoveneşti. Aici nu am de unde cumpăra vişine, de aceea am fost vara trecută acasă, am conservat mai multe borcane şi mi le-am expediat în Irlanda. Chiar dacă locuim la 200 km de Dublin, avem şi clienţi din capitală, căci îmi vând produsele de patiserie la preturi simbolice”, ne spune basarabeanca de pe Insula de Smarald.

„Moldova e un stat mic, dar cu atât de multe probleme…”

Când am ajuns să vorbim despre cei dragi pe care i-a lăsat în R. Moldova, ochii i s-au umplut de lacrimi. Îi este dor de meleagul copilăriei, de fraţi şi de părinţi.
„Din Moldova ne-a fugărit sărăcia, căci preţurile sunt mari, iar salariile nu cresc nici c-un bănuţ. Şi aici trebuie să munceşti mult ca să câştigi bine. Soţul meu, de exemplu, iese din casă la ora 7.00 şi se întoarce la 21.00. Dar aici nu se dă mită, serviciile sunt prestate calitativ şi stai la coadă indiferent de statutul pe care îl ai.
Statul are grijă de minori, iar pentru a-mi da copilul la şcoală nu am dat mită nici măcar un euro. Şi perioada sarcinii este minunată în Irlanda, căci medicii se comportă cu gravida de parcă aceasta ar fi o regină.
Fiind departe de casă, ne uităm cu durere la tot ce se petrece în Moldova. E un stat atât de mic, dar cu atât de multe probleme… Aici statul te ajută dacă nu te descurci, pe când la noi îţi ia şi din puţinul pe care-l câştigi”, ne spune pe o notă tristă Silvia Şchiopu.

Lena NEGRU