Între un parfum și un bordel

Între un parfum și un bordel

Eduard nu a știut nimic de Anca aproape doi ani. Parfumul ce i l-a dăruit atunci când a plecat de acasă avea valoare sentimentală. Nu se parfuma, ținea flaconul închis și se uita la el ca la cel mai de preț obiect. Și doar când i se făcea dor de Anca, îl mirosea. Mirosul acela îl înnebunea, iar noaptea venea cu vise dureroase. Veștile de la Anca întârziau.

Și zilele treceau greu, iar parfumul, spre mirarea lui Eduard, se evapora încetișor. Poate dopul era de vină sau poate că se evapora atunci când îl mirosea ore în șir. Sau poate că el, îmbătat de miros, de dor și de așteptare, îl deschidea și se parfuma noaptea prin somn. Dar să vedeți ce coincidență! În ziua în care i-a telefonat Anca să îi spună că este bine și că va ajunge în curând acasă, flaconul închis se golise de tot. Cu toate astea, răspândea același miros ademenitor. Mirat, Eduard s-a întrebat: „Ce-a fost asta? O vrajă care a ținut aproape doi ani? O taină? Ori poate un semn al dragostei care a vrut să ne țină aproape?”. Nici nu bănuia ce a însemnat pentru soția lui timpul scurs de la plecarea ei de acasă.

„Umanitarcele”

Dar să o luăm mai de departe. Anca și sora ei mai mare s-au născut într-o familie de oameni săraci. Era în clasa a V-a când tatăl ei, om bun ca pâinea scoasă din cuptor când era treaz, și foarte violent când se îmbăta, a murit. Și-a găsit moartea stupid, tot din cauza paharului. Urcase beat pe bicicletă şi s-a lovit violent de un copac. După moartea lui, familia o ducea și mai greu. Maică-sa lega cu greu tei de curmei și de abia dacă reușea să le primenească hainele o dată sau de două ori pe an. În timp ce colegele lor de clasă nici nu știau câte rochii aveau. În clasele mari, fetele erau considerate cele mai sărace din sat. Colegele fugeau de ele, poreclindu-le „umanitarcele”, căci se pricopseau cu îmbrăcăminte de la piața cu lucruri de mâna a doua. Și visul lor era ca după absolvirea școlii să-și găsească cât mai curând un loc de muncă ca să poată câștiga bani să se întrețină singure.

Sora mai mare, fire foarte calmă, s-a angajat la oficiul poștal din sat. Anca, băiețoasă de felul ei, a intrat la facultate cu frecvență redusă. Chiar în ziua în care a mers să depună actele, a citit un anunț pe panoul publicitar din preajma universității. Un restaurant avea nevoie de angajaţi pentru curățenie și spălatul vaselor. Oferta îi convenea: două zile de odihnă pe săptămână și o masă pe zi. S-a dus, a bătut şi i s-a deschis.

Aici soarta avea să i-l scoată în cale pe Eduard, profesor de geografie la o școală din oraș. Fata i-a căzut cu tronc de cum a văzut-o ieșind pe ușa restaurantului. I-a aținut calea până la scara blocului din apropiere unde stătea la gazdă. Iar atunci când a rugat-o să zăbovească puțin că vrea să o întrebe ceva, Anca a simțit că flăcăul îi fură inima. S-a îndrăgostit de el nebunește. De altfel, s-au îndrăgostit amândoi la prima vedere și, peste o lună, s-au căsătorit.

Nu au făcut nuntă, ci doar cununia civilă și cea religioasă la care au asistat rudele apropiate și câțiva prieteni din partea mirelui. După cununie, Anca s-a mutat în garsoniera lui Eduard. Aici au trăit o poveste de dragoste foarte frumoasă timp de patru ani. Și-au cunoscut îndeaproape sufletele. La multe se potriveau. Munceau amândoi în aceeași școală și erau fericiți. Anca avea câteva ore de engleză și se ocupa individual cu mai mulți copiii. Dar îi rodea o problemă irezistibilă – lărgirea spațiului locativ unde să poată aduce pe lume urmași.

Anca visa Paradisul

Într-o seară, Anca a venit acasă foarte bucuroasă. I-a vorbit soțului despre oferte bine plătite în Emiratele Arabe Unite. I-a spus cum o cunoștință a unei colege s-a apropiat de ele în timp ce stăteau la un suc pe o terasă și le-a întrebat dacă nu ar vrea să muncească într-o țară exotică. Apoi le-a informat foarte convingător că o companie hotelieră căuta persoane care să lucreze într-un hotel din Dubai. Salariul – până la 3.000 de euro, cazarea și transportul – gratuite.

Angajații beneficiau de asigurare medicală și bilet de avion în fiecare an și câte și mai multe. Anca, toată numai emoții, după ce i-a comunicat soțului știrea, l-a întrebat: „Ce zici, dragul meu? Pot să plec și eu cum pleacă atâta lume și, timp de un an, să adun bani pentru un apartament? Și apoi vreau și eu să cunosc cultura arabă, despre care se spune că sunt fascinante”. Luat prin surprindere, Eduard tăcea. După o pauză a rostit: „Nu știu ce să zic, lasă-mă să mă gândesc, iar mâine dimineață vom mai vorbi”.

Dimineața au reluat discuția. Eduard s-a interesat cine e bărbatul care a venit cu propunerea. I-a telefonat colegei de serviciu care i-a spus că e un fost coleg de clasă, băiat de încredere. Şovăind, Eduard s-a lăsat până la urmă convins. Într-o săptămână, cele două colege și încă trei tinere aveau deja actele în regulă. Iar peste o zi au plecat. Era tocmai ziua de naștere a lui Eduard și Anca i-a dăruit acel parfum scump, acoperindu-l cu sărutări la despărțire.

S-a întors gravidă în Moldova

În scurt timp, moldovencele noastre au ajuns în cel mai mare oraș din Emiratele Arabe. Dar au fost duse nu la hotelul promis, ci la un bordel situat într-o clădire impozantă. Aici li s-au luat actele și telefoanele, fiind forțate să se prostitueze. Ancăi i-a căzut tavanul în cap când și-a dat seama că a fost vândută în robie sexuală. Dar nu a avut încotro. A înghițit pastila amară și a urmat instruirea. A fost oribil. Clienți de tot felul: tineri, bătrâni, treji, beți, spălați, nespălați. De câteva ori a încercat să fugă, însă a fost prinsă, întoarsă din drum și bătută crunt.

De la fetele cu experiență a aflat că dacă vrei să scapi de bordel, e bine să rămâi însărcinată. Iar sarcina trebuie să o păstrezi așa ca să nu te observe patronul și nici ceilalți angajați, altfel te obligă să o întrerupi și te forțează să-ți continui munca. Anca a riscat. Nu s-a protejat atunci când a avut un client englez – un bărbat blond, înalt, îmbrăcat frumos, care semăna un pic la chip cu Eduard al ei.

Bărbatului i-a plăcut și și-a făcut rezervare încă pentru două nopți. Când a simțit că e însărcinată, Anca s-a bucurat, pe de o parte, că se va putea întoarce peste câteva luni acasă, iar, pe de alta, o încerca o stare de frică și neliniște. Se gândea dacă o va înțelege soțul ei. Cu astfel de gânduri a muncit din greu, uneori și câte 20 de ore pe zi, tăinuind sarcina până în luna a cincea. Întâmplarea sau rugăciunile i-au trimis într-o zi un client din Ucraina, un om de afaceri foarte influent. Datorită lui a reușit să iasă din bordel cu o anumită sumă de bani și să ajungă vie și nevătămată acasă.

Eduard, după ce i-a ascultat povestea, nu i-a făcut niciun reproș. A înțeles cât de mult a suferit și cât de tare le-a plâns sufletul la amândoi în această perioadă de despărțire. Ea nu a vrut ca mama și sora ei să știe prin ce a trecut și nu a dorit să depună o cerere la poliție. L-a rugat pe Eduard doar atât: să se stabilească pentru o perioadă în Ucraina ori în România până se va naște copilul, apoi să se întoarcă acasă. Au ales România. La început, bărbatul era de părerea să lase copilul la maternitate. Dar când a văzut ce voinicel a adus pe lume soția lui, a renunțat la acest gând, precum și la ideea de a se întoarce acasă, la Chișinău. S-au stabilit la Timișoara. Alături de micuțul conceput la bordel, mai cresc încă unul, al lor. Printre lucrurile de preț luate de acasă e și sticluța de la acel parfum.