Aurica Cordineanu: „De la opt ani am crescut fără tată…”

O prezenţă mereu optimistă şi cu zâmbetul de buze, Auricăi Cordineanu nu i-a plăcut niciodată să-şi spună suferinţele în public. Chiar dacă viaţa nu a fost deloc blândă cu ea, punând-o la grele încercări, puţini cunosc faptul că îndrăgita artistă a rămas fără tată pe când avea doar opt ani. Iar în 2016, la doar doi ani de la decesul Tamarei, sora ei mai mare, în mâinile interpretei avea să se stingă mama sa.

1

Se simte tânără şi nu-i pasă de şirul anilor ce trec. Apreciază ritmul vieţii, cântecele pe care le înregistrează alături de fratele ei, Valeriu Cordineanu, dar şi bucuria intensă a fiecărei zile. Nu mai calculează caloriile, face multă mişcare, iar uneori, după o noapte de cântat, îi place să lenevească.
Chiar dacă viaţa a pus-o la grele încercări, nu are niciun regret. Îi mulţumeşte zilnic lui Dumnezeu pentru că a ajutat-o să învingă boala cruntă, că a reuşit să treacă peste moartea părinţilor şi a surorii sale mai mari.

Lacrimi, suferinţă, disperare, depresie

2

Recunoaşte că într-o perioadă îi era frică să se gândească la ziua de mâine, însă Paul, băiatul ei, i-a insuflat speranță, încredere şi mult optimism. A ieşit învingătoare din bătăliile vieții, luându-le pe toate ca pe nişte lecţii care au făcut-o să devină o adevărată luptătoare.
„Perioada în care am avut probleme de sănătate a fost una foarte grea, aveam chiar şi gânduri negre, însă mi-au fost alături prietenii şi familia. Mă uitam şi la băiatul meu şi-mi ziceam că are nevoie de mine, că trebuie să-l cresc frumos şi să-i ofer viitorul pe care-l merită. Era o perioadă de lacrimi, suferinţă, disperare, depresie, însă le-am depăşit pe toate. Acum, parcă-s alt om: mă simt foarte bine, am grijă de sănătatea mea, le zâmbesc trecătorilor şi mă rog să nu fie mai rău. S-o ştiţi de la mine: cum ne programăm subconştientul, aşa ne merge în viaţă”, ne povăţuieşte Aurica Cordineanu.

‘Dansatoarea tatei, dansatoare!’

5

O tragedie a vieţii interpretei, despre care nu a vorbit niciodată în mass-media, e decesul tatălui ei. Acesta s-a prăpădit pe când Aurica lui avea opt ani.
„Tata, care a fost şef de fanfară, visa să mă vadă dansatoare. Tot timpul îmi spunea: ‘Dansatoarea tatei, dansatoare!’. A fost găsit mort într-o dimineaţă de toamnă şi nici până azi nu a fost găsit cel care se face vinovat de decesul său. Mama ne-a crescut singură şi nu i-a fost uşor deloc.
Pe tata mi-l amintesc, dar nu foarte bine. În schimb țin bine minte cum am aflat de tragedia care ne-a schimbat viaţa. Mama tocmai îmi împletea cosiţele. Una era deja gata, iar când a trecut la a doua, au deschis poarta miliţienii… Ea a ieşit afară, iar când s-a întors, avea faţa plânsă şi a început să răcnească de durere. Aşa şi m-am dus la locul unde zăcea tăticu: cu o gâţă împletită şi cu alta despletită”, îşi aduce aminte interpreta.

Mama a murit în braţele ei

3

În urmă cu trei ani a decedat sora mai mare a interpretei, Tamara, care locuia în Italia, iar anul trecut s-a stins din viaţă şi mama lor. Îi este greu să vorbească la acest subiect, căci o doare sufletul şi azi când îşi aminteşte de pierderea persoanelor dragi. Cea care i-a dat viaţă s-a stins în mâinile ei şi a surorii sale. Uneori, când pregăteşte mămăligă, friptură şi peşte cu mujdei, îşi aduce aminte cu nostalgie de casa părintească. „Ne aşezam cu toţii la o masă rotundă, afară, sub copac. Eram şase: patru surori, un frate şi mama noastră. Îmi răsună în urechi şi acum povaţa mămicăi: „la masă nu se vorbeşte!”. Acest an fără ea a fost extrem de greu (n.a. – plânge), însă o simt mereu alături, la fel ca şi pe soră-mea”, adaugă Aurica Cordineanu.

7
Am decis să schimbăm subiectul şi să vorbim despre ceva mai optimist. Şi uite-aşa am ajuns să aflăm despre pisica Quedzo. Este cel mai mic, cel mai alintat şi mai jucăuş membru al familiei sale. Are doi ani şi jumătate, iar de cum a văzut-o, interpreta a simţit că nu vrea s-o mai lase din braţe.

Vor să cânte şi în PMAN

6

Este mulţumită de rezultatele lui Paul, elev în clasa a XI-a la Liceul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. El vrea să studieze informatica. Nu a vrut să facă muzică, aşa ca mama şi ca unchiul Valeriu, deşi atunci când era mic a urcat şi el de câteva ori pe scenă.
Prima şi cea mai importantă pasiune a Auricăi Cordineanu e muzica, dar mai are şi altele: îi place să confecționeze bijuterii hand-made, brodează şi chiar îşi coase ţinute scenice, ajutată de o prietenă.
Cântăreaţa spune că nu înţelege cum sunt aleşi cei care urmează să cânte în cadrul evenimentelor organizate în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Central
„Organizatorii ar face bine să se uite şi împrejur, pentru că mai sunt şi alţi artişti, nu doar cei din lista lor. Noi avem multe melodii noi, pentru că pe Valeriu îl scot cu greu din studio, dar sperăm să le cântăm şi în cadrul spectacolelor organizate cu ocazia sărbătorilor naţionale. Vrem să fim chemaţi şi pe la emisiuni televizate, pentru că noi muncim mult şi avem ce arăta. Bine măcar că nu ducem lipsă de invitaţii pe la hramuri, zile de naştere, nunţi şi cumătrii. Contează şi asta, chiar dacă mergem să cântăm pe o scenă improvizată. Degrabă vom pleca la Galaţi, unde vom filma videoclipuri pentru opt melodii noi. Avem şi o piesă în amintirea mamei, versurile acesteia sunt scrise de Marin Bunget, din România”, ne-a declarat Aurica Cordineanu.

4

Lena NEGRU