Jurnalista Anastasia Condruc a schimbat Chişinăul pe Barcelona

Anastasia Condruc (28 de ani) s-a născut în sat. Fundurii Vechi, r. Glodeni. A absolvit Facultatea de Jurnalism la Iaşi, oraş în care a şi lucrat vreme de trei ani într-o redacţie de ziar, după care urmat alţii trei în care a făcut parte din echipa Jurnal Trust Media. Şi poate că s-ar fi reţinut mai mult pe-acasă, dar s-a întâmplat să-l întâlnească pe spaniolul Rodrigo, de dragul căruia în 2014 a schimbat Chișinăul pe Barcelona. A trebuit să se specializeze într-un alt domeniu, însă nu-i pare rău, căci pe tărâm spaniol îi merge foarte bine – tânăra îi învată engleză pe spanioli, iar paralel lucrează şi pentru o companie americană, ea fiind editor de informaţie de ordin financiar.

Departe de casă şi de cei dragi, Anastasia Condruc, pe care toţi cei care-o cunosc o dezmiardă Sia, îşi aduce aminte cu drag de copilăria frumoasă pe care şi-a petrecut-o în satul Fundurii Vechi din r. Glodeni. Afirmă că a crescut mai mult la bunici şi că era răsfăţata familiei.
„Până a merge la şcoală, verile le petreceam la ei. Bunica, fost pedagog preşcolar, era deja la pensie, aşa că unicul ei proiect la acea vreme eram noi, nepoţii. Bunicul însă a fost director al casei de cultură din localitate, iar mie-mi plăcea să merg la el la serviciu, să mai casc gura. La vârsta de trei ani ştiam deja să citesc, aveam abonament la biblioteca sătească şi cântam în ansamblul de muzică populară din localitate. Plus la asta, luam şi lecţii de desen de la bunicul, iar timpul liber mi-l petreceam în biblioteca familiei, unde-mi plăcea să stau ore în şir. Ţin minte că prin anii ’90 se făceau deconectări programate ale energiei electrice, iar noi, copiii, eram nevoiţi să ne facem temele la lumina lămpii. În Moldova era mare sărăcie, erau greutăţi, însă amintirile din copilărie sunt întotdeauna frumoase”, afirmă Sia.

De la medicină la jurnalism

De mică îşi dorea să devină doctoriţă, ca o mătuşă de-a ei, care la acea vreme era studentă la Medicină. Se vedea deja purtând halat alb, iar pe acasă umbla cu stetoscopul la gât şi cu o seringă din plastic fără ac, cu care le făcea injecție păpuşilor sale. Însă când a crescut mai mare şi a aflat că trebuie să înveţe nouă ani la facultate, ideea de a deveni medic nu i-a mai părut la fel de atrăgătoare.
Liceul l-a făcut la Edineţ. I-ar fi plăcut să fie liceană la Chişinău, însă părinţii ei nu aveau suficienţi bani pentru asta, căci ambii lucrau la şcoală – tata era pedagog, iar mama era contabilă.
Deşi avea doar 15 ani când a plecat de-acasă, ştia deja valoarea banului. Tocmai de aceea şi-a găsit un loc de muncă: după ore, lucra la o organizaţie non-guvernamentală, iar salariul ei lunar constituia 100 de dolari.
„Eram mândră că puteam să fac un ban. La acel ONG eram coordonator de comunicare şi mai făceam şi un ziar cu tematică ecologică. Aşa am ajuns să îndrăgesc jurnalismul. Mai târziu am plecat cu bursă la Iaşi, unde am studiat la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare. Eram conştientă ce noroc aveam că învăţ acolo, căci peste Prut se face şcoală bună. Visam să muncesc într-o redacţie de ziar, iar visul meu a prins contur atunci când am fost angajată la ziarul „Opinia studenţească”, unde venea cine voia, dar rămânea cine putea. Şi astăzi sunt senior editor la acest ziar”, povesteşte jurnalista.

Drumul spre televiziune

Ar fi putut să rămână dincolo de Prut, însă după trei ani a simţit că se plictiseşte la Iaşi. A renunţat la studiile de masterat pe care le începuse în „oraşul celor şapte coline” şi s-a mutat la Chişinău, unde s-a angajat la Jurnal Trust Media.
„Inițial mă gândeam să-mi încerc norocul la voi, la Jurnal de Chişinău, însă am ajuns să editez texte pentru Jurnal TV. Şi mi-a plăcut această experienţă! Iar ulterior am acceptat o altă provocare: am devenit producătoare a emisiunii „Deşteptarea de week-end”. Trei ani am stat la Chişinău, de alţi trei sunt la Barcelona”, ne-a declarat basarabeanca noastră.
Îşi aduce aminte adesea de emisiunile matinale de week-end pe care le pregătea şi spune că îi e dor de doza de adrenalină pe care i-o dădea live-ul.

„Barcelona e un oraş primitor”

Prin 2012 a început s-o bată gândul să se mute cu traiul peste hotare. Iar un an mai târziu, în timpul unei vacanţe la Barcelona, l-a întâlnit pe Rodrigo, cel care avea să-i devină soţ.
„Timp de un an am avut o relaţie la distanță. Uneori ne întâlneam prin diferite oraşe din Uniunea Europeană, alteori venea el la Chişinău sau mergeam eu la el. Apoi ne-am zis că aşa nu se mai poate, că ar trebui să stăm împreună. Şi cum el obţinuse la Barcelona un job la care visa, am decis să ne mutăm amândoi aici”, ne spune Sia.
Susţine că Barcelona este un oraş primitor, însă recunoaşte că a avut şi ea noroc să dea peste oameni minunaţi. Iniţial i-a fost mai greu să-şi găsească un job, însă norocul i-a surâs atunci când a fost acceptată să predea spaniolilor limba engleză. Iar peste un an s-a angajat şi într-o companie americană pentru care lucrează şi astăzi, ea fiind editor de informație de ordin financiar.

Ceaunul, „zestre” de la mama

Afirmă că spaniolii sunt nepretențioși şi mereu cu zâmbetul pe buze, mai ales comparativ cu moldovenii, despre care iubitul ei spunea că nu înțelege de ce sunt atât de trişti. „Mă întreba dacă suntem în doliu naţional”, râde Sia.
Spania investeşte foarte mult în educație şi în petrecerea timpului liber. Tânăra spune că până acum a locuit în două cartiere ale Barcelonei şi că în fiecare dintre acestea erau şcoli de teatru, cluburi de arte marţiale etc.
„Spaniolii au întotdeauna bani de vacanţe, iar aceasta le garantează şi o doză de confort psihologic. Moldovenii însă muncesc un an întreg, iar când îşi iau concediu, fac reparaţii în casă.
Noi deocamdată suntem bine aici şi nu planificăm să plecăm în alt oraş sau stat. Totuşi, ne străduim să nu prindem rădăcini nicăieri, ca să fim liberi să plecăm oriunde vom dori.
Aici am venit cu foarte puţine lucruri şi cu câteva cărţi pe care le-am primit în dar şi care-mi sunt tare scumpe. Şi de la mama am un cadou – un melesteu şi un ceaun, iar mâncarea făcută în el parcă are alt gust”, ne spune jurnalista, specificând că ea gătește adesea bucate moldovenești, iar preferatele iubitului ei sunt plăcintele.

„Vrem un stat corect, în care legea să fie de partea noastră”

În 2017 Sia a fost în R. Moldova de două ori, iar de fiecare dată când vine pe-acasă află că mulţi dintre cei pe care îi cunoaşte fie au plecat peste hotare, fie se pregătesc s-o facă.
„Starea de lucruri nu se îmbunătăţeşte deloc şi nu ştiu când cei de la conducerea statului îşi vor da seama de asta şi-şi vor lua catrafusele din Moldova. Cei care ar accepta să revină la baştină de peste hotare vor dori să locuiască într-un stat democratic, corect, în care legea este de partea cetățeanului, nu să li se pună ghiara în gât”, susţine Sia.
Basarabeanca este şi autoare a iniţiativei „Adoptă un vot”, proiect despre care ne-a vorbit pe ultima sută de metri a discuţiei noastre.
„După primul tur al alegerilor prezidenţiale din toamna lui 2016, mulţi dintre prietenii mei stabiliţi peste hotarele R.Moldova spuneau că nu au unde să voteze în localitatea lor şi că vor trebui să se deplaseze sute sau chiar mii de kilometri pentru a-şi exercita dreptul la vot. Mi-am zis că, dacă tot sunt atât de mulţi, ar fi bine să creez un grup pe Facebook, ca să le fie mai uşor să se mobilizeze, să afle cine sunt cei dispuşi să le ofere cazare în oraşele în care erau secțiile de votare sau să transporte pasageri către acestea. Cred că ne-am împlinit misiunea, pentru că în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale s-a dublat numărul votanţilor din diasporă”, conchide Anastasia Condruc.

Lena NEGRU