Povestea basarabeanului Gheorghe Codreanu, angajat în aviaţia militară a SUA. „Sunt un unionist convins!”

Povestea basarabeanului Gheorghe Codreanu, angajat în aviaţia militară a SUA. „Sunt un unionist convins!”

Gheorghe Codreanu, economist de profesie, s-a mutat în SUA acum 17 ani, după ce fosta lui soţie a câştigat Green Card-ul. Când a ajuns acolo, nu vorbea deloc engleză şi lucra, alături de alţi cinci emigranţi sârbi, într-o companie vietnameză. Atitudinea înjositoare a angajatorilor faţă de angajaţi şi salariul mult prea mic îl făceau să-şi zică adesea că aşa nu se mai poate, că se întoarce acasă. Dar cu timpul s-a răzgândit, căci a avut norocul să-şi găsească un loc de muncă bine plătit într-o companie aeriană, iar mai târziu şi-a făcut şi prieteni. Pentru JURNAL de Chişinău, Gheorghe Codreanu, actualmente angajat în aviaţia militară a SUA, ne-a vorbit despre Moldova, America şi visul lui mare – reunirea celor două state româneşti.

A plecat din Moldova la o vârstă la care doar nevoia te mai poate alunga de acasă. Gheorghe Codreanu, originar din sat. Recea, r. Străşeni, a absolvit Facultatea de Economie a Universității de Stat din Moldova, secţia serală. În timpul studiilor a lucrat la Uzina „Signal”, iar mai târziu a fost, pe rând, angajat al poliţiei economice, şef al Serviciului Pază al Aeroportului Chişinău, om de afaceri. De 17 ani s-a mutat în State şi cam tot de atâta timp activează în calitate de mecanic în aviaţie. Actualmente, domnia sa lucrează la o bază aeriană a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii.

„Gata, mă întorc acasă!”

13235170_1087179241339969_6165989182608409128_o

A ajuns în SUA în 2000, împreună cu întreaga familie, după ce fosta sa nevastă a câștigat la loteria vizelor Green Card. Pe atunci, Gheorghe Codreanu nu ştia deloc engleză şi i-au trebuit cam patru ani ca s-o înţeleagă binişor, mai ales că în sud, unde s-au stabilit ei, se vorbeşte ebony, dialectul oamenilor de culoare americani, despre care basarabeanul spune că numai engleză n-o poţi numi.
„Primii ani în America au fost foarte grei, adesea îmi ziceam că, gata, mă întorc acasă! Că doar nu am ucis pe nimeni ca să merit să trec prin calvarul ăsta”, îşi amintește domnia sa.
Primul loc de muncă pe care şi l-a găsit peste Ocean a fost într-o companie fondată de emigranţi vietnamezi veniţi în SUA în anii ’70. Salariul pe care îl primea Gheorghe Codreanu şi cei cinci colegi ai săi, originari din Serbia, era mult prea mic pentru America – doar 7 dolari pe oră, iar atitudinea angajatorilor faţă de ei era „specific asiatică”. Lucrau din greu la tăiat metal, dar nu erau lăsaţi să se odihnească deloc – orice repaus de 10 minute era întrerupt de sonerie.
„Managerul nici măcar nu se obosea să ne spună pe nume. Mie, de exemplu, îmi zicea „Forklift” (în traducere din engleză – stivuitor), pentru că mai conduceam şi un tractoraş care se numeşte aşa. Spre fericirea mea, după trei luni de lucru la asiatici, mi-am găsit un serviciu în aviaţia civilă. Salariul era de aproape două ori mai mare decât precedentul, ceea ce a stârnit invidia altor emigranţi originari din fosta URSS, care, deşi veniseră în SUA cu vreo cinci ani înaintea mea, lucrau cu 9 dolari pe oră. Am avut mare noroc de Randy Mitchel, manager la Stambaugh aviation, care m-a luat la lucru pentru un termen de trei luni, ca să vadă cum mă descurc, iar după perioada de probă am semnat contractul de muncă”, ne spune Gheorghe Codreanu.
Vreme de nouă ani a fost mecanic în aviația corporativă, fiind specializat în reparaţia aeronavelor civile Learjet de trei tipuri: 25, 35 şi 55, iar din 2011 până în prezent, basarabeanul lucrează pentru Forţele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, fiind angajat ca mecanic de avioane de transport.
Şi dacă în mod normal obţinerea licenţei pentru a munci în acest domeniu durează 18 luni de studii la colegiu, Gheorghe Codreanu a primit-o în doar câteva luni, căci s-a ţinut cont de faptul că avea experienţă în domeniu – în perioada 1973-1975 domnia sa şi-a făcut serviciul militar în forţele aeriene sovietice, fiind mecanic de MIG-21.
Acum, că s-a acomodat în America, spune că se simte chiar bine în această ţară. Îi place atitudinea tolerantă şi încurajatoare a americanilor faţă de nou-veniţi, pe care nu-i taxează pentru engleza lor, adesea greu de înţeles. În plus, americanii au reguli adaptabile anumitor situaţii din viaţa de zi cu zi.

1382060_10202254928999524_1365606643_n
„Aici există noţiunea de „sens comun” care-ţi permite, de exemplu, să treci pe roşu într-o intersecție, dacă pe banda pe care te deplasezi nu e nicio maşină. Un alt aspect care-mi place e faptul că în stradă majoritatea necunoscuților îşi zâmbesc unul altuia şi se salută. Cineva ar putea spune că e un zâmbet prefăcut, dar oare o privire piezișă m-ar face să mă simt mai bine? Eu am decis deja: asta e ţara în care vreau să-mi petrec bătrânețile, deşi… tare-mi vine să mă întorc pe meleagurile natale. Dar am găsit o modalitate ca să-mi îndeplinesc ambele dorinţe: m-am înscris într-un club de turism, ceea ce-mi permite să călătoresc aproape gratis. Deci, având casă și loc de muncă aici, în SUA, voi putea vizita Republica Moldova, România, dar şi alte ţări”, ne spune basarabeanul.

Face vin în America

Gheorghe Codreanu locuiește în statul Georgia, în localitatea Bonaire, la mai puţin de cinci kilometri de baza de aviaţie militară la care lucrează, iar în spatele casei a sădit 14 butaşi de viţă-de-vie, trei din care au dat roadă în acest an.
„Eu fac vin şi în America – e un hobby şi o alinare a sufletului. Pentru asta, cumpăr drojdie de poamă, la care adaug apă şi zahăr. Altfel nu se poate, căci dacă sucul nu acoperă strugurii zdrobiţi, nu se petrece fermentarea şi acesta se oţeteşte – am pățit-o în anul în care am cumpărat zdrobitoarea și teascul de pe eBay. Şi pentru că afară e foarte cald, pun vinul la dospit în casă. Visam să-mi construiesc un beci pentru asta, ba chiar am procurat o parcelă de pământ pentru construcție, dar nu am mai dus lucrul până la capăt din lipsă de timp şi bani”, ne spune gospodarul.

Duminica, Gheorghe Codreanu merge la biserica ortodoxă „Sfântul Inochentie”, din or. Macon (statul Georgia). Iniţial, aceasta era subordonată mitropoliei moscovite, dar fiindcă mulţi dintre preoţii trimişi din URSS ca să slujească acolo erau agenţi KGB, în anii ’70 aceasta a devenit autocefală. Slujba se ţine în engleză, cu câteva verseturi în limbile română, rusă şi greacă.

17884642_10212515046056038_5745524486123625743_n
„Majoritatea enoriașilor sunt americani ce s-au convertit la ortodoxie, iar printre ei sunt profesori universitari, medici, avocaţi, foşti militari – toţi binevoitori și săritori la nevoie. Duminica, fiecare aduce câte ceva de mâncare de acasă, iar după slujbă stăm cu toţii la o masă şi comunicăm. Eu gătesc sarmale, hrişcă, plăcinte, iar în perioada postului – borş cu sfeclă roşie. E o atmosferă caldă, căci mai toţi enoriaşii mi-au devenit prieteni”, afirmă el.

„Unirea ne e destinul!”

1911204_955133727852350_7469809846327945448_o

Acolo, peste Ocean, Gheorghe Codreanu se simte bine, dar nu uită de casă şi de visul lui cel mare – revenirea Republicii Moldova în componența României.
„Sunt un unionist convins! În 2015, am participat la Primul Congres al Diasporei Unioniste, la București, iar din puţinul pe care-l am acord sprijin financiar asociațiilor ODIP şi Acțiunea 2012. Unirea e un vis de-al meu mai vechi pe care sper să-l văd realizat în 2018, cel târziu în 2020 – ăsta ne e destinul!”, consideră domnia sa.

11148782_382282995292798_8253947664035262601_o
Ultima dată a trecut pe-acasă acum ceva mai mult de un an, dar ştie cam tot ce se petrece în Republica Moldova. Spune că îl întristează ştirile despre sărăcia în care trăiesc aici compatrioții săi, iar felul în care Dodon şi Rogozin îşi bat joc de moldoveni pune capac la toate: „Am și făcut un demers către șefii mei din aviația militară, informându-i că, dacă porneşte un conflict armat în zona Republicii Moldova, iar militarii americani vor fi implicaţi în conflict, cer să fiu înrolat ca voluntar. Ajunge atâta batjocură din partea ‘fratelui mai mare’!”, a ţinut să adauge domnia sa.

15179143_10211112175025139_9172961371844189105_n
Gheorghe Codreanu are trei copii: fiul mai mare (40 de ani) locuieşte în Republica Moldova, iar cel de-al doilea fiu (32 de ani) şi fiica (13 ani) stau în America.

Nina TOFAN