Succesul femeii de afaceri Mariana Smolenschi a atras atenția presei germane

La 25 de ani, Mariana Smolenschi e un exemplu pentru tinerii din Germania. Nu o spunem noi, ci presa de acolo, care a relatat povestea basarabencei noastre. Din banii puşi deoparte vreme de câţiva ani, tânăra a reuşit să-şi deschidă un salon de cosmetologie chiar în inima oraşului Potsdam. Pentru JURNAL de Chişinău, din Germania, femeia de afaceri ne-a vorbit despre cât de grea a fost calea ei spre succes şi despre visul pe care nu a putut să şi-l realizeze acasă, în Republica Moldova.

Succesul său are un nume – „Stelena”. Aşa se numeşte salonul de cosmetologie pe care Mariana Smolenschi şi l-a deschis în oraşul Potsdam. Originară din sat. Seliştea Nouă, r. Călăraşi, basarabeanca noastră a reuşit să se facă remarcată datorită încăpățânării sale, în sensul bun al cuvântului, iar un ziar din Germania a titrat, cu referire la ea: „Prin Stelena, visele devin realitate!”. Nemţii au fost impresionați de faptul că basarabeanca, la doar 25 de ani, a reuşit să pună pe picioare o afacere în timp record.
Are o ambiţie demnă de admirat, căci a învăţat limba germană repede şi şi-a găsit un job chiar din prima lună. Voia să-şi realizeze un vis mai vechi, iar pentru asta a muncit din greu şi a adunat bănuţ cu bănuţ ca să-şi poată plăti studiile la Colegiul de Cosmetologie şi Dermatologie din Potsdam.

Nu a avut dubii când a trebuit să plece

Şi-a dorit să plece la muncă într-un stat membru al Uniunii Europene încă de pe când era liceană, iar visul i s-a îndeplinit la scurt timp după ce a promovat Bacalaureatul, când s-a căsătorit cu un tânăr din R.Moldova, dar care muncea în Germania.
„Acasă aveam o situaţie financiară bună, însă voiam să văd altă lume. O soră de-a mea locuiește în Franţa, aş fi putut să merg şi la ea, însă m-am căsătorit şi mi-am urmat soţul. Aici, vorba noastră, nu mă aşteptau câinii cu colaci în coadă. Nu aveam habar cât de grea este limba germană, iar despre ţară nu ştiam mai nimic până a ajunge aici, pentru că niciodată nu mi-a plăcut istoria (n.a. – râde). Plecarea mea am luat-o ca pe ceva firesc – mi-am făcut bagajele şi m-am dus, fără a sta prea mult pe gânduri”, îşi începe povestea moldoveanca.

Patru ani pentru acomodare

Avea 19 ani când a plecat, iar cei şase ani petrecuţi pe tărâm german nu au fost tocmai roz. Ba chiar la început, când i se părea că nu mai poate suporta, zicea: ‘Gata, mă întorc acasă!’.
„Cred că mi-au trebuit vreo patru ani ca să mă acomodez, iar la fiecare sărbătoare aveam ochii în lacrimi – voiam acasă. A fost o perioadă grea, dar nu pentru că aş fi dus-o greu din punct de vedere financiar, nici pe departe! Vorba e că îmi era dor de Moldova, de părinţi… Şi, dacă stau să mă gândesc bine, rana nu s-a cicatrizat nici acum, chiar dacă mă acomodez şi simt că vreau să rămân aici”, ne spune Mariana Smolenschi.

Nemţii îi par neprietenoşi

Germana a învăţat-o relativ repede şi mai mult de nevoie. Iniţial a sperat că va putea comunica cu nemţii în engleză, limbă pe care o cunoştea destul de bine, însă n-a fost aşa. „Germanii nu sunt tocmai prietenoşi, iar dacă te aud că le vorbeşti într-o altă limbă decât a lor, nici nu-ţi răspund. Lor trebuie să le vorbeşti nemţeşte”, susţine basarabeanca noastră.
Aşa că, la doar câteva zile după ce s-a mutat în Germania, s-a înscris la un curs de studiere a limbii ţării, iar după două luni a început să citească mult în germană.
La început i-a fost greu. Ba chiar îşi făcea bagajele, cu gând să revină acasă, de cel puţin două ori pe lună. Dar se răzgândea atunci când privea în jur şi conştientiza că îi place nivelul de trai al celor care locuiesc în Germania, nivelul lor de cultură, dar şi cum funcţionează acolo sistemul medical. Unde mai pui că şi soţul ei avea un loc de muncă foarte bine plătit şi era păcat să dai norocului cu piciorul.

Studiile în Germania sunt scumpe

În prima lună de şedere în Germania, Mariana şi-a găsit un job.
„Nemţilor le plac oamenii harnici, cei care se ţin de cuvânt şi sunt punctuali. Iar dacă te apreciază ca om, te recomandă şi altora! Eu nu m-am alintat – făceam curăţenie şi eram plătită la oră. Mai târziu ne-am mutat într-un sătuc unde locuiau preponderent actori şi avocaţi, iar eu lucram în casele lor ca menajeră. Dar într-o bună zi mi-am zis că nu vreau să fac această muncă tot restul vieţii. Şi, pentru că pusesem ceva bani deoparte, am decis să-mi realizez visul. În 2015 m-am înscris la Colegiul de Cosmetologie şi Dermatologie, iar pentru că studiile erau extrem de scumpe, am fost nevoită să lucrez şi în continuare ca menajeră. Totuşi, în ultimii doi ani am preferat să-mi deschid o firmă de cleaning şi să-i las pe angajaţii mei să facă ordine prin case, căci eu aveam nevoie de timp pentru studii”, ne povesteşte basarabeanca.

S-a simţit discriminată

După trei ani de studii, Mariana şi-a deschis propriul salon de cosmetologie pe care l-a numit „Stelena”, în cinstea părinţilor ei. Şi-ar fi dorit să-şi îndeplinească visul acasă, însă instabilitatea care domină în R. Moldova au făcut-o să se renunţe la această idee.
Susţine că nici în Germania nu este foarte uşor să-ţi deschizi o afacere. Când a demarat procesul de înregistrare a afacerii i-a fost cam greu – pentru funcționari ea era în primul rând o străină. Şi da, s-a simţit discriminată în acea perioadă.

„Mi-am deschis salonul în doar patru zile şi asta pentru că toată tehnica şi mobilierul le procurasem din timp. Salonul se află chiar în centru oraşului Potsdam, nu departe de Berlin. Lucrez acolo singură, pentru că am investit prea mult suflet şi prea mulţi bani ca să pot da cheia unei persoane necunoscute. Mi-am făcut clienţi fideli chiar din prima lună, iar numărul lor a crescut treptat. Costul serviciilor prestate de mine e mediu – nu am vrut nici să jupoi omul de bani, dar nici să lucrez gratis. Când am deschis afacerea, m-am pus în pielea clientului ca să-mi dau seama ce aşteptări ar avea acesta. Şi cred că a funcţionat! Punctul forte al localului meu ambianţa primitoare. Dacă nemţii aleg un design foarte rece pentru saloanele lor, eu am preferat unul cald, mai mult în stilul nostru, al esticilor. Astfel, păşind pragul salonului meu, clientul se simte ca acasă”, ne mai povestește Mariana.

Refuză ofertele de parteneriat

Spune că este mai mult decât mulţumită de faptul că şi-a deschis afacerea şi nu s-a aşteptat ca despre aceasta să scrie presa din Germania.
„Pe ei nu-i miră faptul că mi-am deschis un salon, ci că m-am lansat în afaceri la doar 25 de ani. Căci fetele de aici preferă să stea prin cluburi, să se distreze şi să trăiască pe banii părinţilor. De exemplu, majoritatea colegelor mele de studii de la cursul de cosmetologie aveau cam 40 de ani.
De pe urma publicării acelor articole am avut doar de câştigat, căci numărul clientilor a crescut simţitor”, ne mai spune ea, adăugând că a avut şi oferte de parteneriat, însă le-a refuzat pe toate şi nici nu crede că o să accepte vreodată să împartă afacerea cu cineva.

„Cine-ar pleca de la bine la mai rău?”

Mariana a muncit mult pentru a-şi îndeplini visul, iar cel care a susţinut-o a fost soţul ei, care azi e mândru de realizările consoartei.
Cei doi se declară încântaţi de tot ce au reuşit să realizeze de când se află la Potsdam şi de tot ce le oferă Germania. Se văd locuind şi în continuare acolo, deşi, în adâncul sufletului, şi-ar dori să revină la baştină, acolo unde-i aşteaptă căsuţa pe care şi-au procurat-o în primii ani de muncă în străinătate.
„Mi-ar fi plăcut să fiu acasă, să-mi deschid un salon de cosmetologie în Republica Moldova, însă nu putem reveni la baştină din cauza instabilității politice şi a corupţiei de acolo. Şi cine-ar pleca de la bine la mai rău? În Germania poţi trăi din salariu, ba chiar aş spune că aici preţurile sunt mai mici decât în Moldova”, susţine Mariana Smolenschi.

„Ca să revenim, ar trebui să moară sistemul infect”

De când şi-a deschis propria afacere, mai toţi o întreabă ce venituri are. Curiozitatea oamenilor o deranjează cu atât mai mult cu cât până acum nici măcar pe ea nu a interesat-o să facă un calcul al veniturilor raportate la cheltuieli. „Important e că am investit banii mei, că nu am datorii la bancă şi că nu sunt în pierdere. Când făceam curăţenie, aveam impresia că timpul trece foarte greu, acum însă e altceva, căci lucrez cu pasiune, cu plăcere. Afacerea e un vis devenit realitate! Şi e un mare noroc să poţi să faci ceea ce-ţi place”, precizează proprietara salonului.
La sfârșitul discuției, am întrebat-o ce ar trebui să se întâmple ca ei să revină în R. Moldova. După un lung oftat, Mariana ne-a răspuns: „Cred că ar trebui să moară sistemul ăsta infect. Nici nu mai urmărim ce se întâmplă acasă, pentru că am ajuns să nu mai înţelegem cine are dreptate şi cine nu. Nu le mai dai de capăt! Dacă s-ar schimba ceva în sistemul politic, ar reveni acasă şi cei plecaţi prin străini. Până atunci însă, mergem acasă doar în vacanţe, pentru a ne încărca bateriile alături de cei dragi şi pentru a ne aduce mentă şi flori de tei, din care bem ceai anul împrejur”.

Lena NEGRU