Ana Granaci are 27 de ani şi o istorie pe care nu te mai saturi s-o asculţi. S-a născut într-o familie de pedagogi, în care arta şi tradiţiile româneşti au stat dintotdeauna în capul mesei. Desenează, pictează şi are muzica în sânge, talent moştenit atât de la tatăl său, cât şi de la mătușile şi unchii ei din partea ambilor părinţi. Ştie să îmbine perfect profesia de stilist cu pasiunea pe care o are pentru cântec, căci de patru ani, Ana Granaci machiază şi coafează vedetele Jurnal TV, iar în weekend cântă pe la petreceri.

Pentru cei care o invită să le cânte este Ana Granaci, însă la serviciu şi în familie toţi îi spun Anişoara.
Cu toate că a moştenit talentul muzical şi pe linie maternă, şi pe cea paternă, ea ne spune că este Anişoara tatei, căci de la părintele său a moştenit şi pasiunea pentru artele plastice.

Vine din sat. Bălăneşti, r. Nisporeni, iar cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o la bunica din partea mamei.
„Casa ei e și muzeu – fratele bunicului, Grigore Adam, a fost scriitor, aşa că atunci când veneau vizitatori, bunica le era ghid. Îmi amintesc că mă furişam ca să ascult ce le povestea”, îşi aduce aminte Anişoara.

„Picturile tatei îmi aduc aminte de el”

Născută într-o familie de pedagogi, tânăra a moştenit pasiunea pentru artă de la tatăl ei, care cânta la acordeon şi cu vocea, iar de meserie era profesor de arte plastice la şcoala din sat.
„A fost om de artă: îi plăcea să cânte, să picteze şi să meșteșugărească. Acasă avem multe lucrări de-ale lui pe care le admir de fiecare dată când merg la baştină. Tăticu nu mai este în viaţă, iar lucrările celea îmi aduc aminte de el. Făcea şi obiecte din lut, şi din ghips – pe unele le păstra, pe altele le dăruia. Şi tot ce făcea, făcea cu pasiune, nu pentru bani. Îi sunt recunoscătoare Domnului că am moștenit talentul de la el”, ni se confesează „Anişoara tatei”.

Tata a urcat-o pe scenă pentru prima dată

După decesul tatălui ei, vreme de un an nu a putut să cânte, iar mai târziu tot muzica a fost cea care a ajutat-o să meargă mai departe şi să nu renunţe la pasiuni.
Avea 14 ani când a început să cânte alături de părintele său în ansamblul pe care şi-l constituise el. Tata i-a fost primul profesor de muzică, dar şi de arte plastice.
„Din ansamblu făceau parte cinci muzicieni profesioniști, iar alături de ei am cântat vreme de şapte ani. Şi tata a început a cânta de mic: pe când avea 5 ani, părinţii lui i-au cumpărat un acordeon la care singur a învăţat să cânte, iar seara era bucuros să le interpreteze membrilor familiei câte trei piese pe care le învăţase pe parcursul acelei zile. La doar şase ani a început a cânta pe la ceremonii, iar la 12 ani părea un adevărat profesionist. Atunci a început să câştige primii lui bani. Tata m-a luat pe scenă, alături de el, când aveam şase ani. Pe lângă voce, cred că am moştenit de la el şi sensibilitatea. Era un visător care cred că mai avea nevoie de două vieți ca să reuşească să realizeze tot ce şi-ar fi dorit”, ne mai spune Ana Granaci.

„Ilenuţa Româncuţa”, o carte despre familia lor

Şi printre rudele de pe linie maternă sunt profesori şi oameni de artă: unul dintre unchii ei e actor la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, iar altul e profesor de muzică la Liceul „Prometeu” din Chişinău.
„Bunicul din partea mamei a fost conăcar la nunţi, iar oraţiile lui le aud astăzi de la fraţii mamei, care cunosc şi diferite strigături, precum şi poezii scrie de el. Toate aceste materiale, precum şi viaţa familiei mele, se regăsesc în cartea „Ilenuţa Româncuţa”, semnată de unchii mei, Tatiana şi Ştefan Sofronovici. Îmi amintesc cum, de sărbători, când ne adunam cu toţii la o masă nouă, copiilor, ni se insufla dragostea pentru tradiţie, cultură şi neam românesc. Apropo, unul din moşii mei ştie să cânte la frunză, iar una dintre mătuși a fost conducătoare de ansamblu. Anume ea mă lua la concerte când eram mică, pentru că voia ca atunci când voi fi mare să fiu solistă. Decesul ei, ca şi cel al tăticului meu, ne-a afectat pe toţi. Sărbătorile în familie nu mai sunt cum au fost, căci ei ne lipsesc enorm”, adaugă stilista.

Cum a ajuns designer vestimentar

Iniţial a vrut să fie cadru didactic, precum părinţii şi rudele ei. Ba chiar a mers să dea admiterea la Colegiul Pedagogic din Călăraşi, dar… s-a răzgândit pe ultima sută de metri, căci şi-a dat seama că e pasionată şi de modă. Şi a decis să se facă designer vestimentar, iar cântecul să rămână doar un hobby.

„Am luat dosarul cu acte de la Călăraşi şi am venit cu el la Chişinău. L-am depus la Colegiul Tehnologic, unde am fost admisă la buget. Teza de diplomă am susţinut-o la profesoara Larisa Velicu, care m-a îndrumat să-mi continui studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, specialitatea Design vestimentar. Am avut de susţinut examenul de admitere la desen şi la pictură, iar aici am avut noroc de meditaţiile oferite de tata – sfaturile lui m-au ajutat să dau admiterea cu succes. În cursul săptămânii eram la studii, iar în weekend cântam alături de tata şi de unchiul meu, iar uneori şi alături de ansamblul condus de sora mamei. După absolvirea facultăţii am dat la masterat, iar în perioada acestuia am îndrăgit machiajul şi coafura”, povesteşte Ana Granaci.

E rugată să cânte în timp ce machiază

Acum patru ani, ea a aderat la echipa Jurnal TV, ocupându-se de machiajul şi coafura prezentatorilor.
Îi reuşeşte de minune să-şi împartă timpul între meserie, pasiunea pentru cântec şi orele de canto pe care le ia.
Anul trecut, Anişoara a putut fi văzută la Festivalul-concurs „Prezintă Orchestra Folclor!”, iar în acest an îşi doreşte să participe la „Crizantema de Argint”.
„Şi în continuare vreau să fac lucruri frumoase şi să nu renunţ la muzică, pentru că vreau să am realizări pe acest plan. Îmi place să cânt atunci când machiez ori coafez, iar uneori fetele de la Jurnal TV chiar mă roagă să le cânt ceva”, conchide ea.

Lena NEGRU