Are 29 de ani, locuieşte de trei ani în Anglia şi este angajată a Companiei „Adient”, lider global în producţia de scaune auto. Mariana Plămădeală a plecat din R. Moldova pe când avea 18 ani. A decis să facă acest pas pentru a-şi urma visul şi anume acela de a studia în Franţa, ţară care a găzduit-o vreme de opt ani. Chiar dacă este departe de casă, nu poate fi indiferentă faţă de tot ce se întâmplă în R. Moldova. La începutul lunii, s-a solidarizat cu manifestanţii de la Chişinău şi a protestat faţă de schimbarea sistemului electoral chiar în scara blocului în care locuieşte. Din centru Angliei, mai exact de la 17 km de unde s-a construit o parte din celebrul Titanic, pentru JURNAL de Chişinău, basarabeanca originară din Ialoveni îşi spune povestea de succes.

Povestea Marianei este un exemplu pentru tinerii din R. Moldova care aspiră la o carieră internaţională. La sfârşitul discuţiei noastre, basarabeanca a venit cu un mesaj pe care am decis să vi-l prezentăm la începutul materialului. Motivul: ca să vă convingeți de faptul că nu trebuie să renunţaţi la vise doar pentru că nu aveţi bani.
„Sunt un exemplu că se poate reuşi fără ca părinţii să te finanţeze. Riscaţi să muşcaţi din vise! Principala resursă sunteţi voi şi oamenii pe care îi întâlniţi. Fiţi puternici! Ieşiţi din zona de confort şi aveţi curaj să deschideţi cât mai multe uşi”, este îndemnul tinerei originare din Ialoveni.

Drumul spre Franţa

La vârsta de 18 ani, Mariana Plămădeală a plecat să studieze la Institutul de Ştiinţe Aplicate din oraşul Rennes, Franţa. După un an, s-a transferat la Universitatea din Strasbourg, la Facultatea de economie şi gestiune. După ce şi-a luat licenţa, au urmat doi ani de masterat, în urma căruia s-a specializat în Managementul Calităţii. În ultimii ani de studii, a întâlnit lideri importanţi din industria automobilă, iar unul dintre ei a ţinut să o aibă în echipa sa.
Astfel, după opt ani pe tărâm francez, tânăra din Ialoveni a plecat în Anglia, unde se află de trei ani. Lucrează în cadrul Companiei „Adient”, lider global în producţie de scaune auto. Datorită experienţei acumulate în domeniul auto şi competenţelor lingvistice, în ultimii trei ani, basarabeanca noastră a reuşit să auditeze uzine de automobile din Marea Britanie, Franţa, Slovacia, iar la anul va audita şi o uzină din România.
„De fapt, voiam să plec din ţară mult mai devreme. Auzeam cazurile de corupţie de la facultăţi şi am zis că nu vreau să trec prin aşa ceva. Şi cum de la nouă ani ştiam foarte bine franceza, la 14 ani le-am spus părinţilor că vreau la studii în Franţa. Mi-au spus că nu-şi permit financiar şi că sunt prea mică. Însă, odată ajunsă la vârsta de 18 ani, profesoara mea de franceză m-a trimis la Alianţa Franceză, unde avea loc un eveniment organizat de către Institutul de Ştiinţe Aplicate din Rennes. La sfârşitul întrunirii, ni s-a spus să scoatem câte o foaie pentru câteva teste. Peste o lună, primeam acasă o scrisoare în care eram anunţată că sunt acceptată la această instituţie. Eram cea mai fericită căci mi s-a îndeplinit dorinţa. Mămica nu a vorbit cu mine trei zile, ca mai apoi să mă susţină”, îşi începe povestea basarabeanca noastră.

„Ce vrei, problemo?”

Colegii din Franţa au primit-o foarte bine, iar profesorii erau deschişi şi prietenoşi. Timp de un an a studiat intens, iar de dimineaţă şi până seara era la studii. Pe toată durata studiilor, avea o teamă căci nu putea să lucreze pentru a întoarce banii pe care îi împrumutase când a ales drumul străinătăţii.
Aşa a ajuns să se transfere la Universitatea din Strasbourg, la Facultatea de economie şi gestiune. În primul an de studii în grupa sa erau 600 de studenţi, în al doilea an au rămas 300, iar în primul an al studiilor de master au ajuns doar 50, ca într-un final, diploma de master să o primească doar 16 studenţi printre care şi ialoveneanca noastră.
„În ultimul an de master am avut doi profesori din cadrul companiei la care am ajuns să lucrez. Am ajuns să fiu recrutată de liderul global în producţie de scaune auto. Trebuia să aleg între China ori Anglia, iar eu am ales-o pe cea din urmă. Locuiesc în centrul Angliei, iar la 17 km de unde stau eu s-a construit o parte din Titanic. E zona unde a izbucnit revoluţia industrială. Iniţial, am venit ca stagiară, însă, după jumătate de an, m-au angajat în calitate de inginer pe sistem de calitate. Sunt implicată activ şi în echipa de management. Fiecare a doua maşină din lume are un scaun de la noi. De fiecare dată când merg pe teren, angajaţii, pe o notă de umor, îmi spun: ‘Ce vrei, problemo? Iar o să ne verifici că nu ne facem jobul corect?’ Scopul meu este acela de a le arăta locul unde mai este de muncit şi de ameliorat. Cei de la uzina din Strasbourg au vrut să mă ia în echipa lor, însă şeful meu nu vrea să mă cedeze. La filiala companiei mele sunt foarte mulţi polonezi, lituanieni, indieni, pakistanezi, ruşi, însă români şi moldoveni – nu. Sunt unica din Basarabia”, ne povesteşte Mariana.

Îşi laudă şeful

Are parte de un colectiv prietenos, în care invidia şi ranchiuna nu-şi au locul. Au spiritul de echipă sudată, unde mai pui că şeful lor a avut o strategie foarte bună: a depistat punctul forte al fiecărui inginer, oferindu-i sarcinile care-l reprezintă cel mai bine.
„Când şeful meu m-a chemat la interviu şi mi-a spus că vrea să mă angajeze, eu am fost foarte francă atât cu mine, cât şi cu el, spunându-i că nu am cunoştinţele necesare pentru un asemenea job. Iar răspunsul său nu a întârziat să apară. Mi-a zis că nu contează, că deţin valorile de care ei au nevoie pentru funcţia pe care urmau să mi-o încredinţeze. Atunci mi-am zis că aceasta este compania în care o să mă simt foarte bine. Şi aşa este”, ne spune basarabeanca din Regatul Unit.

Ce a învăţat de la francezi

În cei opt ani petrecuţi în Franţa, a reuşit să adune doar amintiri şi impresii frumoase. De la francezi a învăţat că trebuie să trăiască din plin ziua de azi. Să aibă casa plină cu cărţi şi amintiri din călătorii. „Ei mai degrabă o să se îmbogăţească cultural şi moral, decât să pună bani deoparte şi să-şi cumpere maşină ori casă. Acelaşi lucru este şi în Anglia, unde cel mai mult contează lumea interioară a fiecărei persoane”, adaugă ea.
În cei 11 ani de când se află în străinătate, cea mai mare susţinere a venit dintotdeauna din partea mamei sale. Chiar dacă ştia că fiicei sale îi este greu şi că e cu moralul la pământ, de fiecare dată, găsea cuvintele necesare pentru a o îmbărbăta să lupte pentru visul său. „Când am avut momente grele, ar fi putut să-mi spună: vino acasă, însă m-a susţinut. Şi tăticul, acolo de Sus, este alături de mine. Îi simt mereu prezenţa şi susţinerea. Am primit susținere și din partea surioarei mai mici, Elena, dar și a celei mai bune prietene, Diana”, precizează tânăra din Ialoveni.

La protest alături de fraţii români

Chiar dacă este departe de casă, Mariana nu poate fi indiferentă faţă de tot ce se petrecere atât în R. Moldova, cât şi în România. De când se află în Anglia, prima dată a interacționat cu românii de acolo la alegerile prezidenţiale din 2014. Timp de două ore, cât a stat la coadă să voteze, a reuşit să se împrietenească cu fraţii de peste Prut. Pe moldoveni, însă, i-a cunoscut la alegerile prezidenţiale de anul trecut.
„Din păcate, nu am reuşit să votez. Am scris contestaţie, dar în zadar. Cu regret spun acest lucru, însă cetăţenii din R. Moldova nu au spiritul civic ca al celor din România. Aici, prima dată am ieşit să protestez în februarie, când mi-am susţinut fraţii de peste Prut. Mereu am zis: îi avem la guvernare pe cei pe care-i merităm. În urmă cu două săptămâni, când românii iarăşi au organizat proteste, i-am întrebat dacă pot să mă alătur, însă i-am anunţat că protestul meu va fi împotriva votului uninominal din R. Moldova. La urma urmei: şi ei, şi eu, protestăm împotriva corupţiei! Eram singura moldoveancă venită la protest. Am legat o prietenie foarte frumoasă cu fraţii români de aici. Ei mă susţin, protestează alături de mine împotriva sistemului corupt din Moldova şi sunt foarte interesaţi de ce se întâmplă cu ţărişoara noastră. Am protestat şi în scara blocului în care locuiesc pentru că nu contează unde o faci, ci faptul că dai dovadă de solidaritate şi că-i încurajezi şi pe alţii să-ţi ia exemplul. Tot ce se întâmplă acasă îmi lasă un gust amar. Sunt gata să mă întorc în R. Moldova şi pentru o jumătate de salariu cât am aici, însă vreau ca mentalitatea oamenilor să fie ca în Anglia. De fiecare dată când vin în vacanţă, îmi trebuie o perioadă ca să mă adaptez”, ne-a mai povestit Mariana Plămădeală.
Tânăra noastră din Ialoveni va reveni la baştină în august. Aşteaptă cu nerăbdare cele două săptămâni de vacanţă în care va fi răsfăţată aşa cum doar mama ei poate să o facă. Deja ştie şi cu ce o va întâmpina: plăcinţele cu brânză şi ceapă verde.

Lena NEGRU