Luni, 24 aprilie, Tudor Ungureanu a împlinit vârsta de 54 de ani. Iar dacă mai bine de trei decenii, de ziua sa, omagiatul a avut parte doar de vreme frumoasă şi cu mult soare, în acest an, dis-de-dimineaţă, ajutat de nepoţelul Constantin, a rânit zăpada din curte. Domnia sa susţine că, în urmă cu 20 de ani, a mai nins în ziua în care s-a născut, însă zăpada de atunci nu se compară cu intemperiile care s-au abătut peste noi săptămâna trecută.

 I-am telefonat maestrului Tudor Ungureanu ca să-i urăm tradiţionalul „La mulţi ani!”. L-am surprins în timp ce, ajutat de nepoţelul Constantin, curăţa zăpada. Era mâhnit căci în urma ninsorii puternice a rămas fără frumosul arbust de liliac din curtea locuinţei sale din Căpriana.

„Uite, lupt cu urmele vremii rele pe care ne-a trimis-o Dumnezeu pe palma asta de pământ. În urma intemperiilor, o bună parte din copaci s-a rupt. Cu vreo 20 de ani în urmă, de ziua mea, la fel am avut parte de zăpadă, însă nu ca în acest an. Am rămas fără liliacul cel frumos, fără doi meri şi fără vişini. Însă mi-am zis că Cel de Sus le va aşeza pe toate la locurile lor şi că trebuie să-i mulţumim că nu s-au abătut peste noi distrugerile care se întâmplă în alte ţări. Consider că, prin aceste intemperii, Dumnezeu a vrut să ne dea o palmă ca să ne trezim un pic din somnul şi indiferenţa în care suntem”, ne spune domnia sa, în timp ce cel mai tânăr membru al familiei sale lucrează cot la cot cu el.

 „Măi nepoțele, măi!”

„Îl auzi cum strigă că nu poate mișca lopata din loc? Acum țipă că a căzut în zăpadă! Acum să-l vezi cum vine după mine! Eh, măi nepoțele, măi!”, îmi spune mândrul bunic despre Constantin, nepoţelul său de doar doi ani şi jumătate care, de când a venit de la Dublin, se ţine scai de artist.

Tudor Ungureanu ne mărturiseşte că în curând familia sa se va mări şi că va mai avea un nepoţel, tot din partea fiului care lucrează în Irlanda.

„În iunie îl aşteptăm pe cel de-al doilea nepoţel, însă până atunci, pe 1 mai, fiul Constantin va reveni din Dublin definitiv la baştină. Uite atunci, când se va întoarce fiul risipitor acasă, va fi sărbătoare, dar nu în ziua de astăzi, când sunt omagiat”, susţine Tudor Ungureanu.

Ziua sa de naştere a început cu tradiţionalul apel telefonic venit din partea lui Grigore, cel mai bun prieten al său din Căpriana pe care-l consideră frate de suflet.

 Tânjeşte după fratele său

Pe 18 aprilie curent s-a împlinit un an de la decesul fratelui său, Ion Ungureanu, avocat, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura XII, votant al Declarației de Independență şi participant activ la elaborarea Constituţiei şi promovarea reformelor din sistemul judiciar.

„Îmi este dor de el… Sărmanul, nu a fost apărat de nimeni şi a ajuns să fie omorât. A fost autorul Codului Penal, iar cei pe care i-a închis în ’92 şi ’94 au ieşit în libertate şi s-au răzbunat. La fel nici eu nu sunt apărat, însă ştiu că în urma mea vor rămâne cântecele şi grupul „Ştefan-Vodă” care este cea mai mare investiţie a mea”, ne-a declarat muzicianul care deţine o colecţie impresionantă de instrumente muzicale, peste 60 la număr.

 Colectivul „Ștefan-Vodă”, la 33 de ani

Şi dacă tot a pomenit de Ansamblul Etnofolcloric „Ştefan-Vodă”, am aflat că, în 2017, muzicienii din cadrul acestuia vor sărbători 33 de ani de la fondare. Ani în care au muncit cu mult elan, având sediul în microbuzul toboşarului Sergiu Tătaru.

Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că în cadrul ansamblului său de suflet are noroc de prezenţa a opt virtuozi, tot unul şi unul, iar împreună cu Maria Stoianov sunt în total nouă membri.

„Sunt 33 de ani de când mergem pe entuziasm şi cu sumanele cumpărate pe banii comuniştilor sovietici. Câţi miniştri ai Culturii am avut, nici unul nu ne-a întrebat dacă avem nevoie de o pereche de opinci ori de cămăşi. Suntem unicul ansamblu de cobzari din spaţiul românesc şi uitaţi-vă ce soartă avem!

Tot noi suntem primul ansamblu care a pornit cu sumane şi căciuli, însă acasă nu ne promovează nimeni. Nici la nivel de Guvern, nici la nivel de Primărie, căci niciodată nu am fost invitaţi să cântăm la Hramul Chişinăului. Noi cel mai des cântăm în spaţiul românesc, iar când mă prezint în scenă zic că sunt un artist amărât al poporului român. De ce amărât? Pentru că încă suntem cu hotarul între fraţi!”, ne povesteşte artistul.

 Taxat de unii consilieri din cauza unionismului

Este mândru că s-a născut la Căpriana, cu toate acestea, niciodată nu a fost invitat să ia parte la evenimente şi manifestări culturale şcolare. Motivul, ne spune domnia sa, ar fi unul cât se poate de simplu: un grup de consilieri a decis să-l taxeze din cauza unionismului său.

„Iar eu le răspund acestora cu versurile Leonidei Lari: ‘Atunci, te rog, cu mine-n chin/ Să mergi spre Libertate – / Nu da, române, în român,/Nu da, că-ţi este frate!’. Acesta este şi motto-ul care mă mai ţine să lupt pentru Unire. Alegerile deja nu mă mai interesează, ci doar cum să dăm jos cât mai repede hotarul dintre fraţi. Atât! Sper ca acest lucru să se întâmple la anul, pe 27 martie, iar dacă europenii nu vor să închidă posturile vamale dintre fraţi, vom lua exemplu de la ucraineni. Vom bara uşile cu blocuri de piatră căci este o ruşine ca vameşii români să caute în genţile fraţilor lor”, susţine Tudor Ungureanu.

 Flori la mormintele părinților

Seara, de ziua sa, omagiatul i-a adunat la masa de sărbătoare pe cei mai apropiaţi oameni ai sufletului său, însă, înainte de a petrece alături de ei, a mers la mormintele părinţilor săi ca să le ducă câte un buchet de flori şi ca să le mulţumească pentru că l-au crescut frumos.

Mai în glumă, mai în serios, artistul i-a spus fiului său că-şi doreşte zece nepoţei. „I-am zis că-i cresc eu pentru că vreau să întemeiez un Ansamblu format doar din nepoți. Frumos, nu-i așa?”, ne întreabă domnia sa.

Tudor Ungureanu se laudă şi cu o nepoţică din partea fiicei sale. Micuța Sofia locuieşte alături de părinţii săi în Italia.

 De ce a acceptat distincția de Artist al Poporului

La anul, când va împlini 55 de ani, artistul şi-ar dori să organizeze o serată mare, pe o toloacă frumoasă din suburbia Chişinăului pentru că, susţine el, nu are bani pentru spectacole pompoase.

Tot ce-şi doreşte de ziua sa este să fie sănătos ca să se poată bucura de familia frumoasă pe care o are și ca să-și poată realiza atât proiectele actuale, cât și cele de care vom auzi în viitorul apropiat.

„Și la Căpriana am început niște proiecte, numai să-mi dea Dumnezeu sănătate să le înfăptuiesc. Am dat startul cu Dumbrava Marilor Voievozi, iar mai apoi va urma și Crucea Voievozilor care de altfel va fi și cea mai înaltă și cea mai mare din tot spațiul Europei de Est. Acum, că va veni și băiatul acasă, o să mă ajute și el”, ne-a mai spus artistul despre fiul său care a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București.

„A făcut multimedia și sunet, iar după studii a lucrat la Pro TV București, însă, cum salariul era mic, a decis să plece în lumea mare”, adaugă el.

Tudor Ungureanu a fost mereu împotriva distincțiilor de stat pentru că, în opinia sa, acestea s-au devalorizat demult. A acceptat-o doar pe cea de Artist al Poporului și asta după ce a fost internat în spital.

„Atunci mi-am dat seama că nu am poliță de asigurare și că, fiind Artist al Poporului, aș avea unele beneficii. Cu salariul meu de 1200 de lei, mare lucru nu pot să fac! Ce zile am ajuns: am dat jos balaurul cu capul roșu și a venit altul, însă acesta are cinci capete și cu el ne este mai greu să luptăm”, ne-a spus pe o notă tristă îndrăgitul artist.

Lena NEGRU