Povestea plăcintei moldoveneşti ajunsă la Frankfurt

Zinaida Chilari a pus pe roate o afacere plămădită din dorul de casă

Născută în sat. Stolniceni, r. Hâncești, Zinaida Chilari, împreună cu soțul ei, Gheorghe, pentru că-și doreau un trai mai bun și o viață fără de griji, au decis să ia drumul străinătății. Au venit întâi în Portugalia, unde au muncit o habă de vreme, ca mai apoi să-și încerce norocul în Germania, țară în care se află de patru ani. Și norocul le-a surâs căci lucrurile pe tărâm german le merg foarte bine. De curând, soții Chilari și-au deschis propria afacere cu plăcinte tradiționale moldovenești care sunt cumpărate ca pâinea caldă nu doar de către nemți, ci și de către românii stabiliți acolo.

8

Are 27 de ani și ar fi putut să-și clădească o carieră frumoasă de economist acasă, însă, îndată după examenele de stat, a decis să plece în străinătate. Spune că, până a merge în Germania, în Moldova a avut parte de același traseu pe care-l are majoritatea tinerilor care-și doresc să se realizeze profesional la ei în țară.
„După Colegiul Financiar-Bancar a urmat Facultatea de Administraţie Publică de la ASEM. După examene, am mers în Portugalia, acolo unde mă aștepta soțul. Am revenit acasă și am făcut nunta, apoi am decis să plecăm în Germania”, își începe povestea pentru JURNAL de Chișinău tânăra originară din Hâncești.

Startul afacerii

6

Voiau o viață mai bună, iar din acest motiv nu au vrut să rămână în Moldova. Ne spune că în Germania au mers ca să-și încerce norocul care, la scurt timp, avea să fie de partea lor. Recunoaște că startul nu a fost unul deloc ușor, ea făcând curățenie, iar el muncind în construcții. Între timp, Zinaida a aflat că este însărcinată cu primul lor copil, iar după ce a născut-o pe Amelie (doi ani), a revenit la ideea de afacere pe care o avea încă pe când se afla în Portugalia.
„De fiecare dată când mergeam cu soțul prin oraș și vedeam gheretele care vindeau înghețată, îi spuneam: `îți imaginezi ca în loc de înghețată să fie plăcințelele noastre tradiționale?` Și după ce am născut, cum nu voiam să revin la curățenie, am revenit la ideea plăcințelelor. Fetița avea deja un anișor, iar noi am cumpărat o gheretă pe roți. În timp ce o renovam și o echipam cu tot strictul necesar, eu colectam informație căci nu știam la ce temperatură se țin plăcințelele. După nouă luni am dat start afacerii noastre”, ne-a declarat basarabeanca.

I-a cucerit pe nemți

1

Știa cum se fac plăcintele, însă a descoperit că-i ies foarte delicioase abia după ce s-a căsătorit. Soțul ei nu a renunțat la jobul pe care-l avea, însă îi dă o mână de ajutor ori de câte ori are nevoie. Zinaida se descurcă de una singură, iar mama sa, care a venit în Germania, o ajută cu fetița.
„Avem o singură gheretă, iar de startul pe care l-am avut în urmă cu patru luni suntem mulțumiți. După ce am oferit un interviu într-un ziar local, tot mai mulți nemți curioși au venit să guste din plăcințelele noastre moldovenești”, susține Zinaida Chilari. Și nemților le-au plăcut bunătățile gătite de basarabeanca noastră căci i-a crescut și numărul clienților fideli.
„Obișnuiesc să stau de vorbă cu ei și astfel am aflat că plăcintele cu cartofi și vișine le aduc aminte de copilărie pentru că erau gătite și de către bunicile lor, însă sub o altă formă”, adaugă ea.

Rețeta… ca la mama acasă

3

În rândul celor care vin zilnic să cumpere plăcinta moldovenească se regăsesc și basarabeni de pe ambele maluri ale Prutului. Nu poate să ne spună câte plăcinte gătește zilnic, însă îi mulțumește lui Dumnezeu că pe zi ce trece numărul clienților săi crește.
„Rețeta este foarte simplă și e aceeași pe care o vedeam la mama când eram acasă. Aluatul îl fac cu făină, drojdie, ou, ulei, zahăr și sare, iar umplutura este din brânză și verdeață, cartofi, nucă și halva, dovleac, varză și vișină”, susține tânăra moldoveancă, precizând că cele mai solicitate plăcinte sunt cele cu cartofi.

Pască și cozonac pentru diasporă

4

De Paști, Zinaida a lucrat 22 de ore din 24 căci a făcut la comandă pască și cozonac. Comenzile au venit din partea moldovenilor și românilor stabiliți în Germania.
Deocamdată nu vrea să-și deschidă o plăcintărie căci este mulțumită de avantajul pe care-l are datorită gheretei sale pe roți și anume acela de a se deplasa în orice loc al orașului Frankfurt pe Main.
În ghereta sa se găsesc și obiecte tradiționale aduse de la mama de acasă: funduri din lemn, decorațiuni rustice, căni din lut și ștergare tradiționale.

Despre viața din Germania

9

„Viața noastră aici nu este cea pe care și-o imaginează majoritatea. Omul sfinţeşte locul, iar până la momentul de față sunt mulțumită de ce reușim să realizăm. Suntem bine, însă tot timpul suntem cu gândul acasă. Da, viața aici este un pic stresantă și agitată, dar, în linii generale, e bine. În Germania te simți în siguranță, iar oamenii sunt mai călduroși și mai săritori la nevoie. Chiar zilele acestea vorbeam cu soțul despre vecinul care ne scoate tomberoanele. Ieșind dimineața, neuitându-ne la calendar și uitând că e ziua în care se ia gunoiul, plecăm grăbiți spre serviciu, însă vecinul vede că noi nu am scos tomberoanele și o face în locul nostru. Ne ajută fără ca să-l rugăm ori ca să aștepte să-i mulțumim. Deci, e o calitate! Până în acest moment am întâlnit doar nemți buni și am avut parte doar de întâmplări frumoase”, ne povestește ea.
Duc dorul locurilor în care au crescut și au copilărit, și și-ar dori ca și fetița lor să se poată bucura de ele, însă, uitându-se la situația de criză în care se află Moldova, deocamdată nu vor să revină la baștină.

„Aici nu e loc de pile”

7

Îi este greu să răspundă la întrebarea dacă vor să se stabilească în Germania, iar dacă această întrebare îi era adresată acum doi ani, la sigur răspunsul era unul negativ. Astăzi se gândesc la viitorul lui Amelie și vor să rămână în țara care le oferă o viață fără de griji. Iar astăzi acea țară este Germania.
„Făcând și administrație publică, am avut ocazia să fac practica în Parlament. La fiecare ședință, analizam detaşat atitudinea deputaților noștri. Mă gândeam atunci că avem o șansă să schimbăm lucrurile în țară. Eram o naivă! Consider că doar dacă ne vom solidariza, vom reuși să schimbăm ceva cu adevărat în Moldova. Însă, mai întâi de toate, ar trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Nu știu ce ar trebui să se întâmple în țară ca să revină diaspora acasă. Nu înțeleg din ce cauză, însă la noi nu există egalitate între oameni: e la putere nepotismul, cumetrismul și corupția. În Germania, toți elevii sunt egali, indiferent de cine este mama ori tata. Nu e loc de pile! Închideți ochii doar pe câteva secunde și imaginați-vă o Moldovă fără cumetrism! Nu puteți, așa-i? Însă dacă n-ar fi cele trei ingrediente pe care le-am precizat mai sus, tare multe lucruri s-ar schimba.
Aici și sistemul la grădiniță e unul interesant: la 11 copii revin patru persoane care au grijă de ei”, ne povestește basarabeanca noastră.

O plăcintă și o poveste

2

A învățat germana din mers, unde mai pui că și nemții i-au ieșit în întâmpinare.
„Când văd că omul vrea să le învețe limba și că acesta are niște dificultăți, ei niciodată nu râd. Din contra, îl încurajează și îl ajută mult”, adaugă ea.
Pe final de discuție, am aflat că, în timp ce gătește plăcințelele, în căști ascultă muzică populară și că şi-a numit afacerea… „Moldova!”. Ne-a povestit și o întâmplare amuzantă de care a avut parte de curând.
„Un domn mai învârstă, în timp ce trecea pe lângă gheretă, s-a apropiat ca să-mi spună că știe foarte multe despre Moldova, mai ales despre Stolniceni. Mi s-a părut că nu aud bine și am început să-l descos. Așa am aflat că a cunoscut moldoveni din satul meu de baștină care, la rândul lor, i-au povestit lucruri frumoase despre țara noastră. Săptămâna trecută, am cunoscut și o nemțoaică care s-a născut la Lipcani. Nu e zi ca să nu descopăr câte un neamț care a vizitat Moldova. Fiecare om care vine să cumpere plăcinte are o poveste pe care eu trebuie să o ascult. Din acest motiv și merg mai devreme la lucru ca să reușesc să fac plăcințelele, ca mai apoi să stau cu ei la povești. Acum ne ocupăm de actele necesare pentru a putea aduce vin moldovenesc ca să-l vindem cu plăcinte”, conchide Zinaida Chilari.

10

Lena NEGRU