A studiat teologia şi sportul, de doi ani face bijuterii din aur şi argint, dar arma sa forte rămâne a fi vocea

Giuvaergiul Maxim Prepeliţă are 25 de ani. S-a născut în Slobozia, însă locuieşte la Orhei de când avea şapte ani. Are o poveste interesantă şi impresionează nu doar cu bijuteriile pe care le face, ci şi cu vocea sa, un adevărat dar de la Cel de Sus. Recent, talentul său a trecut Prutul, iar la moment tânărul se pregăteşte să-i impresioneze din nou pe greii showbiz-ului românesc.

„Mi s-a făcut pielea de găină când te-am auzit… Să-ţi dea Dumnezeu sănătate! Ai venit la acest show cu o minunăție de voce, cu un diamant. Demult n-am mai fost atât de emoţionată de o voce ca a ta: frumoasă, sensibilă şi puternică. Ai un talent de la Dumnezeu, să ştii!”, i-a spus Andra giuvaergiului de la Orhei, după prestația acestuia la un show de talente din România.

Din dinastie de preoţi

E din dinastie de preoţi, iar tatăl său, slujitor la o biserică din Orhei, şi-ar fi dorit ca Maxim să preia ştafeta, cum a preluat-o şi el cândva de la tatăl său. După ce a absolvit liceul, tânărul, care a crescut în lăcaşul sfânt şi a cântat în corul bisericii, a venit la Chişinău pentru a studia teologia şi… sportul.

A învăţat meserie din mers

„Am studiat teologia nu pentru că-mi doream să devin preot, ci pentru că-mi era interesant acest domeniu. De mic cunoşteam toate regulile bisericeşti pentru că în sfântul lăcaş mi-am petrecut copilăria, însă tot de mic am îndrăgit şi sportul, iar când am absolvit liceul am decis să le combin. Şi am făcut-o. Ironia sorţii e că nu m-am făcut nici preot, nici sportiv, căci după participarea mea la un concurs de talente din R. Moldova un giuvaergiu din Orhei m-a invitat să lucrez cu el, m-a luat sub aripa lui şi mi-a dezvăluit toate tainele meseriei. De doi ani lucrez la magazinul său şi fac bijuterii pentru cei care apreciază frumosul, dar şi ineditul”, ne-a declarat tânărul.
Tatăl său nu s-a supărat atunci când Maxim i-a spus că nu vrea să devină preot. I-a acceptat decizia şi mama, care este dirijoare a corului bisericesc. Părinţii i-au dat doar un sfat: să aleagă meseria care îl va reprezenta mai bine.
„Când am acceptat provocarea de a deveni giuvaergiu, habar nu aveam cu ce se ‘mănâncă’ această profesie. Directorul magazinului însă mi-a văzut potenţialul, iar eu m-am străduit să învăţ meserie din mers. Realizez la comandă orice bijuterie: inele de logodnă şi de căsătorie, cercei ori cruciuliţe”, ne povesteşte Maxim.

Simte frumosul

Spune că munca pe care o face este frumoasă, dar migăloasă, iar aici calitățile sale bune – răbdarea, capacitatea de concentrare şi simţul estetic, îi sunt de mare ajutor.
„Atunci când lucrez, trebuie să fiu în armonie cu mine însumi. Dacă aş munci atunci când sunt nervos sau aş înjura când nu-mi reuşeşte ceva, ar trebui să mă las de meserie, pentru că aurul şi argintul sunt metale care absorb emoţiile negative. Un giuvaergiu trebuie să fie întotdeauna calm”, precizează el.

Defectul profesional

Deşi are doar doi ani de când face bijuterii, Maxim este un adevărat profesionist, iar asta o dovedeşte numărul impresionant de podoabe pe care le-a făcut până acum. Atunci când vede la cineva o bijuterie mai deosebită, nu se poate abţine să n-o examineze minuţios.
„Îmi plac modelele originale, probabil şi din această cauză la început nu mi-a fost prea uşor. Fac bijuterii unicat pentru că sunt om de artă, dar şi pentru că îmi place frumosul. Până acum am lucrat şi cu pietre scumpe, însă cel mai des lucrez cu aur şi argint. Acesta din urmă este mai uşor de modelat şi în procesul muncii se pierde mai sunt mai puţin metal. Aurul însă este mai scump, iar dacă greutatea bijuteriei e mai mică decât cantitatea de metal pe care ai avut-o iniţial, responsabilitatea e a bijutierului”, ne mai spune Maxim.

Despre excesul de podoabe

La cea dintâi bijuterie a sa – un inel de aur, a lucrat două zile, iar acum acesta e expus în magazin, ca model pentru clienţi. Primii care au văzut şi i-au apreciat lucrarea au fost părinţii, tot ei fiind şi cei mai aprigi critici ai săi. Pentru o bijuterie unicat, clienţii săi sunt dispuşi să scoată din buzunar în jur de 10 000 de lei.
Lui Maxim îi plac lucrările realizate din aur şi argint, dar nu le găseşte o justificare persoanelor care poartă bijuterii în exces, cu şi fără motiv.
Se bucură de realizări frumoase nu doar pe plan profesional, ci şi personal. Are o căsnicie frumoasă, iar cu soţia sa face echipă şi acasă, şi la serviciu.

Muzica, un plan de viitor

Întrebat dacă ar vrea să înveţe meserie de la giuvaergii de peste hotare, tânărul ne-a răspuns că la acest capitol se mulţumeşte cu ceea ce a reuşit să înveţe de la mentorul său. Însă adevăratul motiv e că marea sa pasiune este muzica şi că şi-ar dori să facă o carieră în acest domeniu.
„Giuvaerurile sunt doar un hobby, muzica este cea care-mi e aproape de suflet şi asta vreau să fac pe viitor. Acum pregătesc un număr pentru semifinala unui concurs din România şi vreau să devin muzician cunoscut. În Republica Moldova pentru a avea acces la scenă trebuie să ai pile, căci la noi „cumătrismul” e pe primul loc, în toate! Tocmai de aceea îmi doresc să-mi fac un nume participând la concursuri internaționale de muzică”, ne-a mai povestit Maxim Prepeliță.

Lena NEGRU