Doina Cojocaru. Foto: Felicia Simion

Doina Cojocaru, o tânără în vârstă de 23 de ani, a plecat împreună cu părinții în Grecia pe când avea zece ani. Este unul din copiii familiilor de emigranți din R. Moldova care au fost nevoiţi să se adapteze la un nou mediu școlar, luptând să depășească condiția de „străin” și stereotipurile cu care se confruntă aceștia. Pasionată de fotografie, în dorința de a se afirma, a fost singura elevă care a urmat cursuri de fotografie la Universitatea Națională Capodistriană din Atena, împreună cu adulții, ca ulterior fotografiile ei să ajungă în prestigioasa revistă „Photographer” din Grecia.

Au plecat în Grecia din cauza dificultăţilor financiare, a mers iniţial tatăl ei, apoi – mama și fiica. Doina a învăţat în timp record limba greacă. „Am studiat-o de sine stătător. Tata era foarte sever în acest sens, nu m-a lăsat prea mult să mă odihnesc. Am avut noroc de colegi şi de profesori prietenoşi, care m-au susţinut chiar de la bun început”, spune ea.

În 2012, după opt ani de aflare în această ţară, părinții Doinei au decis să se întoarcă acasă. Decizia a fost dificilă pentru adolescenta care a reușit până la urmă să se integreze în societatea elenă și să-și facă prieteni. Revenită la Chișinău, s-a înscris în clasa a XII-a la Liceul „Onisifor Ghibu”, unde a susținut în 2013 cu succes Bacul. În același an, a devenit studentă la Universitatea Națională de Artă din București, unde este în prezent masterandă. Doina a realizat recent o expoziție despre migrație, unul din cele mai dureroase subiecte pentru ea, cu genericul „Străinul”.

Scrisori ale unor emigranți din 32 de țări

„M-am născut în R. Moldova, dar am crescut într-o familie de emigranți în Grecia și studiez în prezent în România. N-am reușit să-mi formez identitatea naţională, nu am simțit că aparțin unui loc, unei țări. Dedic acest proiect tuturor oamenilor care împărtășesc această experiență”, se prezintă artista în informația care însoţeşte expoziția. A realizat proiectul cu scopul de a familiariza publicul cu problemele migrației, cu dificultățile de adaptare la o nouă societate și pericolele cu care se confruntă un migrant, legate de xenofobie și rasism. În acest scop, a procurat de pe site-urile de anticariat, de la colecţionari, 32 de valize, a luat legătura cu 32 de persoane din diferite state, inclusiv România, R. Moldova, Georgia, Ucraina, persoane de pe continentul african, care i-au povestit istoriile plecării şi problemele cu care s-au confruntat în ţara gazdă. Aceste istorii, sub formă de scrisori, au fost puse în interiorul valizelor şi expuse în cadrul Nopții Albe a Galeriilor, la UNAgaleria din București.

Persoana din R. Moldova, o tânără de 22 de ani, a ales să-și povestească istoria în limba greacă. A plecat la vârsta de 11 ani. A recunoscut că scrie cu greșeli în limba română și încă nu vorbeşte bine elena. Îi vine greu să depășească stereotipurile și condiția de „strain” cu care se confruntă migranții în această țară.

„Majoritatea emigranților din R. Moldova, precum și cei din fostul spațiu sovietic, au studii superioare şi ar putea să ocupe locuri de muncă decente. Situația lor în străinătate e cu atât mai dramatică cu cât sunt nevoiți să facă menaj, să accepte orice muncă la negru. Am remarcat că își acceptă umili condiția, nici măcar nu încearcă să se impună ori să aspire la ceva mai mult. Dar oricât de dificilă ar fi situația lor materială, oricât de mare ar fi dorința de a-și ajuta copiii, sunt de părere că, în orice condiţii, este important în primul rând să-ţi păstrezi demnitatea, să încerci să obții de la viață ceea ce meriţi cu adevărat”, opinează ea.

UNAgaleria din București, expoziția ”Străinul”. Foto: Doina Cojocaru

Trauma migrației

A decis să abordeze tema migraţiei deoarece a trăit personal fiecare detaliu al acestui proces. „Au fost cazuri în care m-am simţit rănită dar, după ce mi-am aruncat o privire în urmă, am văzut altfel lucrurile. Munca la expoziția ‚Străinul’ vine ca un soi de purificare. Din discuţia cu ceilalţi interlocutori, printre care şi cinci persoane din R. Moldova, este evident că migrația are un efect dezastruos asupra oamenilor şi asupra relaţiilor de familie, în special dacă pleacă doar unul dintre soți, ori dacă părinții se despart de copii. Stresul asociat cu discrepanța dintre așteptare și realitate, dificultățile economice şi discriminarea sunt elemente care influențează stabilitatea emoțională a persoanei. Prin această expoziţie am vrut să ajut publicul să înțeleagă mai bine fenomentul migraţiei”, spune Doina.

„Acasă”, al părinților, neînțeles de copii

Originari din Băcşeni, Nisporeni, la momentul actual, părinții Doinei locuiesc la Chișinău. „Părinții mei erau foarte legaţi de tradiţiile lor şi de locul de unde au venit. A apărut chiar o polemică între noi în momentul în care au decis să ne întoarcem în R. Moldova. Îmi făcusem prieteni în Grecia, era țara în care am crescut. Chiar dacă Grecia se asociază pentru mine cu sentimentul de stres, am luptat să mă integrez, să mă afirm, e țara pe care am reușit să o îndrăgesc și i-am dus ulterior dorul”.

Foto: Doina Cojocaru

Doina a fost copleşită de drama migraţiei fiind și martora despărţirii dintre cei dragi, în special, dintre părinți și bunici. „Îmi aduc aminte cu multă durere despărțirea mamei de bunica, Agafia, pe care o vizitam o dată pe an, în fiecare vară. Mama mea plângea tot drumul până ajungeam la Atena, bunica rămânea plângând la poartă. De multe ori spuneau că, uite, o să ne străduim să ne mai întâlnim în acest an, dar ambele părți știau că este o minciună. În casa noastră auzeam deseori de la tata, care spera că în R. Moldova se vor schimba lucrurile, că trebuie să ne întoarcem, trebuie să luptăm, să mergem la proteste. Am ajuns și la ele la un moment dat. Din păcate, situația social-economică și politică din RM nu se schimbă. Aș fi nesinceră dacă aș spune ceva despre actualii politicieni de la Chișinău ori din altă țară. Ei nu mă reprezintă. Nu mă simt încă nicăieri înrădăcinată. Totuși, dacă aud de R. Moldova, inima începe să-mi bată mai tare. Dacă e vorba de un succes, mă mândresc. Dacă e vorba de o critică, mă întristez. Deși cea mai mare parte a timpului am trăit în afara R. Moldova, părinții mei sunt la Chișinău și eu sunt născută acolo, iar locul unde te-ai născut e locul rădăcinilor tale, un loc curat, luminos, de care te leagă o dragoste necondiționată”, afirmă Doina.

Acasă, în România

Artista ne mai spune că a găsit în sfârșit un loc în care s-ar putea simți acasă. România este o țara care a îmbrăţişat-o „frumos”, e locul în care s-a simțit acasă fără să-şi dea seama că se va simți vreodată astfel. „O parte din mine vrea să se stabilească aici pentru o anumită perioadă, să mă simt și eu că aparțin unui loc. O altă parte însă mă îndeamnă să plec. Simt mereu că trebuie să-mi schimb locul. În familia unor emigranți auzi mereu: suntem aici pentru un an, apoi plecăm, mai stăm un an și încă un an, dar trebuie să plecăm, vom pleca în curând. Mai stăm. Plecăm. Dacă ar fi să rămân, aș rămâne în România, dacă ar fi să plec, aş pleca în Finlanda, pentru o bursă de master în imagine”, ne dezvăluie la despărţire planurile sale Doina.

Svetlana Corobceanu