„Anul 2017 l-am început cu stângul…”

Nina Crulicovschi a început să se simtă cam rău încă din toamna anului trecut, iar toată iarna nu a ieşit deloc din casă. Acum, după nouă zile de tratament în unul din spitalele capitalei, artista se simte mai bine. Optimistă, ne-a spus că pe cei care îi apreciază creaţia îi aşteaptă o surpriză frumoasă după Sfintele Sărbători de Paşti: noi melodii semnate de Ion Enache, compozitorul cu care colaborează de mai bine de trei decenii.

Am găsit-o acasă, mâhnită şi îngândurată. S-a bucurat că n-o uităm, dar a trebuit s-o rugăm ca să accepte interviul. La început ne-a spus că ar prefera să nu mai publicăm nimic despre ea. De ce? Pentru că, fiind de o modestie rară, consideră că artiştii din generaţia ei nu mai prezintă interes nici pentru jurnalişti, nici pentru organizatorii de concerte. Şi e păcat, căci din garda veche au mai rămas o mână de oameni de artă, iar majoritatea lor sunt daţi uitării. Cu toate acestea, ei nu încetează să facă ceea ce ştiu mai bine: să creeze. Muncesc chiar dacă nu sunt siguri că vor avea unde să-şi promoveze noua melodie ori dacă dacă li se va oferi un loc pe o scenă.

„Fiecare text e o pagină din povestea vieţii mele”

Anul trecut, Nina Crulicovschi a lansat „Balada umbrelor”, pe care i-a dedicat-o regretatei sale prietene Maria Drăgan. Acum pregătește noi melodii, toate în colaborare cu bunul său prieten, Ion Enache. Compozitorul e stabilit cu traiul la Bucureşti de mai mulţi ani, dar acesta nu este un impediment pentru ei doi să continue colaborarea pe care o au de 37 de ani.
„N-o să vă spun la câte melodii lucrez acum, să nu sperii norocul. Una din ele este aproape gata şi urmează s-o lansez. E despre divinitate, iar textul şi aranjamentele sunt superbe! Ştii cum le spun cântecelor mele? Bombe mici pe care le direcționez spre inimile oamenilor.
De când stau la Chişinău, vorbesc doar la telefon cu Ion Enache. Mă bucur enorm când mă sună să mă anunţe că are o nouă melodie pentru mine. Şi eu nu colaborez cu oricine, căci fiecare text trebuie să fie o pagină din povestea vieţii mele. Am şi o piesă în engleză, dar deocamdată nu ştiu ce voi face cu ea, căci sunt categoric împotrivă să cânt în limbi străine când româna este atât de cantabilă! Francezii şi italienii cântă doar în limba lor, noi de ce n-am face-o?”, ne spune cea care a devenit celebră după interpretarea piesei „Cu numele tău”.

Aranjamente noi pentru „Lacrima”

Nina Crulicovschi şi Ion Enache au dat start frumoasei lor colaborări acum aproape patru decenii, cu melodia „Nu mă chema, nu mă ruga”.
„Melodia, pe versurile regretatului Simion Ghimpu, nu este uitată nici acum, iar când ies pe scenă, lumea mă aplaudă şi cântă împreună cu mine”, adaugă ea.
Munceşte la noi creaţii, dar nu uită nici de cele mai vechi, căci acum intenţionează să dea o nouă haină muzicală piesei „Lacrima”, lansată într-o perioadă grea din viaţa ei.
„O cânt ]n memoria lui tata şi pentru toţi cei înlăcrimați. Este o melodie extraordinară şi aş vrea să mă întorc la ea, făcându-i un nou aranjament”, susţine Nina Crulicovschi.

„Am revenit la viaţă”

Deşi e optimistă, artista ne spune că a început cu stângul anul 2017. S-a simţit rău încă din toamnă, iar pe tot parcursul iernii nici nu putut ieşi din casă. Acum starea ei de sănătate s-a mai ameliorat, interpreta putând să facă plimbări în aer liber, dar şi exerciţii.
„După nouă zile, cât am fost internată în spital, am revenit la viaţă. Am avut mare noroc de Vladimir Hotineanu, care-mi este ca un frate, dar şi de echipa sa de medici – m-au scăpat de o mare belea. Vorba e că-mi făceam foarte multe ceaiuri din ierburi, iar una dintre plante s-a dovedit a fi toxică. Acum mi-e şi frică să le iau. Şi medicii mi-au spus că trebuie să fiu mai atentă la ce fel de fiertură de plante beau, să nu mi se facă iar rău. Fiecare organism reacționează diferit la ele, de aceea vă îndemn să consultați medicul înainte să le beţi. De data asta, a fost doar vina mea că am ajuns pe patul de spital, însă mi-am învăţat lecţia! Acum, vreme de cel puţin un an, va trebui să respect un regim strict: voi mânca doar supe, eventual o bucăţică de carne albă de pui, un albuş de ou sau compot. Dar nu-i nimic, trec eu şi peste asta…”, ne spune distinsa cântăreaţă.
Îi plac lecturile, însă medicii i-au recomandat să nu citească mai mult de câteva pagini pe zi. Nici la emisiunile sale preferate, cele despre spaţiul cosmic, nu se poate uita, căci şi aici are interzis de la medici.
După Sfintele Sărbători de Paşti, artista va reveni în studio pentru a înregistra şi restul melodiilor.
„În perioada postului îmi place să fiu doar eu cu Dumnezeul meu”, adaugă ea.

„Iar sunt cântăreaţă interzisă?”

Şi, pe final de discuţie, i-am atins o coardă sensibilă când am întrebat-o ce mai fac colegii săi de breaslă, cei alături de care şi-a început cariera.
„Îi văd foarte rar în spectacole pe artiştii din generaţia mea. Eu, în patru ani, am fost invitată să cânt doar de două ori. Şi cum poate trăi un cântăreţ fără scenă? E dureroasă această atitudine, căci ne simţim părăsiţi, nu ştiu cum… N-aş vrea să fiu ridicată în slăvi abia atunci când o să plec la Ceruri, prefer să nu fim uitaţi acum, cât mai suntem aici! Pentru un artist în etate, acesta e cel mai bun medicament. Dacă aş întâlni peştişorul de aur, i-aş cere să-mi îndeplinească trei dorinţe. Prima e să mai urc pe scena Palatului Naţional, căci ultimul spectacol în cadrul căruia am cântat a avut loc în 2011, dacă îmi amintesc bine. Conform regiei, la ultima melodie trebuiau să iasă în scenă toţi cântăreţii. Însă aşa s-a întâmplat că eu am cântat la urmă, iar când a căzut cortina, am rămas singură pe scenă. Le-am făcut cu mâna celor din sală de parcă îmi luam adio de la publicul meu. Şi de atunci îmi zic: Doamne, nu cumva acela a fost ultimul spectacol din viaţa mea? Sunt conştientă că nu-mi pot permite să organizez un spectacol la Palatul Naţional – pentru asta ar trebui să am sponsori generoşi, iar la spectacolele pe care le organizează alţii nu sunt invitată. Nu e loc pentru mine, de parcă n-aş exista… Am fost cândva cântăreață interzisă, o ştie toată lumea. Dar acum ce se întâmplă, iar sunt interzisă?”, se întreabă Nina Crulicovschi.

Va merge la mare

O altă dorinţă a artistei e să înregistreze toate melodiile pe care deocamdată le ţine în sertar, pentru asta însă e nevoie de mulţi bani, căci aranjamentele muzicale şi munca în studio costă mult. Şi-ar mai dori ca în R. Moldova să apară şi alţi cântăreţi care ar avea un timbru asemănător cu al ei, cu al Olgăi Ciolacu ori al Mariei Drăgan. „Mă apropii de vârsta de 66 de ani şi mă rog să apară măcar un tânăr cântăreţ care să aibă o voce ca a mea”, adaugă ea.
Cea de-a treia dorinţă a interpretei e să meargă la mare: „Aştept vara ca să merg pe litoral, căci trebuie să ascult de sfatul medicilor. Chiar dacă voi sta doar la umbră, îmi va face bine să respir aerul cela. Măcar atâta bucurie…”.

Lena NEGRU