„Imaginea profesorului român în comunitatea găgăuză se schimbă”

Interviu cu Ovidiu Ivancu, profesor de limba şi literatura română la Universitatea de Stat din Comrat

Foto: Vlad Catană

– Stimate Domnule Ivancu, vor găgăuzii să înveţe româneşte sau nu?

Este dificil pentru mine să dau un răspuns care să acopere această zonă populată de găgăuzi. Există interes, nu aş putea să spun că toţi vor să înveţe limba română, dar există un interes destul de mare pentru că au înţeles la un moment dat că, pentru a funcţiona pe piaţa aceasta a forţei de muncă, au nevoie de limba română.

– Se ştie despre acest interes, însă, din ce cunosc eu, autorităţile de la Chişinău ignorat cu bună ştiinţă acest lucru, să susţină cumva această dorinţă. Cum calificaţi Dvs. predarea limbii române în instituţiile de învăţământ din regiune?

În Comrat există de multă vreme un liceu cu predare în limba română. Se mai predă limba română şi la alte licee, iar la Universitatea din Comrat funcţionează încă de la începutul fondării acestei instituţii de învăţământ, în 1991, o catedră de filologie română. Pentru un elev de la Comrat nu este neapărat o problemă să înveţe limba română, pentru că există un liceu, pentru un student care vrea să înveţe limba română, de asemenea nu există o problemă, pentru că este o catedră de filologie. Acest lectorat suplimentează puţin lucrurile pentru că de acum pot învăţa limba română şi cei care nu mai sunt integraţi în sistemul educaţiei. Este vorba de oameni care lucrează deja şi care nu au timp şi posibilitatea să facă o facultate de filologie, care presupune cursuri intense de trei ani. Şi atunci lectoratul acesta oferă cursuri şi pentru cei care nu sunt integraţi în sistemul de educaţie.

Ovidiu Ivancu a fost student al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, masterand al aceleiași instituții şi actualmente doctor în filologie, câștigătorul lectoratului de limba și literatura română la Universitatea din New Delhi – India în perioada 2009–2013. Din februarie 2016, asigură lectoratul de Limba și literatura română la Universitatea de Stat din Comrat, R. Moldova. În 2015, a existat o solicitare a Universităţii din Comrat către Institutul Limbii Române. Astfel, între Institutul Limbii române şi Universitatea din Comrat există un acord care prevede funcţionarea unui lectorat de limbă română aici din februarie 2016.

– Care este imaginea profesorului român în comunitatea găgăuzilor?

Vorbind despre imaginea profesorului român în comunitatea găgăuză, mi s-a părut întotdeauna important să înţelegem cum se naşte o astfel de imagine. Şi această imagine apare în momentul în care omul este expus la un soi de informaţie pe care el nu o poate verifica, este vorba de o informaţie dintr-o sursă. Şi atunci când avem pentru foarte multă vreme o informaţie dintr-o sursă, aceasta va duce în mod inevitabil la crearea unor astfel de clişee, acesta este şi cazul găgăuzilor. Există o imagine a profesorului român care se schimbă. Am discutat cu studenţii mei care mi-au spus că bunicii lor aveau o imagine mult mai rea despre profesorii din dreapta Prutului. Lucrurile se schimbă, însă este nevoie de foarte mult timp, pentru că e vorba de o imagine creată de secole. Astfel, e nevoie de o perioadă îndelungată pentru a schimba lucrurile. Aş zice că lucrurile sunt mai nuanţate acum şi că nu mai există imaginea profesorului român violent care încearcă să impună limba română cu forţa, aceasta este imaginea profesorului român în generaţia bunicilor studenţilor mei.

– Vorbiţi despre violenţa profesorului român, dar se ştie că cei care au avut de suferit, fie că e vorba de perioada 1856–1878, fie de 1918–1940, au fost anume învăţătorii români, din cauza repulsiei comunităţii locale faţă de ei…

Vreau să precizez că este vorba de imaginea profesorului român aşa cum s-a perpetuat ea de-a lungul secolelor, o imagine care nu are un suport real, dar care produce efecte. La generaţiile tinere, lucrurile sunt mai nuanţate, evident că învăţătorii/profesorii români îşi făceau datoria în perioada respectivă, dar ei au fost percepuţi, nu din vina lor, ca un soi de colonizatori, ca având un comportament agresiv. Este vorba de o imagine foarte puternică. Da, ei trăiau în comunităţi în care aveau foarte multe probleme, însă imaginea aceasta s-a transmis de la o generaţie la alta şi e nevoie de timp ca să fie schimbată.

Foto: Vlad Catană

– Un director rus al Gimnaziului din Comrat de la începutul secolului XX, este vorba de perioada ţaristă, scrie într-un raport către Ministerul Instrucţiunii Publice de la Sankt Petersburg că „găgăuzii sunt fuduli şi beţivi”, lucru pe care îl spuneau unii oficiali ţarişti şi despre moldoveni, de altfel. Cum apreciaţi aceste calificative?

Nu poţi să caracterizezi o întreagă comunitate. În secolul XIX, exista obiceiul acesta, nu numai în sursele menţionate de Dvs., dar şi în alte lucrări, de a caracteriza grupuri de oameni, asociindu-le un adjectiv sau altul. Regiunea găgăuză, la ora actuală, aşa cum o percep eu, este o zonă destul de diversificată etnic, în care oamenii au destul de multe opţiuni şi nu putem simplifica atât de mult lucrurile, încât să spunem că ei sunt filoruşi, aroganţi. Sunt oameni care se confruntă cu problemele lor şi nu i-am perceput niciodată ca fiind aroganţi. Cel puţin, aceasta este percepţia mea.

– De fapt, această atitudine neloială a găgăuzilor se constată faţă de diferite regimuri, fie cel ţarist, fie românesc, fie sovietic, fie cel actual…

Exact acest lucru vă spuneam. Cred că este simplist să caracterizăm găgăuzii în integralitatea lor ca fiind proruşi. Lucrurile sunt mult mai complicate. Nu ştiu dacă au acum o anumită problemă cu un anumit regim politic. Este vorba, din câte mi-am dat eu seama, de faptul că există destul de multă sărăcie în zona aceasta şi, în asemenea condiţii, apar în mod evident nemulţumiri. Şi unde să se îndrepte nemulţumirile? Evident, către cei care se află la putere. De aici poate să apară şi nemulţumirea pe care o sesizaţi Dvs. Este o comunitate agricolă şi este foarte greu să supravieţuiască în condiţiile în care s-a făcut această trecere de la ceea ce însemna sistemul economic sovietic la economia de piaţă de astăzi. Este foarte greu să se adapteze şi evident că viaţa complicată pe care o au îi duce către anumite nemulţumiri. În acelaşi timp, există o aspiraţie către o anumită independenţă, dar cred că statutul pe care îl au acum găgăuzii este unul mulţumitor, pentru că asigură în acelaşi timp şi o anumită independenţă culturală, dar şi integrarea într-un stat precum R. Moldova, care le oferă posibilităţi pe care nu le-ar fi avut singuri.

Interviu realizat de Ilie Gulca