Nici faptul că o dezgusta felul lui lăudăros de a-şi etala averea nu mai conta

Valentina a trăit în mare sărăcie. A avut nenorocul să se mări­te cu un bărbat pe care nu l-a dus capul să facă un ban uşor. Când a murit într-un accident la serviciu, şi-a spus dânsa că aşa prostie nu mai face – dacă îşi găseşte o altă pereche, neapărat o să fie un om avut şi o personalitate publică.

Putea femeia să spere la aşa ceva pentru că frumoasă din cale afară era Valentina. Înaltă, zveltă, unduioasă în mişcări şi, atunci când zâmbea, două gro­piţe îi apăreau în obrăjori. Mări­tată a fost din dragoste, s-ar mai fi dus ea oare după Bogdan dacă nu ar fi ţinut la dânsul? E adevărat că era tânără de tot şi proastă. A ajuns văduvă la doar 21 de ani. Slavă Domnului, din această căs­nicie nu a avut nici un copil.

De origine umilă, ajunge şefă

De cum a rămas singură, Va­lentina a rupt orice relaţii de ru­denie cu fostele neamuri ale lui Bogdan. Şi a mai făcut un pas – a părăsit localitatea şi s-a mutat la Chişinău. Fată frumoasă, vă spun, dar, vă daţi seama, venită de la ţară, nu prea era pricepută să se îmbrace cu gust, să-şi etaleze cu iscusinţă darurile cu care a înzestrat-o Dumnezeu, dar oricum atrăgea atenţia bărbaţilor. Chiar şi în hainele ei strălucitoare, viu colorate, cu volănaşe, un bărbat experimentat observa de îndată cât de darnică a fost natura cu ea.

Cum a venit de la ţară, s-a angajat Valentina la o fabrică de confecţii. S-a arătat pricepută şi conducere fabricii a trimis-o la nişte cursuri, cu gând s-o promoveze ulterior pe scară profesională. După ce a făcut cursurile, uite că Valentina a prins drag de învăţătură. Tot cu ajutorul administraţiei întreprinderii, intră la un institut tehnologic din Ucraina, pe care îl absolveşte cu note bune şi se întoarce la fabrică.

Din acest moment, a şi început povestea noastră. Pentru că cei care au cunoscut-o odată pe Valentina n-ar mai fi găsit nimic comun între ea şi fata venită de la ţară. Era cu adevărat o femeie strălucitoare. Şi tare dragă directorului fabricii. A tot ridicat-o pe scara ierarhică, doar ca să fie cât mai aproape de el. Avea bărbatul acela slăbiciune pentru Valentina. Era în vârstă, aproape de pensie, cu copii vreo trei şi nepoţi vreo şase, dar treaba asta nu-l împiedica s-o dorească pe tânăra femeie, care nu împlinise încă 30 de ani, dar era locţiitorul lui.

Şi-a zis că e timpul să se lase pradă plăceri­lor

Bineînţeles că avansarea sa nu a rămas necomentată de colegi. O vorbeau de rău fireşte, din  zavistie spuneau lucruri neadevărate, veninoase, şi-i venea uneori Valentinei să-i pedepsească fiind la înălţimea ceea în fabrică. Dar n-a făcut-o. Îi compătimea şi atâta tot. A fost şi ea în pielea lor. Totuşi visul de a se îmbogăţi şi de a se căsători cu cineva, un om văzut, puternic şi bogat, n-o părăsea. Curios lucru şi acesta – frumoasă cum era, bărbaţii doar o admirau, însă niciunul, fraţilor, n-a îndrăznit s-o curteze serios. Oricui nu-i permitea Valentina, dar pe cei care i-ar fi dorit ea îi speria frumuseţea ei. Îşi dădeau pe loc seama că i-ar fi costat prea scump o asemenea relaţie.

Însă anii treceau şi ar fi vrut frumoasa femeie să aibă o familie, un copil şi un statut social stabil. Şi apoi era tânără şi tru­pul ei cerea bărbat. Într-o seară, împreună cu o colegă de servi­ciu s-a dus la restaurant, intrase Valentina în casă nouă şi sărbă­torea evenimentul. Acolo l-a în­tâlnit pe Ignat, cel care a ocupat un timp loc în inima ei. Când au ieşit colegele din local, bărbatul le-a petrecut pe rând acasă şi a rămas să înnopteze la Valentina. Ea s-a ataşat de el. Atâta vreme singurică, şi-a zis femeia că e timpul să se lase pradă plăceri­lor.

Ignat a fost căsătorit de mai multe ori, spunea chiar el că în momentul când muierea nu-l mai surprinde cu nimic şi fiecare zi din căsnicia lor ajunge să semene cu cealaltă, el nu mai rezistă. Viaţa e scurtă de tot, zicea, de ce s-o trăieşti în plictiseală? Pusese mâna pe 42 de ani şi în urma lui niciun copil să-i poarte numele, lucru pe care nu-l regre­ta deloc. Avea fraţi, surori, care îşi vor face datoria mai bine ca dânsul. Când a simţit că Valentina se leagă prea mult sufleteşte de dânsul şi că poate speră ca relaţia lor să treacă pe alt făgaş, el a dispărut.

Visul ei – să fie bogată şi măritată cu o persoa­nă influentă

A ieşit pur şi simplu din casa ei şi n-a mai dat niciun semn de viaţă. O singură dată l-a căutat la serviciu Valentina să-l întrebe dacă totul e în regulă. Da, i-a răspuns el. Şi a adăugat: mi-a fost bine cu tine,  îţi doresc noroc în viaţă. Scurt, clar şi neomeneşte. A suferit femeia acea despărţire. Pentru că se legase sufleteşte de el, pentru că era frumoasă şi n-a crezut niciodată că cineva ar putea s-o părăsească aşa nitam-nisam.

Mai trece o habă de vreme şi uite tu că îşi dă seama Valentina că e gravidă. Asta era prea de tot! Sta la cumpănă – să păstreze copilul, să-l avorteze, să fie mamă sin­gură sau să-şi caute un soţ? Dar cum rămâne cu visul ei – să fie bogată şi măritată cu o persoa­nă influentă? Avea de acum 31 de ani şi niciun bărbat la orizont pe care să-l cucerească. Cine-şi închipuie că femeile frumoase nu au nicio problemă să pună mâna pe bărbatul dorit greşeş­te amarnic. Valentina trebuia să se mărite repede ca să-i găsească tată copilului ei.

La o petrecere, face cunoş­tinţă cu un bărbat despre care soţul prietenei sale spunea că e bogat şi bine situat. Nu-l cunoş­tea Valentina, nu auzise de el, dar parcă asta mai avea importanţă? Chiar şi faptul că o dezgusta felul lui lăudăros de a-şi etala averea şi posibilităţile nu mai conta în acel moment. Trebuia să se mărite şi asta-i tot! A pornit atacul pe toate fronturile. Într-o lună, bărbatul se mutase la ea. Lăudăros cum era, se afişa cu Valentina peste tot – vezi bine, femeie cu post mare, frumoasă şi deşteaptă, cum să nu te bucuri? Când l-a anunţat că e gravidă, fudulul mai să plesnească de plăcere.

Valentina nu bănuia cu ce brută s-a legat

Şi-au legalizat relaţia, dar Valentina nici pe departe nu bănuia cu ce brută s-a legat! Au început a veni la casa lor oameni de tot soiul, prieteni de-ai soţului, cu averi făcute peste noapte nu se ştie prin ce afaceri dubioase şi rămâneau peste noapte jucând cărţi sau punând la cale alte găinării. Femeia era pur şi simplu înspăimântată. A încercat în câteva rânduri să-i spună soţului că e nemulţumită şi el a lovit în ea cu sete, de parcă de mult aştepta să facă treaba asta.

Valentina ar fi dat orice ca să scape de el. I-a adiat că vrea să divorţeze şi bărbatu-său a ameninţat-o: „Încearcă să mă desparţi de copil şi n-ai să fii bucuroasă! Tu şi feciorul sunteţi ai mei şi punct!”. Dar dacă i-ar spune că fiul este al altuia, ce s-ar întâmpla, Doamne? Acum, zi de zi, se roagă Valentina să se întâmple ceva şi să scape de el…