Dodon are dreptate: trebuie să bem cât mai mult ceai. Se știe din antichitate că e folositor, iar discuțiile purtate la o ceașcă de ceai pot genera idei surprinzătoare. După alegeri, a apărut o chestiune sâcâitoare legată de mesajul anticorupție al Maiei Sandu. Voci insistente – de la Plahotniuc până la unii analiști de la București – i-au recomandat Maiei să abordeze, prioritar, problematica geopolitică. Și acum ei o învinuiesc de faptul că nu le-a urmat sfatul, pierzând astfel alegerile.
Nu falsificările, nu campania murdară a lui Dodon, nu implicarea criminală a slugilor bisericii rusești, nu televiziunile moscovite cu propaganda lor antieuropeană, nu holdingul Goebbels TV, nu, nimic din toate acestea n-au influențat rezultatele alegerilor. Doar lipsa mesajului geopolitic. Probabil că și această problemă merită analizată cu atenție, nu zic ba. Dar există câteva lucruri evidente.
Indiferent de faptul dacă un politician din RM își afișează sau trece cu vederea opțiunea lui, votul alegătorului, în esență, tot geopolitic rămâne. Nu poți aduna mai multe voturi proeuropene decât există în realitate. Pe când un surplus de aderenți la ideea luptei cu mafia și corupția ar exista. Cel puțin, teoretic. A insista în continuare pe supremația mesajului geopolitic în RM înseamnă să sortești forțele democratice și proeuropene unui eșec de lungă durată. Paradoxal, dar această insistență servește doar interesul forțelor prorusești. De ce? Fiindcă marea majoritate a votanților proeuropeni au plecat, urmând în scurt timp să plece și bruma de creiere luminate ce-a mai rămas.
Alegerile în diasporă, însă, vor fi organizate și în continuare tot așa cum au fost gândite pe 13 noiembrie. Debit-credit. E simplu. Rămânând pe loc tot mai mulți mancurți cu creierul spălat la televiziunile rusești difuzate de Plahotniuc, votanții pro Est vor deveni tot mai numeroși. Așteptați un pic să vedeți rezultatele recensământului și o să vedeți care este realitatea, de fapt. Și atunci, de ce să insiști pe un mesaj care nu aduce niciun plus de valoare electorală partidelor proeuropene?
O altă învinuire adusă Maiei Sandu a fost lipsa mesajului unionist. Bine, să trecem elegant peste faptul că cei doi candidați așa-ziși unioniști au acumulat „tucma” două la sută din voturi. Reflectând asupra acestui accident politic descalificant, m-am gândit, la un moment dat, ce-ar fi oare să încercăm să ne unim inteligent? Ca nemții. Ce-ar fi oare să renunțăm, în general, la lozinci unioniste? Ce-ar fi oare să ne apucăm să facem Unirea fără să defilăm cu slogane sterile? Ce-ar fi oare să ieșim în stradă și să cerem, ultimativ, realizarea câtorva proiecte cu adevărat unioniste? 1. Interconexiunea energetică cu România și, în consecință, prețuri mai mici. 2. Gazoductul Iași-Chișinău și lichidarea dependenței de Gazprom-ul rusesc. 3. Calea ferată Chișinău-Iași, cu ecartament european și lichidarea staționării înjositoare de la Ungheni. 4. Autostrada Chișinău-București. 5. Posturi vamale comune și lichidarea cozilor umilitoare antieuropene. Dar mai întâi de toate, un proiect care nu costă niciun ban – pe model ucrainean, interzicerea difuzării televiziunilor de propagandă rusească.
Dacă vom încerca să ieșim în stradă și să cerem realizarea acestor proiecte, politicienii, de orice culoare ar fi ei – de la estici la vestici – se vor uni ei primii și vor opune o rezistenţă furibundă. De ce? Fiindcă nu vor mai avea de unde fura. Fiindcă, realizându-se aceste proiecte, va exista un pericol real pentru sacii lor cu bani pe care dorm liniștiți în timp ce noi mărşăluim energic și scandăm lozinci unioniste.
Oricum ai da, tot de probleme de corupție te împiedici, și nu de geopolitică. În rest, Igariok, bea ceai și nu te diorgăi! Unirea se va produce oricum. Poate chiar pe perioada mandatului tău de antipreședinte.
Val BUTNARU
