Nu-i de glumă cu cumătra!

Nu-i de glumă cu cumătra!

Băieţii n-o vedeau cu ochi buni pe cumătra care a dis¬trus căsnicia părinţilor lor

Cică, de are să se întâmple ceva în viaţa ta, oricum te-ai zbate, totuna nu schimbi nimi¬c.

Veruţa s-a dus la o vrăjitoa¬re, nu ştiu cum se întâmplase, dar de la un timp porniseră în viaţa ei să vină buluc nenoro¬cirile. Una mai grozavă decât alta şi ce şi-a zis femeia – ia să afle de unde i se trag toate po¬noasele. E mâna cuiva, nu al¬ta! S-a dus nu la una oarecare, care trage cărţile şi-ţi spune ce crede ea, ci la o extrasenzitivă a ajuns, care, de cum a văzut-o, i-a şi spus: „Fereşte-te, dragă, de blonda care se dă drept priete¬nă, dar de fapt te mănâncă şi te bea fără milă şi-şi mai râde de tine ca de-o proastă. Mai că n-o duci în braţe!”.

Veruţa avea o singură cunoştinţă blondă – cumătra Frosea. Divorţase aceasta în primii ani de căsnicie, creştea singură doi copii şi cum să n-o jeleşti? Om eşti şi femeie mai ales. Veruţa avea un suflet sensibil şi era blândă de felul ei, înţelegă¬toare şi întotdeauna săritoare la nevoie. Zicea dânsa: nu se ştie ce-ţi aduce ziua de mâine, să nu am şi eu nevoie de sprijin şi atunci ai cui te adresa şi are cine te propti, dacă te clatini rău. Şi uite tu că extrasenzitiva ceea a îndemnat-o s-o alunge de la casa ei pe blondă în toate felurile posibile: „Mai mult ca atât: dacă nu mă crezi, hai du-te, femeie, la vilă la bărbatu-tău pe neprins de veste, mai ales în¬tr-o sâmbătă seara, chipurile să rămâneţi în doi, să vă amintiţi de tinereţe. Mai mult nu-ţi spun nimic, că ai să vezi chiar tu ce se întâmplă sub ochii tăi”.

Extrasenzitiva îi spune despre blonda trădătoare

Veruţa aştepta cu nerăbdare să vină ziua ceea. Cu Frosea se purta de parcă nu avea nicio bănuială. Bărbatul ei se mira de cât de frumos mi ţi-l în¬tâmpină nevasta seară de sea¬ră, după serviciu. Cu plăcinţe¬le, colţunaşi umpluţi cu vişine, tocmai după aceştia se dădea în vânt Nelu. Nu mai zic de alte feluri de bucate pe care le pre¬gătea nevasta lui numai de mari sărbători sau alte evenimente de familie. Zic, se crucea omul de schimbarea asta în familia lui. Parcă nu-i venea bine, nu mai avea motiv s-o critice pe Veruţa – în casă – curat, frigiderul plin, hăinuţele lui călcate şi pu¬se pe umerar – minune de feme¬ie avea Nelu!
Iată vine şi ziua de vineri seara… Omul o întrebă pe nevastă-sa ce planuri are pentru zilele de odihnă, aşteptând cu sufletul la gură ce-o să-i răspundă Vera. Soţia sa, care rar de tot îşi însoţea bărbatul la vilă, îşi cere scuze că nu poate merge să-l ajute în ale grădinăritului, motivând că se duce s-o vadă pe mama ei, care locuia într-o loca¬litate mică în raionul Hânceşti. Şi-au luat rămas bun mulţumiţi unul de altul, fiecare dintre ei cu gânduri ascunse… A doua zi de dimineaţă, căci era sâmbătă deja, Veruţa prăjeşte peşte, coa¬ce plăcinte, toacă nişte legume pentru o salată mai picantă şi… porneşte la vilă. Dar nu singură, îl ia şi pe feciorul ei cu maşina. „Hai că ne aşteaptă taică-tău.”

„Hai, Nelu, că se răceşte patul!”

Ajunseseră pe la zece sea¬ra. Poarta de la drum închisă, nicio fereastră luminată, dar băiatul femeii sare gardul şi-i dă drumul mamei în curte. Fe¬meia tot atunci bate la geam să i se deschidă. Fără să întrebe ci¬ne este, Nelu descuie şi, când o zăreşte în prag pe Vera, în loc de bună seara o ia la trei parale: „Ce umbli, nemernico, pe drum la ora asta, parcă te dusesei la maică-ta?!”. Din cameră se aude şi vocea cumetrei: „Hai, Nelu, că se răceşte patul!”. Veruţa îl dă la o parte pe bărbatul înnebunit de întâmpla¬re, pentru că între timp dânsul l-a zărit şi pe fecioru-său, zic, îl dă Vera la o parte şi intră în casă ca o vijelie. „Asta înţeleg şi eu cumătră săritoare la nevoie şi de folos oriunde! Îmbracă-te, curvo, şi ieşi din casa mea!” Apoi se întoarce şi spre soţ şi-l îndeamnă cu voce mieroasă: „Ţine-i de urât să nu ţi-o fure altul!”.

Apoi îşi cheamă fiul în casă, încuie uşa şi se pune Veruţa pe un plâns de n-o putea ogoi copilul ei. „Lasă, mamă, că nu-i sfârşitul lumii!” Fiului îi venea a râde de ce i s-a întâmplat bătrânului. Că aşa-i spuneau între dânşii co¬piii. Avea Nelu 59 de ani, trei copii însuraţi şi patru nepoţi de la ei. Şi acum uite tu că s-a făcut de râs. Să-l fi prins doar nevasta, era una la mână – oricând putea zice bărbatul că i s-a năzărit femeii. Numai o nebună poate crede că la anii iştia mai are el nevoie de muiere, dar aşa martor a fost şi feciorul. Uite că n-ai cum ascunde ruşinea.

Veruţa nu l-a mai primit acasă. I-a adunat lucrurile şi le-a trimis cu fiul la garaj, unde-şi făcuse culcuş soţul ei. În câteva luni au şi divorţat după 38 de ani de căsnicie. Femeia, chiar da¬că era pensionară, s-a dus la lucru. Trebuia achitate serviciile comunale, şi apoi avea nevoie de bani să mai şi trăiască. Să nu credeţi că i-a trecut repede durerea şi ruşinea. Veruţa se ferea de neamuri, care, curioase, o is¬piteau şi o compătimeau, deşi aflase ea că se bucurau în ascuns că viaţa i-a dat peste nas „fudulei celeia”. Feciorii au încercat în fel şi chip să-i împace pe părinţi, dar Vera o ţinea morţiş: „Mi-a jurat cre¬dinţă şi nu şi-a respectat cu¬vântul. Nu vreau să-l mai văd în ochi!”.

Divorţ şi… de la capăt cu alţii

Nelu însă venea la toate întrunirile de familie de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. A ob¬ţinut de la primărie acordul de a-şi construi o cameră deasupra garajului. Şi-a rezolvat astfel şi problema spaţiului locativ. N-a luat absolut nimic din ce a agonisit cu nevasta timp de peste treizeci de ani. Când s-au mai liniştit apele, s-a însurat cu cea care i-a fost şi i-a rămas cu¬mătră, dar la copii venea întot¬deauna de unul singur, pentru că fiii rău l-au obrăzat. „Vezi, i-a spus cel mai mare, vezi să nu uităm că ne eşti tată!” Dar să vedeţi întâmplare şi asta, cum li s-a însurat socrul, nurorile Verei s-au pornit să-i caute mi¬re. „Nu eşti mata de lepădat, ma¬mă, să vezi că-ţi găsim un băr¬bat frumos, cuminte şi bogat”. Anume unul de acesta căutau ele.

Şi ce credeţi dumneavoas¬tră, l-au găsit! Chiar mai tânăr decât Vera cu câţiva ani. Divor¬ţat şi acela, fără casă, fără masă, dar cu bani în pungă. Tocmai se întorsese din Extremul Orient cu gând să-şi construiască o ca¬să mai aproape de părinţi. Avea în Rusia doi copii însuraţi, care nici gând să lepede Sankt-Petersburgul pentru o republică provincială. A văzut-o pe Vera, a plăcut-o şi a cerut-o de nevas¬tă… Banii agonisiţi le-au prins bine în gospodărie.
La întrunirile de familie Ve¬ra venea la braţ cu soţul ei de al doilea şi doar Nelu întotdeauna singur. Băieţii n-o vedeau cu ochi buni pe cumătra care a dis¬trus căsnicia părinţilor lor…