Talentatul Dan-Iulian Druţac (20 de ani), descendent dintr-o dinastie de muzicieni, e unul dintre puţinii basarabeni care au avut norocul şi privilegiul de a cânta la o vioară Stradivarius, mai ales cu un arcuş Sartory. Vreme de 10 ani şi-a făcut studiile la Liceul-Internat Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”, după care a urmat ultimii doi ani de liceu la Londra, la Whitgift School, iar în prezent este student în anul II la Conservatorul Guildhall School of Music & Drama din capitala Marii Britanii. Într-un interviu pentru JURNAL, tânărul artist ne-a vorbit despre cum a început să studieze vioara, despre cum a ajuns să cânte la o comoară creată de Stradivarius şi despre ce-i lipseşte cel mai mult la Londra.

Vine din neam de lăutari, iar talentul i-a fost apreciat în cadrul unor prestigioase concursuri naţionale şi internaţionale. Vorbim despre violonistul Dan-Iulian Druţac, actualmente student în anul II la Conservatorul Guildhall School of Music & Drama din Londra.
„M-am născut la Chișinău şi provin dintr-o familie de muzicieni. Buneii, de exemplu, au cântat, la vremea lor, la acordeon, trompetă şi la alte instrumente muzicale, iar tata, cel care este factorul principal în educaţia mea muzicală, cantă de mult timp în orchestra ‘Lăutarii’. De la el am avut norocul să descopăr şi frumuseţea muzicii folclorice. De altfel, fratele meu mai mic, Dominic-Lucian, face şi el şcoala de muzică”, ne spune Dan-Iulian Druţac, unul din cei mai buni tineri violonişti ai momentului din R.Moldova.
A început a studia vioara de la vârsta de şapte ani, iar cel care i-a pus-o în mână a fost, evident, tatăl lui Dan-Iulian – Dorin Druţac. „El m-a dus la o consultaţie la Liceul „C. Porumbescu”, iar acolo ni s-a spus că aveam degetele prea mici pentru vioară. Tata, presupun, a insistat, astfel că până la urmă am fost acceptat la studii. Tot el a fost cel care mi-a cumpărat primul instrument muzical, se întâmpla chiar înainte să merg în clasa întâi. Până acum am avut vreo 10 viori, iar la ultima dintre acestea cânt de puțin peste 5 ani”, ne spune talentatul violonist.

Cum a ajuns la Londra

Timp de zece ani, Dan-Iulian Druţac a studiat la Liceul-Internat Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”, iar ultimii doi ani de liceu i-a făcut la Londra, la prestigiosul Whitgift School, o şcoală de top din Anglia.
„Cum am ajuns acolo? Totul a început când o delegație din Marea Britanie a venit la Chișinău să aleagă concurenţi pentru prima ediție a concursului Whitgift International Music Competition. În glumă, le-am cântat ceva, după care mi s-a spus că am fost acceptat pentru acea competiţie muzicală. Am mers acasă, am deschis website-ul oficial al concursului, am citit care erau premiile și am realizat că nu era chiar o glumă”, ne spune tânărul.
A urmat concursul propriu-zis, unde basarabeanul a obţinut Marele Premiu – o bursă cu finanţare deplină a studiilor la Whitgift School. De acolo i-a fost mult mai ușor să obțină un stipendiu la Conservatorul Guildhall School of Music & Drama din Londra, unde învaţă şi acum în clasa celebrului David Takeno, unul dintre cei mai buni profesori de vioară din Anglia. „Aici, am norocul să colaborez cu mari personalităţi din domeniul muzicii și, respectiv, să învăț de la ei. Studiez în dependenţă de agendă: mi s-a întâmplat să am săptămâni la rând în care studiam sau cântam şi peste 10 ore pe zi, dar am avut și perioade mai calme. E bine să studiezi mult, dar e mai rău când studiezi prea mult. Când ajungi la un anume nivel, e mai important să gândeşti decât să studiezi. Dar exerciţiile oricum trebuiesc cântate zi de zi, fără îndoială. Cred că am avut noroc de profesori nu mulți, dar foarte buni, oameni care te învaţă ce înseamnă muzică și te fac să fii artist chiar şi când dormi”, ne spune Dan-Iulian Druţac.

Cântă la un Stradivarius creat în 1696

Până acum, basarabeanul a participat la peste 30 de concursuri naţionale şi internaţionale, la multe dintre acestea fiind laureat. De asemenea, a susţinut concerte în R.Moldova, România, Ucraina, Germania, Italia, Marea Britanie etc. Iar de doi ani, „de sărbători”, cântă la o vioară Stradivarius creată în anul 1696, instrument evaluat la 2,2 milioane de lire sterline, cu un arcuş Sartory, ce costă 30 000 de lire sterline.
„Cu aproape doi ani în urmă am avut un concert foarte bine organizat de școala la care învăţam. Trebuia să cânt în Royal Festival Hall, care are o capacitate de aproape 3 000 de locuri. Era o sală mare și, deci, era nevoie de un instrument mai performant. Atunci un profesor de la școală a menţionat despre un prieten de-al său, care deținea această comoară de vioară și care, zicea domnia sa, ar putea să ne ajute. Așa am legat o prietenie fructuoasă cu violonistul Andrew Bernardi, deţinătorul viorii 1696 Stradivarius. Cu părere de rău, la acel instrument cânt doar ‘de sărbători’, dar întotdeauna mă simt aproape de el când o fac – orice sună bine la un Stradivarius! Cât despre Sartory, l-am obținut dintr-un noroc, când am mers să-mi restaurez arcușul. I-am spus meșterului că urmează să am un concert important și că mi-ar trebui un arcuș bun, demn de vioară, ca să am tot ‘setul’. M-a chemat sus la el și mi-a dat să testez 30 de arcușuri. După o oră, l-am ales! Nu știam ce era, doar pe urmă am aflat că aveam în mână un Sartory”, îşi aminteşte artistul nostru.

„Pot să merg şi la club cu vioara!”

Adevărate legende, de mai bine de trei secole, instrumentele semnate Antonio Stradivarius, se vând oriunde în lume ca opere de artă. Specialiştii estimează că Antonio Stradivari a creat în viaţa sa cam 1.100 viori, iar din acestea circa 500 sunt dispărute. Se mai găsesc astăzi vreo 600 de exemplare, deţinute de mari virtuozi, de colecţionari sau de muzee. În ultimii 30 de ani, prețul instrumentelor semnate „Stradivarius” a crescut de peste 200 de ori. „Cum e şi firesc, astfel de viori, ca și orice altceva la Londra, sunt asigurate. La început îmi era greu să ies din casă fără să mă gândesc la ce comoară port la spate, dar după ceva timp, cum spune profesorul meu, pot să merg şi la club cu ea”, ne spune violonistul.
Deşi are doar 20 de ani, Dan-Iulian Druţac a înregistrat colaborări importante, printre care cu Orchestra Filarmonică Regală din Londra, cu Junior Guildhall Symphony Orchestra, Orchestra de Tineret a României, Orchestra Romanian Sinfonietta, Chișinău Youth Orchestra, Orchestra Radio din Bucureşti etc. A primit chiar o invitaţie nominală la o cină la care a luat parte prinţesa Anne, fiica reginei Angliei, iar nu demult a fost invitat la o cină în Big Ben, unde a și cântat. Totuşi, nu uită nici de R.Moldova, căci în ultimele zile ale lunii septembrie, basarabeanul a evoluat pe scena Filarmonicii Naţionale. „Din păcate, acasă încă nu am cântat la Stradivarius, dar sper s-o aduc şi la Chişinău vreodată”, promite violonistul.

Dor de Chişinăul verde

Are o agendă încărcată, dar trece pe acasă cam o dată la 2-3 luni, de cele mai multe ori – pentru proiecte sau concerte. „Dacă e să fiu sincer, când sunt în Anglia îmi lipsește mult mâncarea noastră gustoasă. Îmi mai lipsește Chișinăul verde, mai ales străzile centrale, cu copaci de ambele părţi. Totuşi, încep să mă simt mult mai „acasă” la Londra, dar cred că era și timpul, după patru ani de şedere acolo”.
L-am întrebat pe Dan-Iulian Druţac ce planuri de viitor are. Răspunsul său a fost simplu şi sincer: „Să studiez în continuare! În rest, cum se zice în popor: cum o da Domnul!”.

Nina Tofan