Ministerul Educaţiei a decis trecerea obligatorie la „â” și „sunt”. Un ordin în acest sens a fost semnat de ministrul Educației, Corina Fusu. „În conformitate cu punctul 12, subpunctul 11) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 653 din 6 noiembrie 2009 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 162, art. 721), cu modificările şi completările ulterioare, ministrul Educaţiei emite următorul ordin:

Se aduc la cunoştinţă hotărârile Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare tehnologică nr. 167 din 07.07.2016 „Cu privire la aplicarea normelor ortografice ale scrierii lui „â” şi „sunt” în grafia limbii române” (anexa nr. 1) şi nr. 205 din 25.07.2016 „Cu privire la aprobarea recomandărilor de aplicare a normelor ortografice de scriere a lui â şi sunt în limba română” (anexa nr. 2); Conducătorii instituţiilor de învăţământ vor asigura implementarea în sistemul de învăţământ a recomandărilor de aplicare a normelor ortografice de scriere a lui „â” şi „sunt” în limba română; Elaborarea/tipărirea manualelor, ghidurilor metodice, materialelor didactice, a altor suporturi şi resurse educaţionale se va efectua cu respectarea normelor ortografice de scriere a lui „â” şi „sunt” în limba română.”

În Monitorul Oficial Nr. 59 al României din 22 martie 1993 au fost publicate, în anexă, Regulile „Sextil Puşcariu” pentru scrierea literelor „â” şi „î”. Literele „â” şi „î” corespund aceluiaşi sunet, întrebuinţându-se după următoarele reguli:

3) î se scrie întotdeauna la începutul şi la sfârşitul nemijlocit al cuvântului: îl îmbrăţişez, împărat, înger, îşi, îţi, amărî, coborî, hotărî, târî, urî … ;
4) tot cu î scriem şi în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la mijlocul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălţat, preîntâmpinat.
Vom scrie într-însul, dar dânsul;
5) în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, făcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt …

Regulile „Sextil Puşcariu” au intrat în vigoare în anii 30 ai secolului trecut, urmărindu-se pe această cale sublinierea latinităţii poporului român. În 1953, regimul comunist a decretat o reformă ortografică obligatorie prin care s-a trecut la „î” din „i”, inclusiv în cazul cuvintelor „România”, „român”, având drept scop contestarea originii latine a limbii române.

În 1965, o hotărâre academică nouă a reinstaurat „â”: de atunci şi până în 1993, s-a ortografiat român, român(esc)/ (eşte), ca o „excepţie”. Cealaltă notaţie, „î”, rămânea în vigoare.

Sursa: jc.md