Vis de emigrant

Cine este Tatiana Creţu, chişinăuiana stabilită în Spania care a scris o poezie emoţionantă despre ce a fost şi ce a ajuns R. Moldova

De şase ani, Tatiana Creţu (25 de ani) locuieşte în Spania, alături de părinţii ei. În această perioadă a reuşit să se integreze într-o ţară care până nu demult îi era străină: a fost admisă la Facultatea de Drept a Universităţii Cantabria din or. Santander, iar săptămâna aceasta a luat „10” la teza de licenţă. În ultimul an de studii i s-a propus să facă, concomitent, şi masterul, iar Tatiana a acceptat provocarea fără a sta prea mult pe gânduri. De două săptămâni, o poezie scrisă de basarabeancă a devenit populară pe reţelele de socializare, asta după ce autoarea a plasat pe net un filmuleţ în care vorbeşte, în versuri, despre ce a fost şi ce a ajuns R. Moldova.

„Am avut şi eu un vis,/ Dar prea repede s-a stins:/Cum eram noi, toţi, acasă,/Cu părinţii stând la masă./Şi vorbeam, mâncam, râdeam,/De probleme nu ştiam (…) Ei ne mint, tot ei se ceartă,/Miliard nu pot să-mpartă./Dar noi i-am lăsat să facă/Din ţară teren de joacă (…)”, recită tânăra, cu ochii în lacrimi, în filmuleţ.

Discuţie la o cană de ceai

Ne-am dorit să aflăm povestea celei care a semnat versurile devenite virale în doar câteva ore. Ne-am dat întâlnire pe skype, la un ceai cald şi o discuţie de suflet care a durat mai bine de o oră.
„Spaniolii, când mă văd bând ceai, mă întreabă dacă nu mă doare stomacul de la el. Ei preferă cafeaua, băuturile carbogazoase, laptele…”, ne spune zâmbind chişinăuiana.
Tatiana e fire artistică, însă a învăţat la un liceu obişnuit din Chişinău. Iar într-o bună zi, dintr-o întâmplare, a ajuns să studieze pianul. „Instrumentul ni l-a dat un prieten de familie care ştia că noi avem unde-l ţine. Acum, că aveam pian, cineva trebuia să înveţe să cânte la el. Sora mea mai mare a declarat cu încăpăţânare că ea nu va face muzică, aşa că misiunea mi-a revenit mie”, adaugă tânăra.

Drumul spre Spania

1

Nu-şi aduce aminte vreo serbare din anii de şcoală la care să nu fi fost invitată să cânte melodiile Doinei şi ale lui Ion Aldea-Teodorovici, melodii pe care, de altfel, le cântă destul de des şi astăzi, când e departe de locurile în care s-a născut.
Tatiana vine dintr-o familie foarte simplă. Pentru a-şi întreţine soţia şi copiii, tatăl ei, ca şi alte sute de mii de basarabeni, a fost nevoit să plece la muncă peste hotare.
„A ales Spania. N-aveam de gând să ne ducem şi noi la el, dar înainte să absolvesc eu liceul, mama a fost pentru câteva zile la tata. Când a revenit acasă, m-a anunţat că după ce iau diploma, ne mutăm în Spania. Eram şocată de această decizie, nu voiam să plec, însă până la urmă părinţii m-au convins să accept – era şansa mea să studiez la o universitate din Europa, care să-mi ofere mai multe perspective”, îşi începe istorisirea basarabeanca.

„La început nu a fost deloc distractiv”

2

Avea doar 19 ani când a plecat din R.Moldova, iar în spaniolă nu ştia nici măcar cum să spună „bună ziua”. Însă ştia că trebuie să dea la universitate, iar pentru asta trebuia să muncească înzecit. A ales să studieze la Drept şi şi-a atins scopul, deşi la înmatriculare a întâmpinat multe dificultăţi, printre care şi susţinerea repetată a examenelor de Bacalaureat. Astfel, timp de un an Tatiana a învăţat spaniola, dar şi pentru materiile la care urma să susţină examene. „Pe atunci nu ştiam o boabă de spaniolă: nu ascultasem vreodată cântece în această limbă, nu ma uitasem nici la telenovele. Ţin minte că învăţam Istoria Spaniei, la care urma să am examen, cu dicţionarul în faţă. Să ştiţi că nu era deloc distractiv. Multă lume îmi spunea că-mi va fi foarte greu să dau BAC-ul, ba chiar că nu am nicio şansă la examene. Pe de o parte, mă bucuram să aud asta, ziceam că dacă nu sunt admisă la universitate mă voi putea întoarce în Moldova. Şi asta-mi doream! Însă am susţinut examenele şi am fost admisă la facultatea dorită. Am studiat patru ani, iar în ultimul am văzut că există posibilitatea să fac concomitent şi studiile de master. Mi-am zis să nu ratez această şansă, chiar dacă toţi îmi ziceau că va fi greu. Dar m-am descurcat. Acum vreau să fac alt master, doar că la învăţământ cu frecvenţa redusă. Mi s-a propus să rămân la universitate pentru un doctorat, dar parcă aş vrea şi să încep să lucrez… Am la dispoziţie o lună pentru a lua decizia finală”, ne povesteşte ea.

Cum a câştigat respectul colegilor

3

De când a plecat în Spania, Tatiana a avut norocul să dea peste oameni buni, care au ajutat-o să se integreze. Însă trebuie să recunoască: deşi s-a bucurat de susţinerea profesorilor şi a colegilor, au fost şi din cei care la început se uitau la ea de sus în jos. Lor a trebuit să le demonstreze că o străină, care încă nu cunoştea prea bine spaniola, poate susţine din prima examenul la Dreptul roman pe o notă foarte bună. „Abia atunci le-am câştigat respectul şi ne-am împrietenit”, adaugă tânăra.
În timpul studiilor la universitate a cunoscut alte două basarabence, care astăzi i-au devenit foarte bune prietene.

„Mă doare să văd sărăcia din R.Moldova”

a

Acum şase ani, când a plecat din ţară, a avut speranţa că starea de lucruri în R. Moldova se va schimba în bine, astfel ca după absolvirea universităţii să poată reveni la baştină.
„Însă constat că pe zi ce trece e tot mai rău şi mai greu. Tot ce se întâmplă acasă ne trezeşte nouă, celor plecaţi în lume, un sentiment de milă. De multe ori nici nu vreau să citesc presa din Moldova, căci mă doare să văd sărăcia în care trăiesc basarabenii. Să nu credeţi că spun asta pentru că am venit aici şi am dat de bine. Deloc! Doar că nu pot să mă întorc într-o ţară care nu-mi oferă nicio şansă la un trai decent. Mie, de fapt, nu mi-a plăcut niciodată să scriu ori să recit poezii! Anul trecut însă, de ziua surorii mele, i-am dedicat o poezie, iar de atunci n-am mai scris nimic. Cu câteva zile înainte să aştern pe hârtie „Vis de emigrant” simţeam că vreau să scriu ceva despre moldovenii din străinătate care vor acasă. Seara, când am mers la somn, mi-a venit în minte primul vers. Atunci mi-am zis: ‘Tania, ai două opţiuni: ori îţi aşterni gândurile pe hârtie, ori te culci şi uiţi versul!’ În jumătate de oră am scris tot ce am simţit, am închis carneţelul şi m-am culcat”, îşi aminteşte chişinăuiana.

Avalanşă de mesaje din partea basarabenilor

a

A doua zi, când a recitit cele scrise, şi-a zis că trebuie neapărat să facă un filmuleţ cu ea în timp ce recită poezia „Vis de emigrant”, iar ulterior să-l publice pe o reţea de socializare. Nici prin cap nu i-a trecut că această creaţie a sa va deveni în scurt timp virală, iar zeci de basarabeni din întreaga lume i-au scris ca să-i mulţumească şi să-i spună că se regăsesc în versurile ei.
„Nu m-am aşteptat la acest impact! Când am scris ‘Vis de emigrant’ nu am aşternut cuvintele pe hârtie doar de dragul rimei, ci m-am străduit ca fiecare cuvânt să transmită ceea ce simt. Am primit o avalanşă de mesaje la care nu poţi să nu răspunzi, căci oamenii îţi mulţumesc pentru că le-ai descris şi trăirile lor. Nu m-am aşteptat ca a doua zi unii politicieni să mă adauge în listele lor de prieteni. Ştiu că se apropie alegerile prezidenţiale, iar lumea e dezamăgită şi nu mai crede în nimeni, însă din ce avem trebuie să-l alegem pe cel mai puţin rău. Cei de la conducere trebuie să-şi dea seama că ţara rămâne fără oameni. Vă rog să ieşiţi la vot, iar înainte de a pune ştampila, să vă gândiţi de două ori. Dacă noi ne-am uni forţele şi ne-am dori un viitor european, la sigur s-ar schimba lucrurile. Aş vrea ca R. Moldova să le ofere cetăţenilor săi măcar 10% din ceea ce oferă Spania spaniolilor”, consideră Tatiana Creţu.

a

Lena NEGRU