O instituţie poartă numele Mariei Sarabaş // FOTO

La început de octombrie, Maria Sarabaş a fost invitată în satul natal, la Câşliţa-Prut, r. Cahul, pentru a participa la un eveniment frumos. Consiliul local a decis ca şcoala în care interpreta şi-a făcut debutul pe scenă să-i poarte numele, iar noutatea a emoţionat-o pe Maria Sarabaş. A fost întâmpinată cu flori, cu pâine şi sare, iar elevii au pregătit o şezătoare la care s-a cântat şi „De la Galaţi mai încoace” , cântec pe care artista îl clasează drept „declaraţie de dragoste satului natal”.

image-1

Acum câteva zile, Maria Sarabaş a trăit clipe de neuitat: Consiliul local Câşliţa-Prut a decis ca şcoala din localitate să poarte numele artistei. Când a auzit propunerea venită din partea consătenilor săi, interpreta nu şi-a dat din start consimţământul, căci, ne spune ea, „în Câşliţa-Prut s-au născut mai multe personalităţi”.
„M-au ‘curtat’ vreme de vreo jumătate de an, eu însă le spuneam de fiecare dată că sunt oameni care poate ar merita această onoare mai mult decât mine. Însă în 2007 mi s-a atribuit titlul de Cetățean de Onoare al localităţii, aşa că până la urmă nu am avut obraz să refuz – ar fi însemnat că mă alint și că mă las rugată. Ca atare, eu le propusesem să numească şcoala în numele lui Ilie Vancea, ex-ministru al Educaţiei; sau al lui Gheorghe Marin, publicist şi scriitor, tatăl Doiniței Aldea-Teodorovici; sau al lui Valeriu Chiper, profesor de istorie, director artistic la Ansamblului etnofolcloric „Moştenitorii”, cel care a făcut foarte multe pentru sat. Și mai este și unchiul meu, care a scris un roman autobiografic despre cum a evadat el din Basarabia cotropită de ruși, iar în acea carte descrie cu lux de amănunte viața satului de atunci”, ne-a declarat Maria Sarabaş.

A povestit, a cântat, a plâns

image-2

Cu ocazia rebotezării instituţiei de învăţământ s-a organizat un eveniment frumos şi emoţionat, iar interpreta cu voce inconfundabilă a avut parte de o primire călduroasă şi pe măsura talentului ei. Nici nu a sperat că, după mai bine de cinci decenii de când a plecat din sat, consătenii o să-i păstreze atâta dragoste şi respect.
„Regret că am plecat din sat prea devreme – aveam doar 10 anişori. Însă am reușit să învăț hora în două părți, bătuta și sârba aşa cum se joacă doar la Câşliţa-Prut. Am ținut legătura cu lumea din sat, căci aveam rude acolo. Am pus pe versuri poezia satului şi am lansat cântece din toată inima. Acum, că m-au onorat și mi-au organizat o sărbătoare de neuitat, mă voi strădui să nu le înşel încrederea acordată. În acea zi eram atât de emoţionată încât nu puteam cânta. Și vorbeam, și cântam, iar lacrimile îmi şiroiau pe obraji… Aveam în față copii care erau la vârsta la care eram eu atunci când am plecat din sat. Debutul pe scenă l-am avut tot acolo. Eram în clasa întâi, iar despre asta le-am povestit cu lux de amănunte celor prezenţi în sală. Ţin minte că am interpretat un cântec rusesc, iar când am ajuns la a doua strofă, am uitat cuvintele. Ruşinată, am fugit plângând de pe scenă. Atunci învăţătoarea mea și tata, care era profesor la clasele primare, mi-au spus: ‘Hai, Maria, nu e nicio problemă! Şterge-ți ochii și mai ieși o dată!’. Le-am povestit elevilor şi cum am învățat”, ne spune cântăreaţa.

O misiune importantă

image-3

După eveniment, Maria Sarabaş a vorbit cu primarul localităţii, pe care l-a îndemnat să organizeze o şedinţă la care să pună în discuţie problemele satului.
„Voi încerca și eu să-mi aduc modesta contribuţie. Intenţionez să apelez la instituțiile de resort care să-i susțină în promovarea unui proiect de ajutor social din fonduri europene pentru necesităţile vitale ale satului. Am promis să aduc de la Bucureşti cărţi pentru biblioteca şcolii şi a satului. De asemenea, voi încerca să-i ajut pe cei din ansamblul să-şi constituie repertoriul, voi merge la unele repetiţii de-ale lor împreună cu Valeriu Chiper. Vrem să accesăm fonduri europene pentru a realiza lucrările de reparaţie ale școlii și casei de cultură. Satul este foarte mic, iar multă lume a plecat peste hotare. Dar cei 90 de elevi merită atenția și ajutorul nostru”, consideră artista.

De ce refuză interviurile

image-4

Mariei Sarabaş nu-i place să ofere interviuri şi nu poate să-i înţeleagă pe interpreţii care se laudă în mass-media, cu motiv şi fără. Artista a cam dispărut din vizorul presei, însă nu şi de pe scenă: de curând a fost invitată la un spectacol frumos la Palatul Naţional „Nicolae Sulac”, a urmat un concert alături de Orchestra „Folclor”, iar lista poate continua.
„Unde mă cheamă, acolo merg să cânt. Ce pot face la vârsta asta? Mai stau cu nepoțeii, mai am câte-un concert, câte-un eveniment. Nu visez la serate de creație pompoase, organizarea acestora cere cheltuieli foarte mari și te suprasolicită. Chiar dacă mi-aş lua un impresar, tot greul ar cădea oricum pe umerii mei. Am muncit o viață, am alergat foarte mult pe drumurile țării și ale Europei, aşa că acum aș vrea să mai trăiesc și pentru mine, să am timp să privesc în jurul meu la ce familie frumoasă am. M-am ales la bătrânețe cu o fiică extraordinară, cu un ginere muncitor și bun, cu doi nepoți minunați şi cu mama mea, acum în vârstă de 90 de ani. Nu regret nimic și consider că omul e fericit atunci când se simte util”, susţine Maria Sarabaş.

image-5

Lena Negru