„Măricuţa mamei!”

„Măricuţa mamei!”

Maria Iliuţ, despre numele care i-a purtat noroc

Pentru familia Mariei Iliuţ, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este o zi importantă. Nu doar ea, ci şi ceilalţi membri ai familiei sale – fiul Marin, nora Marina şi fiica acestora, Măriuca, îşi sărbătoresc ziua numelui. Unde mai pui că şi hramul casei în care locuiesc cei patru este tot Sf. Maria. În copilărie, de ziua numelui, Privighetoarea din Carpaţi obişnuia să meargă la biserică, iar când era fată mare mergea la horă în sat. Consideră că numele de Mărie îi aduce noroc, iar astăzi, când e departe de casa-n care a crescut, spune că duce dorul tradiţiilor respectate în Crasna în această zi sfântă.

În copilărie, părinţii o dezmierdau Măricuţa. Îi plăcea foarte mult numele Mărie, iar de când a aflat de ce mama i l-a ales, l-a îndrăgit şi mai mult.
„Ea a mai avut o soră, care a decedat foarte tânără. De dorul ei, mama mi-a pus numele de Mărie, cum o chemase şi pe regretata mea mătuşă. De fapt, eu nu eram aşteptată pe lume. Am mai avut un frăţior care s-a prăpădit pe când avea un anişor, iar atunci mama a suferit foarte mult. În dorul lui, pentru a le alina din suferinţă, am venit pe lume eu – Măricuţa mamei”, ne povesteşte cântăreaţa cu voce de privighetoare.

Cununa şi ciuca, tradiţii din Crasna

dsc_1123num

Astăzi, când ajunge de Sf.Maria, amintirile o teleportează în copilărie. Pe atunci, îşi începea această zi sfântă mergând cu mama la biserică, iar seara familia se aduna la masa de sărbătoare.
„Când eram deja fată mare, mergeam la horă-n sat. Şi acum s-a mai păstrat un obicei foarte frumos: în ajunul sărbătorii de Sf. Mărie, fetelor li se punea la uşă cunună, iar flăcăilor – o ‘şiucă’, aşa i se spune la noi unei prăjini foarte înalte, care are la capăt un brăduleţ încărcat cu bomboane şi de care se leagă o băsmăluţă. Acesta era un prilej ca în acea familie să se dea o petrecere. Cununa şi ‘şiuca’ se puneau noaptea târziu, în taină, iar cel care le primea trebuia să invite tineretul la sărbătoare, în timpul căreia să ghicească făptaşul. Ţin minte ca astăzi reacţia părinţilor mei când s-au trezit dimineaţa şi au văzut cununa! Ei spuneau că n-au dormit toată noaptea ca să vadă cine o va pune şi până la urmă tot n-au zărit pe nimeni la poartă. Mă bucură faptul că la Crasna tradiţiile frumoase cu care am crescut sunt păstrate şi astăzi. Mi-e dor de ele…”, ni se confesează Maria Iliuţ.

Pe fiul Marin trebuia să-l cheme Vasile

dsc_1295-jpgsk-jpgalb-nergru-jpgnum

Poartă cu mândrie numele de Mărie, despre care spune că este „măreţ şi aducător de noroc”, căci se simte ocrotită de Fecioară.
Zâmbeşte de câte ori îşi aminteşte cum i-a ales nume fiului ei, Marin, astăzi cunoscut operator de film şi televiziune. De fapt, pe băiatul ei trebuia să-l cheme Vasile, căci venise pe lume la două zile după Sf. Vasile pe stil vechi.
„La noi în sat aşa e obiceiul: dacă pruncul se naşte în preajma unei mari sărbători religioase, trebuie să fie numit în cinstea acelui sfânt, căci se spune că a venit cu prenumele lui. Mie însă nu-mi tihnea numele Vasile. Am vrut să fie mai aproape de mine, să fie legat de numele meu, aşa că am decis cu tatăl lui să tragem la sorţi. Am trişat, dar nu voiam ca pe copilul meu să-l cheme Vasile. Aşa că am făcut cu soţul bileţele pe care am scris numele dorite şi am rugat-o pe o prietenă comună să facă marea extragere. Cât mă rugam lui Dumnezeu să aleagă bileţelul pe care era scris Marin! Şi uite că dorinţa mi-a fost îndeplinită. Apoi Marin a întâlnit-o pe Marina, nora mea. Cred că nimic nu e întâmplător în viaţa asta”, susţine cântăreaţa de folclor.

„Musai să poarte numele bunicilor!”

dsc_1476-jpgsk

Când Marin şi Marina i-au dat vestea că va avea o nepoţică, i-a sărit inima din piept de fericire. Deşi îşi mai dorea o Măriuţă în familie, nu a îndrăznit să influenţeze în vreun fel decizia copiilor ei.
„Nu aveam niciun drept să mă implic în alegerea numelui, deşi, pe ici-colea mai aruncam câte o frază de genul ‘la noi, la Crasna, musai ca primii copii din familie să poarte numele bunicilor!’. Iar Marin şi Marina mi-au făcut o surpriză: au numit-o pe fetiţă Măriuca. Simt că familia mea e vegheată de Sf. Maria, e îngerul păzitor al nostru, al tuturor, dar şi hramul casei”, susţine Maria Iliuţ.
De când stă la casa ei, artista sărbătoreşte an de an Sântămăria în sânul familiei, la o masă de sărbătoare.

„Uneori mi-i ciudă, dar…”

dsc_1121num

Sâmbătă, pe 1 octombrie, Universitatea de Stat din Moldova împlineşte 70 de ani, iar vineri, cu acest prilej, pe scena Palatului Naţional vor urca colective ale Facultăţii de Arte Frumoase a USM, printre care şi Ansamblul Etnofolcloric „Crenguţă de Iederă”, la cârma căruia stă, de mai bine de 24 de ani, Maria Iliuţ.
De fiecare dată tinde ca apariţiile ucenicilor ei să fie la înălţime, aşa că şi de această dată pregăteşte un program inedit.
„Vrem să avem o apariţie memorabilă, de aceea i-am chemat şi pe absolvenţii „Crenguţei de Iederă”, iar unii dintre ei vor urca pe scenă alături de copiii lor. Va fi un program frumos, cu cântec, joc şi obiceiuri de nuntă. Ansamblul a fost dintotdeauna prioritate pentru mine. Uneori mi-i ciudă, căci din cauza lui nu le mai reuşesc pe toate, însă simt că prin aceşti studenţi realizez ceva frumos. Poate că aș fi făcut şi eu mult mai multe dacă nu eram lector, dar de multe ori mă întreb: ce m-aș fi făcut dacă n-ar fi fost tinerii din ansamblu? Căci pentru mine acest colectiv este un refugiu, o a doua casă. Participăm la numeroase festivaluri, mereu venim cu programe noi, avem repetiţii peste repetiţii, însă nu uit nici de cei care îmi urmăresc creaţia”, susţine Maria Iliuţ.

Duet cu Nicolae Gribincea

dsc_1315num-1

Prin urmare, admiratorilor melodiilor sale le pregăteşte un duet realizat împreună cu Nicolae Gribincea. Spune că e o piesă mai neobişnuită care a fost deja înregistrată, iar în viitorul apropiat urmează să i se filmeze şi un videoclip.
„Dacă la noi majoritatea duetelor sunt de „te iubesc”, al nostru e cu tentă satirică. Ideea e conflictul dintre bărbat şi nevastă: el munceşte prea mult, iar ea e prea leneşă”, precizează cântăreaţa.
Urmează şi alte melodii, pe care le pregăteşte împreună cu Orchestra „Busuioc Moldovenesc”, dirijată de Mihai Amihalachioaie.

Despre pasiunea pentru brodat

dsc_1189num

În pofida programului pe care-l are, Maria Iliuţ nu uită de pasiunea sa pentru brodat. În prima jumătate a zilei, când Marin şi Marina sunt la serviciu, iar Măriuca e la grădiniţă, artista lucrează măcar o jumătate de oră la cămaşa pe care încearcă s-o recondiţioneze.
„Aceasta este oaza mea de linişte şi cea mai bună terapie. E o pasiune mai veche, din copilărie. Pe când aveam cinci ani, mama mi-a pus acul, aţa şi bumbacul în mână şi m-a învăţat să fac cruciuliţe. Când am mai crescut un pic, cea care mi-a dat viaţă muncea la câmp şi nu avea timp de mine, aşa că îmi făceam de una singură ii, pentru că voiam să fiu cea mai cea din sat! Când m-am făcut fată mare, am avut noroc de surorile mele, care tot timpul îmi dădeau o mână de ajutor şi care mi-au confecţionat foarte multe ii. De fapt, toate femeile din dinastia mea au cusut şi au brodat. Chiar vorbeam cu surorile mele că nu oricine poate broda, pentru asta trebuie să ai foarte multă răbdare şi pasiune, că e muncă migăloasă. La moment recondiţionez o cămaşă mai veche, valoroasă, la care ţin foarte mult”, povesteşte cântăreaţa.

Măriuca e argint-viu!

dsc_1328-jpgsk-1

Despre Măriuca ar putea vorbi la nesfârşit. Este numai inimă şi e slăbiciunea bunicăi. De anul trecut, micuţa este membră a Ansamblului Folcloric „Iedera”, dirijat de surorile Osoianu, iar din acest an ia ore de pictură şi de dans popular.
„Părinţii ei sunt zilnic la serviciu, aşa că eu, de cum am ceva timp liber, mă ocup de Măriuca. Îi place şi cântecul popular, şi dansurile, şi pictura, iar asta ne bucură cel mai mult”, ne-a spus la sfârşitul discuţiei fericita bunică.

dsc_1445-jpgsk

Lena Negru