De fiecare dată când se gândea că fratele său a ţinut-o în braţe pe Cristina ca pe femeia lui, inima-i sângera de supărare

Anton şi Victor erau fraţi de-o viaţă, fraţi drepţi de la o mamă şi de la un tată. Mai mult ca atât – erau fraţi gemeni. Ce simţea unul, chiar la mare depărtare să fi fost, celălalt ştia ce gândeşte geamănul sau ce-l doare.

Erau atât de aproape încât să le fi spus cineva că vor ajunge duşmani vreodată l-ar fi scuipat drept în ochi. Dar aşa s-a întâm¬plat. Când au ajuns flăcăi, viaţa i-a despărţit, unul s-a dus la armată, a fost alegerea lui, iar celălalt, Anton, la facultate. Anii zboară repede şi iată că din nou sunt sub acoperişul părintesc. La petrece¬ri, împreună, la fete, tot la braţ se duceau, rar când îi vedea cineva separat. Şi semănau fraţii între ei ca două picături de apă. Doar mama îi cunoştea după sprâncene, ale unuia dintre gemeni erau un pic mai roşcate. În rest, dacă se mai şi îmbrăcau la fel, nu îi putea deosebi nimeni.

Doi gemeni deosebiţi de mamă doar după sprâncene

La facultate, Anton a făcut cunoştinţă cu o fetişcană şi au început să se întâlnească. Ajunseseră să se cunoască foarte bine, dar bine de tot încât se vorbea între colegi că vor juca în primăvară la nunta lor. Nu reuşise Anton să le facă cunoştinţă la ai lui cu prietena, fireşte că n-o ştia nici fratele geamăn. Aşa s-a întâmplat că s-au cunoscut Victor şi Cristina fără să vrea. Călătoreau în acelaşi autobuz de la Bălţi spre Chişinău şi fata, cum a dat ochii cu flăcăul, crezând că e iubitul ei, l-a strâns în braţe şi l-a sărutat pe buze. Uimit era Victor, şi-a dat seama de unde vine încurcătura, dar i-a plăcut fata şi de ce să n-o ţină în braţe?

Până la Chişinău s-au tot giu¬giulit pe scaunul din fundul auto¬buzului şi lui Victor îi plăcea copi¬la tot mai mult. „N-o să se supere frate-meu, se gândea el, cred că se mai întâlneşte şi cu alte fete.” S-au despărţit în gară, dar i-a promis Cristina că, spre seară, se întâlnesc în oraş. Fata era sigură că acesta este Anton, iubitul ei şi nimeni altul! De atunci se întâlnea când cu un frate, când cu celălalt, fără să-şi dea seama. Dacă Victor ştia de încurcătură şi râdea în sinea lui cum îi duce de nas pe frate-său şi pe Cristina, celălalt a observat doar că, de la un timp, geamănul dispare tot mai des de acasă. Dacă îl întreba unde se duce, îi răspun¬dea în doi peri: cu treburi.

De mai multe ori n-a prins-o pe Cristina acasă şi colegele de cameră îi ziceau: păi s-a dus la întâlnire cu tine, nu i-ai telefonat cu o oră în urmă? Intrase flăcăul la bănuieli. Pe cine are ea de nu se mai întâlneşte cu mine? În trei săptămâni, a văzut-o doar la facultate. Dar iată că, într-o seară, frate-său le-a spus părinţilor că vrea să le facă cunoştinţă cu prietena lui, aşa credea Victor că o să limpezească relaţia cu Cristina şi Anton. O invită acasă, mama ge¬menilor a copt în ziua aceea şi a pregătit mai multe feluri de buca¬te cu gând că poate îi vine viitoa¬rea noră pe ospeţe.

Victor îi suflă lui Anton iubita de sub nas

Anton simţea şi el o nelămurire în sine, avea un sentiment de disconfort şi nelinişte inexplicabilă, dar vă spuneam că asta putea fi starea de spirit a fratelui geamăn, care în ziua aceea nici pe departe nu se simţea în apele lui. Un lucru ştia la sigur – îi era dragă Cristina şi ar fi luat-o de nevastă, dacă fata ar fi acceptat. Dar nu lămurise între ei nimic, nu ştia cum va reacţiona tânăra la auzul că el s-a dat drept altcineva şi apoi nu ştia ce va face frate-său, căruia i-a suflat fata de sub nas şi nu în mod cinstit. Zic, trecea Victor prin gânduri grele şi-l apăsa starea asta de nelinişte.

Când au intrat în casă, dintr-o cameră iese Anton, dă cu ochii de Cristina şi se repede spre ea: „S-a întâmplat ceva? De ce mă cauţi acasă? Cum ai ajuns aici?”. În spatele ei Victor făcea feţe-feţe. „Păi… – murmură el – ea e prietena mea, Cristina. – Am adus-o s-o cunoaşteţi şi voi…” „Ce vorbeşti, Victore?! Ea e prietena mea şi nicidecum nu poate fi a ta!” Anton o ia de mână pe fată, o duce în camera lui şi o întreabă de unde îl cunoaşte pe frate-său. Ce avea să spună Cristina? Abia acum şi-a dat seama că celălalt s-a folosit de asemănare şi a jucat-o pe degete, ca pe o proastă.

Fata nu bănuise că se iubeşte cu doi tineri diferiţi

De fapt, nu-l învinuia pe el, tot ea era cea trasă pe sfoară şi, dacă ar fi fost mai deşteaptă, ar fi limpezit lucrurile. În primul rând, de multe ori a observat ciudăţenii fel de fel în timpul întâlnirilor. Victor era în încurcătură mare, mai de fiecare dată când se întâlneau cu prieteni comuni, colegi de facultate de-ai lui Anton şi ai Cristinei. Credea atunci fata că poate e obosit, că alte gânduri îl macină, că nu vrea să comunice cu ei. Le vorbea în doi peri, chipurile ne grăbim, nu avem timp destul, nu mă interesează tema. Puteai gândi orice, niciodată n-a bănuit însă că el e cu totul alt om!

Era destul s-o ia Victor în braţe şi toate bănuielile fetei se împrăştiau. Oare nu-l cunoaşte ea de doi ani, cum ar fi putut crede că el este altul? Chiar dacă simţea că ceva e schimbat în el. Şi părul şi-l pieptăna uneori altfel, altfel o mângâia când rămâneau în doi, dar, zic, o dată nu s-a gândit că el ar putea fi altcineva decât Anton al ei! Şi uite că acum e în faţa celor doi bărbaţi, fraţi între ei, cu care s-a iubit deopotrivă. În sufragerie mama gemenilor aranja masa, iar Anton şi Cristina lămureau situaţia. Victor s-a retras şi el în cameră şi nu ştia ce să întreprindă – totul depindea de Cristina, cu cine dintre fraţi rămâne.

Unul era stană de piatră, iar celălalt lovea în el cu sete

Peste o oră, Cristina şi-a luat rămas bun de la părinţii gemenilor, a ieşit din casa lor şi de atunci nu a mai văzut-o nimeni. A aflat Anton mai târziu că s-a transferat la Bălţi la o facultate similară. A fost în câteva rânduri la universitatea de acolo, dar n-a văzut-o. Pesemne că tânăra se ascundea de el. De atunci, relaţia dintre fraţi a devenit duşmănoasă. Mai ales că amândoi se îndrăgostiseră lulea de fată. Şi fiecare o dorea numai pentru dânsul. Dar această iubire avea şi un gust amar. De fiecare dată când se gândea Anton că fratele lui a ţinut-o în braţe pe Cristina şi că a iubit-o ca pe femeia lui, inima-i sângera de supărare.

Într-o zi, şi-a strâns lucrurile şi s-a mutat cu traiul la un prieten, părinţii căruia erau plecaţi peste hotare la muncă. Nu mai putea îndura viaţa sub acelaşi acoperiş cu frate-său. Părinţii lor simţeau că s-a întâmplat ceva urât între fiii lor, dar nici pe departe să bănuiască adevărul. Vă spuneam că gemenii au o structură interioară aparte: ce simte unul trăieşte şi celălalt. Nu ştiu căruia dintre ei i-a venit gândul de suicid şi imediat celălalt a simţit deznădejdea lui frate-său. S-au căutat tot atunci unul pe altul. Indiferent ce o să se întâmple, trebuia să se uite ochi în ochi.

Spun martorii acelei întâlniri că prima dată au văzut aşa bătaie: unul era stană de piatră, iar celălalt lovea în el cu sete, cu cruzime, de n-a lăsat loc viu pe chipul lui. Apoi l-a sprijinit până la o bancă din scuarul din apropiere şi l-a lăsat acolo baltă.