De ce bărbaţii nu mai vor să facă sex? Numai din lene sau şi din prostie?!

De ce bărbaţii nu mai vor să facă sex? Auziţi ce mă întreabă astăzi femeile tinere! Au zece, cincisprezece ani de căsnicie şi s-au trezit cu problema asta în familie. Gândul lor şi al meu, fireşte, gândul cel dintâi este că au o amantă.

Dar când cercetezi lucruri¬le, uite că nici urmă de muiere în jurul lor şi atunci de ce? Nu pot? Nu vor? Sau nevasta nu-i mai atrage? Am deschis şi eu, ca tot omul care caută răspuns la în¬trebare, mai multe manuale de psihologie, psihiatrie, sexologie – dar credeţi că s-a interesat vreun medic de ce bărbaţii tineri nu vor să facă sex? Chiar dacă au făcut-o, am găsit acolo nişte explicaţii de râsul curcilor. Ba că femeia nu-şi dă interesul să le placă, ba că, atunci când are probleme bărbatul, ea nu-l înţelege, că vine obosit de la serviciu şi ea, în loc să-i iasă cu papucii înainte, îl întreabă dacă a adus ceva de haleală.

Explicaţia simplă a mătuşii Dochiţa

Ce are treaba asta cu un bărbat tânăr care şi-a pierdut pofta să mai facă sex? Adică nu ştiam cum să le răspund sărmanelor femei, care de fapt numai în braţe nu-i poartă pe soţii lor, visând că, poate, într-o seară se vor întoarce cu faţa spre ele şi-şi vor aminti cum e şi treaba asta, să mângâi o femeie şi s-o faci să tremure de iubire în braţele tale.
Zic… un răspuns n-aveam. Dar cel ce caută, găseşte.

Într-o zi, mătuşa Dochiţa, o femeie din cartierul meu, măritată de cinci ori, m-a lămurit simplu: „Îs leneşi, dragă. Bărbaţii de azi s-au lăsat pe gârba femeii. Ia roteşte-ţi ochii în jur şi vezi cine lucrează. Femeia! Ea spală maşini, munceşte cu ziua, vinde la piaţă, mătură străzile, repară drumuri, dar altele, care-s mai necăjite, au lăsat casă, ţară şi s-au dus în lume să facă bani. Să faci sex e o osteneală şi asta… Şi de ce să te opinteşti, când toate vin de-a gata?”.

Vă place sau nu răspunsul babei Dochiţa, dar eu vreau să vă povestesc o întâmplare, tot despre bărbaţi şi femei şi despre ce înseamnă iubire într-o fami¬lie. Vă povestesc viaţa a două surori – una frumoasă foc, iar alta abia dacă-ţi opreşti privirea pe chipul ei.

Cum se macină sufletul unei femei urâte

Cea urâţică s-a măritat prima. Cu un vădăoi. Spuneau părinţii ei că noroc mare a avut că a luat-o cineva. Vădăoiul avea trei copii măricei când a venit femeia în familia lor. Dar s-a întâmplat că au acceptat-o şi, din al treilea an, i-au spus „mamă”. Ştiţi cum se macină sufletul unei femei urâte? Ea ştie încă din adolescenţă că nu trebuie să spere la prinţi sau iubiri pasionale, că printre fetele frumoase ea e ca ciulinul peste care calcă toţi, că dacă are norocul şi se mărită, să ştie că Dumnezeu a acoperit-o cu mila lui. Cam aşa se simţea şi Veruţa. Mai ales că soţul ei, vădăoiul adică, nu se prea dădea la dânsa.

Lucra femeia vânzătoare la un magazin şi se simţea bine aici. În ziua când a fost angajat un nou bărbat în colectivul lor, nici prin gând să-i treacă Veruţei că îi va schimba definitiv viaţa. N-a fost însurat, deşi avea 40 de ani, şi nici frumos nu era, dar atât de vesel că toată lumea în jurul lui zâmbea mereu. Glumea şi cu Veruţa, o tot pişca de barbă când trecea pe lângă ea, dacă nu erau oameni în magazin, putea în şagă şi s-o îmbrăţişeze. Glu¬me nevinovate între membrii unui colectiv. Dar Veruţa, cea cu inimă sensibilă şi rănită de moarte de indiferenţa soţului, uite că se trăgea spre el ca firul de iarbă spre soare. Şi care bărbat, spuneţi-mi dvs., nu simte femeia care-l doreşte?

Veruţa descoperă iubirea fizi¬că

Aşa a început iubirea dintre cei doi. Ea – care nu era ţinută acasă în braţe de soţul ei, şi el – care dorea doar să se distreze. Aţi observat cât de frumoasă este o femeie care e ţinută de bărbat în braţe? Luminează din interior. Sufletul ei e mai blajin, mâinile-i lucrează mai repede, iar bărbatul care a trezit în ea această pasiune e pur şi simplu idolatrizat. Vrei să ai o nevastă ascultătoare, harnică şi frumoa¬să, indiferent ce defecte fizice îi descoperi, oricum frumoasă es¬te? Ţine-o în pat cât mai mult şi iubeşte-o cum ştii numai tu. Nu ştii, mai întreabă-i şi pe alţii. Ve¬ruţa, care a făcut sex cu bărbatul ei o dată sau de câteva ori pe an, a descoperit ce este iubirea fizi¬că. S-a transformat din interior, nu mai avea complexul acela de inferioritate care o marca în re¬laţiile cu alţi oameni. Atâta doar că pentru ea ceea ce se întâmpla era un lucru serios de tot, iar pentru Vladimir ea era doar o femeie ca multe altele.

În ziua când l-a anunţat că aşteaptă un copil, el, fără să ştie ea, a renunţat la slujbă. Ce avea să facă femeia mai departe? A hotărât să-i spună bărbatului său toată povestea. „De ce-ai făcut-o? – o tot întreba el. – Nu te-am batjocorit, copiii ţin la tine, ce te-a împins la acest gest?”
„Eu sunt femeie tânără şi trupul meu cere bărbat. Ştiu că nu ţi-s dragă, hai să divorţăm!”

„Nu te învinuiesc, am fost un prost”

Dar s-a întâmplat minunea. Bărbatul care până atunci n-o ob¬serva, a văzut că are alături o ne-vastă tânără, că e chiar plăcută la vedere şi apoi şi gândul să le cau¬te copiilor altă mamă şi lui – altă nevastă, tot nu-i convenea. Aşa că-i spune: „Naşte copilul. Eu am trei din prima căsnicie, vei avea şi tu unul, care nu e al meu. Nu te învinuiesc, am fost un prost. S-o luăm de la-nceput”.
De ce bărbaţii nu mai vor să facă sex? Numai din lene oare sau şi din prostie?!
Ziceam că Veruţa avea o so¬ră. Frumoasă ca o zână. S-a mă¬ritat şi ea, reuşit, dacă ţinem cont că bărbatul ei era bănos. Dar se mai spune că, atunci când umbla norocul prin lume, pe dânsa n-a găsit-o acasă. Deşi avea de toate: casă, maşină, haine scumpe, bi¬juterii, Sanda nu era fericită. După cinci ani de căsnicie, n-avea nici un copil. O întrebau rudele ce se întâmplă, la care femeia avea un răspuns: „Copiii ştiu în care familie să se nască”.

Sanda avea un soţ frumos, manierat, cu aere de aristocrat într-o funcţie însemnată la un minister de la noi. Atâta doar că bărbaţii care-l cunoşteau se întrebau de ce s-a însurat. În urbea noastră provincială, ştiau ei ce ştiau. Aşa că, în ziua când au auzit că Sanda l-a părăsit şi că pentru fericire nu i-a fost de ajuns ceea ce i-a propus el în schimbul unei înţelegeri – ea servind drept paravan, iar el asi¬gurând-o cu tot ce-i pofteşte su¬fletul –, toţi au rămas perplecşi.

Dar căsnicia fără jocuri de iubire, fără sex, nu rezistă. Fe¬meile cunosc treaba asta. De ce au uitat-o bărbaţii?