În testament scria că va avea parte de moştenire atâta timp cât nu se va mărita cu altul

Când l-am cunoscut, Afanasie avea 65 de ani, dar se simţea ca la 20. Bărbat vesel din fire, mereu pus pe glume. Până la această vârstă a fost însurat de trei ori, spunea el tuturor curioşilor că n-a avut noroc cu nici o femeie. Adevărul de fapt era altul, nu i-a fost destul să trăiască cu una singură, deşi toate soţiile au încercat să-l stăpânească. I-au intrat în voie în toate felurile, dar era destul să-şi înregistreze căsătoria că Afanasie căuta deja schimbarea, pur şi simplu avea nevoie de ea. Simţea că a fost prins în laţ şi că e timpul să se elibereze.

După 40 de ani, nu s-a mai însurat. Era mai simplu să-şi găsească pe cineva şi să trăiască până se plictisea şi alta-i lua locul. Zic, în momentul când l-am cunoscut avea 65 de ani şi se simţea viguros şi influent. Averea pe care o agonisise pe parcursul anilor îl făcea puternic şi de neînlocuit printre multele sale cunoştinţe. Dar mai ales la femei avea mare trecere şi, cu cât înainta în vârstă, cu atât era mai căutat. Explicaţia era că dacă l-ar fi convins vreuna s-o ia de nevastă nu rămânea ea în toată averea bărbatului?!

La serviciu erau doar şeful şi subalterna

Probabil că prin asta se şi explică faptul că o fetişcană de numai 20 de ani, care s-a angajat secretară la firma lui, îi devenise amantă şi-l însoţea pe bărbatul acesta peste tot. Fireşte că din invidie, dar poate şi din grijă pentru prieten, se găsea câte unul să-l pună în gardă: „Vezi, Afanasie, să nu te trezeşti că-ţi scurtează zilele fătuca asta!”. Nu se temea bărbatul atâta timp cât nu-şi legaliza relaţia şi nu avea un testament pe numele fetei, cam de ce i-ar fi făcut rău fata?! Pentru că tânăra se bucura de toate privilegiile pe care ţi le dă o relaţie cu un bărbat cu dare de mână. În primul rând, i-a cumpărat un apartament în centrul Chişinăului, cuibul lor de plăceri, şi oare n-o înţolea el cu tot ce-i pofteşte inima!? La serviciu erau doar şeful şi subalterna, deşi tot colectivul urmărea cu o curiozitate bolnăvicioasă cum evoluează această relaţie care, se pare, urma să finalizeze cu o căsnicie.

Veronica, secretara şi iubita lui Afanasie, nu era nici proastă, nici urâtă. Când una dintre prietenele ei a luat-o peste picior, chipurile, ai ajuns să te întreţii cu un moşneag, fata i-a întors-o cu un zâmbet maliţios: să vezi dacă nu ajung milionară şi mai repede decât crezi tu! De fapt, voia să-l împingă pe Afanasie să-şi legalizeze relaţia. Întâi că a venit într-o bună zi cu cerere la secţia cadre s-o elibereze, fără a-şi preveni iubitul. Afanasie, care se obişnuise cu ea, şi-a dat seama că, de n-o va avea mereu în preajmă, copila asta îşi va găsi alt întreţinător.

„Am 23 de ani şi e timpul să am o familie”

De altfel, la cei 65 de ani ai săi, nu mai căuta alte femei, chiar şi pe Veronica o ţinea lângă el mai mult cu cadourile, căci vârsta îi dicta acum alte reguli de viaţă. Şi-apoi, într-o dimineaţă s-a uitat în oglindă şi a descoperit că pe neprins de veste a ajuns chel de-a binelea, că are pungi sub ochi şi că se trezeşte dimineţile mai obosit decât în ajun. Iată de ce plecarea secretarei a dat peste cap toate principiile lui de viaţă.

Acum se gândea că a îmbătrânit şi n-are pe nimeni lângă el – barem un copil să-l pomenească de ziua morţilor. Fraţi şi surori n-a avut niciodată, el fiind unica odraslă a unor colaboratori de la Academia de Ştiinţe a Moldovei, un alintat şi un norocos la urma urmei, pentru că prin speculaţii financiare a reuşit să adune câteva milioane, bani aflaţi în conturile unor bănci din străinătate. Pe Veronica o întreţinea de trei ani, se obişnuise cu ea şi simţea bărbatul că asta e ultima femeie din viaţa lui.

Cu soţ mai mare cu 45 de ani şi cu amant tânăr

Între timp, Veronica lucra tot secretară, dar la o redacţie. Îl vizita pe moş doar după multe şi îndelungate rugăminţi. Într-o zi, i-a spus ghiujului: „Am 23 de ani şi vreau să mă mărit, nu te supăra, dar e timpul să am o familie”. Acum, n-o mai înduplecau nici cadourile, îşi pusese fata în gând să-l moştenească pe Afanasie. Şi i-a reuşit! La nunta lor Veronica a invitat lume multă, martori să fie toţi care şi-au râs de dânsa că uite ea a ajuns cea de-a patra soţie a lui Afanasie şi singura care va rămâne în toată averea lui.

Avea 25 de ani tânăra femeie, el pusese mâna pe 70. Dar trup tânăr era Veronica, dorea s-o ţină în braţe un bărbat viguros, mai voia să nască şi un copil, dar cum să le împaci pe toate când bătrânul său soţ nu mai moare?! Afanasie însă parcă prinsese la puteri de când se însurase. Nu-l mai speria singurătatea, de bani nu ducea lipsă, Veronica avea grijă de tabieturile lui şi se simţea moşul confortabil în propria casă cu tânăra nevastă. Ceea ce nu bănuia o clipă e că Veronica are un amant şi că locuieşte acela chiar în fostul apartament al femeii. Zicea tânăra nevastă că l-a dat în chirie unui coleg, mai mult pe degeaba, că e sărac şi şomer bărbatul, dar are cel puţin cine achita serviciile şi păzi casa. Ori de câte ori îi propunea Afanasie să-l vândă, soţia se opunea cu înverşunare.

„Ghiujul” se răzbună prin testament

Au mai trecut vreo câţiva ani, dar Afanasie nici gând să moară. Veronica îşi pierduse răbdarea, nu mai avea puteri să-l vadă fosăind prin casă, avea impresia că pute de la el ca de la o dihanie, zile întregi dispărea de acasă, stătea mai mult la amant, care prinsese drag de ea şi ar fi luat-o de nevastă şi fără banii moşneagului. Veronica se încăpăţânase însă, zicea că, dacă l-a suportat pe Afanasie atâta amar de vreme, mai rabdă ea un an, doi şi se alege cu toată averea lui. Îl tot bătea la cap să-i arate testamentul, dar Afanasie o liniştea: ştii bine că nu am cui lăsa averea, ţie o să-ţi rămână, dacă ai grijă de mine până închid ochii.

La 78 de ani, iată că moare Afanasie. După înmormântare, găseşte femeia testamentul, îl citeşte şi se îmbolnăveşte de supărare. Scria acolo că ea va avea parte de moştenire atâta timp cât nu se va mărita cu altul. În caz contrar, toată averea lui Afanasie trece pe numele nepotului unui prieten de-al său.

Astăzi, la 42 de ani, Veronica e tot singură…