Teoria „familiei moderne” şi patru familii destrămate

Teoria „familiei moderne” şi patru familii destrămate

Ilie Nistor şi Nicu Bandac, prieteni la cataramă, mergeau veseli pe drum, împleticind picioarele. Se întorceau de la bar unde intrau din când în când ca să-şi spună durerile, deşertând paharele. Goliseră şi acum cu nişte prieteni din cercul lor câteva sticle de votcă, care le ridicaseră dispoziţia şi le îngreunaseră mersul. Totuşi încercau să meargă drept, chiar dacă paşii îi trăgeau când pe o parte de trotuar, când pe alta.

Bărbaţii s-au oprit în faţa unei case arătoase. Ilie îi zise prietenului: „Hai, Nicule, să intrăm şi noi la Lisaveta. Cu ce suntem mai buni decât nevestele noastre, care ne-o fi înşelând de când ne-am căsătorit? Sau cu ce suntem mai răi decât Alecu şi Lavrentie?”

Lisaveta este proprietara unui bordel din orăşel. Îi cunoaşte bine pe bărbaţii aghesmuiţi şi tare s-a mirat când i-a văzut în casa ei de rendez-vous. „Cum?! Voi?! Un procuror fidel şi un notar exemplar au nevoie de serviciile mele? De necrezut! Cu ce aş putea să vă servesc la o oră atât de târzie?” „Păi, cu marfă pe potriva noastră”, au răspuns bucuroşi bărbaţii. „Dar să ştiţi că nu am nimic demn de voi. De ce nu aţi venit ziua, când aşteaptă prin camere cocote apetisante, gata să vă poarte pe valurile înspumate ale mării? Acum, doar nişte copile fără experienţă vă pot sta la dispoziţie.” „Şi chiar nicio profesionistă nu a rămas pentru noi?” „Nu! Pentru că profesionistele mele sunt măritate şi nu se abat aici decât ziua, ca să nu le bănuiască soţii lor.”

Pleacă cu gândul de a reveni

Ilie şi Nicu au dat din mână a pagubă şi au ieşit din local cu gândul că vor reveni în altă zi. Îi intrigaseră Alecu şi Lavrentie cu care goliseră sticlele de votcă, vorbindu-le cu lux de amănunte despre plăcerile trăite cu amantele lor în acest bordel. „Un bărbat fără amantă e un ursuz, iar soţia nu o să te ia niciodată cu friguri aşa cum o face amanta sau prostituata”, le-au băgat în cap aceştia.

Acum, după ce păşiseră pragul misteriosului local, nu mai exista nicio îndoială că între pereţii lui se poate trăi sentimentul care te face să uiţi de toate pe lume. Îi impresionase atmosfera din interior: mobilă aranjată cu gust, pereţi împodobiţi cu tablouri erotice, lumină filtrată prin tot felul de abajururi.

Până la scara blocului, bărbaţii exaltaţi de cele văzute au vorbit numai despre „minuni” din lumea sexului. S-au despărţit, lăsând gândurile să zboare spre casa Lisavetei şi spre ziua în care profesionistele îi vor ajuta să trăiască „miracolul”.

Pentru cei din jur, familii-model

De zece ani, Ilie şi Nicu, care au crescut în aceeaşi mahala, locuiau la oraş. Ambii şi-au luat neveste orăşence, aveau câte un copil şi erau consideraţi de toată lumea norocoşi cu serviciu bun şi familii aşezate la locul lor. Dar de când au prins a bănui că nevestele lor îi înşală, căutau din vreme în vreme să-şi găsească alinarea la bar. După primele pahare plămădeau planuri cum să-şi pedepsească soţiile şi cum să îi descopere pe bărbaţii ce le-au pus coarne.

Însă după ce deşertau mai multe păhăruţe pe gât, starea lor nervoasă se domolea şi le pierea pofta de răzbunare. Alecu şi Lavrentie au fost cei care i-au făcut să se consoleze cu ideea că o familie nu e modernă fără ceartă şi fără amanţi.

Cu teoria „familiei moderne” au fost ademenite la casa de rendez-vous şi soţiile eroilor noştri – Aurelia, soţia lui Ilie şi Irina, soţia lui Nicu. Ambele cu forme perfecte, cu ochi strălucitori şi temperament nestăvilit, s-au lipit de mintea Lisavetei. Astăzi, le invită femeia la o cafea, mâine, la un ceai şi, încet-încet, a descoperit că tinerele doamne pe lângă corpul frumos mai au şi un caracter vesel, şi o inteligenţă demnă de invidiat. Ce mai la deal, la vale, marfă de nota zece pentru bordelul ei!

După ce le-a tălmăcit ABC-ul căsătoriei moderne, care spune că „femeia fidelă e desconsiderată de societate”, Lisaveta le-a învăţat pe tinerele doamne „arta adulterului” cu toată gama „ciudăţeniilor” sexuale şi cum să facă să nu fie prinse niciodată de soţii lor. Apoi le-a găsit câte un amant statornic şi, de la o zi la alta, de la un an la altul, Aurelia şi Irina se desfătau ziua în amiaza mare în „cuibul dragostei” din casa arătoasă de la colţul străzii.

Soţiile sunt bănuite

Primul care a prins a-şi bănui soţia a fost Nicu. Vestimentaţie de la Versace, parfumuri Christian Dior şi Nina Ricci, pantofi şi altă încălţăminte de firmă. De unde? Din salariul ei de profesoară cu care achitau facturile? Sau din salariul lui, care mergea jumătate la alimentaţie, jumătate pentru alte necesităţi curente?

Nu-i vorbă, mai făcea el nişte bani, aşa cum fac toţi notarii, dar despre aceştia Irina nu ştia, îi punea omul deoparte pentru zile negre.

Cui să i se destăinuie în privinţa bănuielilor? Lui Ilie, bineînţeles. Acesta, ca trezit dintr-un vis, s-a bătut cu palma peste frunte: „Ptiu, drace! D-apoi şi Aurelia are tot felul de bijuterii scumpe. Te pomeneşti că şi a mea mă înşală!”.

S-au frământat prietenii, au analizat şi pentru că nici unul, nici altul nu ştia nimic precis, şi-au imaginat că nu au niciun rival. În ziua în care s-au întâlnit prima dată la bar, după mai multe păhăruţe şi meditaţii despre femei, şi-au amintit de un principiu spartan: femeia te poate înşela, dar ea trebuie să ia măsuri să nu fie prinsă niciodată. Până la urmă, au tras concluzia că soţiile lor respectă acest principiu. Un lucru nu îl puteau înţelege: de ce atunci când au băut până târziu cu Alecu şi Lavrentie, când au adus vorba de bărbaţi încornoraţi, Lavrentie le-a spus: „Dacă o femeie are un amant bogat, cel care poartă coarne e amantul”.

Prinse în flagrant

Gândul acesta îi rodea ca un vierme aşa cum îi rodea şi dorinţa de a merge într-o zi la casa Lisavetei. Şi ziua ceea a sosit într-o vinere la prânz. Lisaveta i-a salutat servil, spunându-le că au venit la ţanc şi le-a deschis uşa care dădea într-un coridor cu mai multe uşi numerotate. Le-a spus numărul uşilor pe care trebuie să le deschidă şi a plecat. Ori că bărbaţii au înţeles greşit, ori că Lisaveta a vrut să le descopere taina, dar când Ilie şi Nicu au deschis uşile cu numerele indicate şi au dat să intre înăuntru, surpriza a fost neaşteptată pentru amândoi.

Rămas fără cuvinte, Ilie privea la cei din cameră. Nu îi venea să creadă ochilor! Soţia lui, în ţinuta Evei, cu sânii excitaţi, încremenise în braţele lui Lavrentie. În cealaltă cameră, Irina îşi legăna şoldurile, gemând sub sărutările lui Alecu. După o lungă pauză de tăcere, în camera nr. 3, Aurelia a spart gheaţa: „Nu eşti primul şi nici ultimul bărbat, Ilie, căruia i s-au pus coarne. Acum cred că toate femeile pun coarne la bărbaţi”.

Ilie a tăcut o clipă, apoi a spus: „După teoria lui Lavrentie reiese că el e cel care poartă coarne, şi nu eu”. Din camera nr. 5 Alecu i s-a adresat lui Nicu: „Ce să-ţi fac, dragă Nicule, dacă nu ştii să-ţi cucereşti pe deplin soţia?!”. Acesta a putut să rostească atât: „Bine a zis cine a zis că prietenul soţului sfârşeşte prin a deveni amantul soţiei”. Ce-a fost mai departe e greu de descris prin cuvinte. Adevărul e că povestea a continuat cu un mare scandal şi s-a terminat cu divorţ pentru cele patru familii.