Sunt femei rome. Nu au avut o educaţie aleasă în copilărie sau diferenţiată în comparaţie cu copiii moldovenilor sau ai ruşilor, pe care-i aveau în preajmă. Etnia nu le-a împiedicat să-şi atingă scopul în viaţă şi să devină ceea ce şi-au propus. Spun că nu s-au simţit discriminate în societatea noastră pentru că au avut mereu purtări bune. Azi, sunt fericite. Au familii şi lucrează în domeniile la care au aspirat din copilărie. Este vorba despre chirurgul Roza Munteanu, după căsătorie Hughes, şi Aurica Carai, conducătoarea ansamblului ţigănesc „Potcoava” din Chişinău.
În contextul sărbătoririi a 45 de ani ai Zilei Internaționale a Romilor, Secretariatul Coaliției Vocea Romilor din Republica Moldova a organizat un eveniment dedicat femeilor rome de succes. La eveniment doamnele au povestit publicului prezent despre realitatea femeii rome și emanciparea lor în societate.
Pe Aurica Carai şi pe Roza Hughes le-am întâlnit la evenimentul organizat marţi, 12 aprilie 2016, în incinta Biroului Relaţii Interetnice din Chişinău.

Mândrie de ţigan
Roza Hughes, născută Munteanu, este chirurg de specialitate. A studiat medicina la USMF „Nicolae Testemiţeanu” şi acum îşi face studiile de doctorat la Spitalul Republican din Chişinău, secţia chirurgie toracică. Este originară din Soroca, dintr-o familie de romi comunitari. Doctoriţa spune că din copilărie s-a deosebit de ceilalţi copii ai romilor. Îi plăcea mult să înveţe, să citească, de aceea la şcoală era printre primii la învăţătură. A crescut doar cu mama şi fratele.
După absolvirea gimnaziului din Soroca, a mers la Liceul Teoretic „Constantin Stere” din aceeaşi localitate pe care l-a absolvit cu brio. Studiile la Medicină le-a făcut la buget, pentru că a trecut cu note maxime examenele de intrare, la chimie şi la limba străină. Spune cu francheţe că a fost unicul copil de rom din Soroca care, acum un deceniu, a susţinut examenele de bacalaureat şi a mers la Medicină. „Suntem oameni modeşti. Mama m-a susţinut mereu. Nu lipseam de la ore. Mama m-a lăsat să învăţ, deşi parcă nu voia să plec de acasă”, îşi aminteşte ea.

Roza Hughes: „Eram prietenă cu toţi”

Din copilărie, a dorit să se facă doctor, iar la universitate s-a decis să aleagă chirurgia. Mărturiseşte că pe lângă mama, bunica sa, Valentina, care nu mai este, a susţinut-o mereu. „Eu am stat cu bunica până la absolvirea liceului şi ea se lăuda printre ţigani că voi fi mare profesor”, mărturiseşte cu emoţie tânăra. Îşi aminteşte că, în copilărie, copiii ţiganilor erau numiţi „cioroi” la şcoală, în stradă, dar ea nu îi lua în seamă. A învăţat primii cinci ani într-o clasă numai cu copii romi, după care cu cei moldoveni şi ruşi. Până la urmă, „eram prietenă cu toţi”.
Roza Munteanu este căsătorită cu un englez. Locuieşte la Chişinău. Are un copil de un an şi jumătate. Şi-a cunoscut soţul în timpul unui curs de învăţare a limbii engleze. Doctoriţa vorbeşte cinci limbi: rusa, engleza, româna, franceza şi limba romani. Am întrebat-o ce înseamnă pentru o fetiţă dintr-o familie de romi să ajungă doctoriţă? „Înseamnă un succes mare. Mi-am atins scopul pe care mi l-am pus din adolescenţă. Sunt medic-chirurg”, ne-a mărturisit Roza Hughes.

„De la mama am moştenit arta dansului ţigănesc”

La acelaşi eveniment, conducătoarea ansamblului de dansuri ţigăneşti „Potcoava”, Aurica Carai, a venit cu mai multe costume tradiţionale ţigăneşti, creaţie proprie. Acestea prezintă cultura romilor, ne-a spus ea. „Sunt ţinute pe care le poartă membrii ansamblului de dansuri „Potcoava”, pe care-l conduc împreună cu mama mea, Paulina Carai, de la care am moştenit arta dansului ţigănesc”, relevă ea.
Potrivit ei, elementele care înfrumuseţează costumele ţigăneşti sunt monedele, paietele, mărgelele, pietricelele. „Acestea sunt modernizate în comparaţie cu cele ale străbunilor noştri. Costumul tradiţional numaidecât trebuie să aibă monede, cercei, brăţări. Romii, ca şi indienii, iubesc culorile aprinse”, mai spune ea.
Deşi a studiat opt ani vioara, până la urmă a ales arta dansului ţigănesc, deprins din copilărie fragedă. Adoră dansurile romilor, învăţate de la părinţi şi rude. A crescut în turneele părinţilor. I-a plăcut de mică munca părinţilor, de aceea a şi ales calea lor.
„Dansez de la vârsta de cinci ani. Nu-mi închipui viaţa fără dansul tradiţional ţigănesc, ceea ce vreau să păstrez, transmit şi azi altor generaţii de copii, fie ei romi, moldoveni, ruşi sau alte naţionalităţi. Dansul ţigănesc este ca un foc, te aprinde. Când dansează o ţigancă la o nuntă, toată sala se încinge în dans”, susţine Aurica.

Are două fetiţe, cărora le coase costume tradiţionale ţigăneşti. De altfel, ca şi altor copii. În prezent, dansează, cântă la diferite petreceri şi festivaluri, peste hotare şi aici. Visează să deschidă o şcoală de dans pentru romii care vor să transmită prin dans şi o parte din cultura, tradiţiile lor. „În ultimul timp, parcă se pierde tradiţia dansului ţigănesc”, remarcă ea.
Dansatoarea spune că este susţinută în activitatea sa şi de soţul său, Leonid Readov, muzicant de formaţie. Bărbatul a studiat clarinetul şi saxofonul. Cu ansamblul de dans „Potcoava” a fost la diferite evenimente la Moscova, în Spania. Chişinăueanca nu se simte discriminată în societatea noastră, pentru că mereu s-a „purtat frumos”. „Am lăsat loc de bună ziua. Dar ştiu că unii conaţionali de-ai noştri sunt discriminaţi”, încheie Aurica.

Victoria Popa