De jumătate de an, actriţa Irena Boclincă stă mai mult la Iaşi decât la Chişinău

Irena Boclincă, actriță care a devenit populară datorită rolurilor sale din comediile jucate pe scena Teatrului „Eugene Ionesco”, este din nou la studii. Cum mulți se întrebau de ce o văd atât de rar pe scenă, dar și la „Ora de ras” de la Jurnal TV, i-am solicitat un interviu. Astfel, am aflat că de jumătate de an Irena Boclincă s-a mutat la Iași, unde-și face studiile de master la Universitatea de Arte „George Enescu”.

Într-un timp foarte scurt, Irena Boclincă a realizat ceea ce multora colegi de-ai săi le reușește mult mai târziu ori chiar deloc. Și aici facem referire la faptul că i-a cucerit pe moldoveni prin carisma şi talentul cu care interpretează rolurile comice pe care le-a avut la Teatrul „Eugene Ionesco”, dar și apariţiile din cadrul emisiunii „Ora de ras” de la Jurnal TV.
De jumătate de an însă, o vedem tot mai rar pe scenă şi la tv și asta deoarece a decis să-și îndeplinească o dorință mai veche: să se afirme ca actriţă de teatru şi dincolo de Prut.
„Mi s-a așezat pe suflet această dorință încă de când am fost pentru prima dată în România. Şi da, Irena e iar studentă. Fac un masterat în actorie, iar la „E.Ionesco” joc în două spectacole: „Chirița în provincie” și „Veghe”. Şi la „Ora de ras” apar rar, căci am filmări doar când vin în R.Moldova”, ne-a declarat actrița.

„Prefer să urc încet, dar sigur”

Și cum hărnicia este cartea sa de vizită, Irena a trecut cu brio de prima sesiune de examene. Dar chiar dacă înregistrează deja primele succese dincolo de Prut, ni se confesează că mai are nevoie de ceva timp ca să se acomodeze cu schimbarea din viaţa sa.
„Când abia m-am mutat la Iași nu cunoşteam pe nimeni acolo, nici măcar nu aveam cu cine schimba o vorbă. Între timp însă mi-am făcut prieteni acolo, iar profesorii și colegii mă apreciază, au încredere în mine şi în talentul meu. Ar fi prea frumos ca să spun că am deja colaborări cu teatrele de aici (n.a. – Iași), însă nici nu vreau să grăbesc mersul normal al lucrurilor: prefer să urc încet, dar sigur”, consideră Irena.
Publicul din România a îndrăgit-o, însă actriţa recunoaște că-i este dor spectatorii de la Chişinău, în aplauzele cărora a crescut. Poate de aceea acum, când urcă mai rar pe scena de la „E.Ionesco”, are emoţii incomparabile cu cele de acum un an, de exemplu.

În România munca actorului e apreciată

Dacă din start ne-a spus că nu vede nicio diferenţă între a face teatru la Iași ori la Chișinău, după câteva secunde s-a răzgândit, afirmând că actorii din România sunt mai stimați decât cei din R. Moldova. Cât despre publicul de dincolo de Prut, Irena ne dă asigurări că acesta e mult mai cult și ştie să stimeze oamenii de artă.
„La noi unii nici nu știu unde e teatrul, iar alţii vin cu invitație şi întreabă: `Aici arată concert?`. Poate nu sunt oamenii de vină, căci societatea noastră este una bolnavă. Ţin să remarc totuşi că nu toți basarabenii sunt așa”, adaugă cea care a renunțat la medicină pentru a face actorie.

Dor de „acasă”

De când a plecat la Iași, cuvântul „acasă” a căpătat parcă altă sonoritate. Vine destul de des la Chişinău, dar la părinţi ajunge rar, doar de sărbători. Şi ce e dorul a aflat abia acum, când se află departe de cei dragi.
„Să știți că nimeni nu pleacă din țară de bine”, ne dă asigurări ea.
Când merge la ţară, trece întâi pe la bunicile sale, iar apoi petrece cât mai mult timp cu familia ei. Întrebată de cine îi este dor cel mai mult, Irena ne-a răspuns scurt: „De mamaaa…”.

Nu se consideră de neînlocuit

Talentata actriță a crescut profesional în ochii publicului Teatrului „Eugene Ionesco”. A jucat în numeroase spectacole, însă „Chirița în provincie” și „Veghe” sunt cele care i-au adus popularitate. Deși noi știm că spectatorul îi simte lipsa și-i duce dorul, ea consideră că nu e de neînlocuit.
„Nu cred că am fost eu cea mai importantă de-acolo. Acum doar cei mai apropiați îmi zic că le lipsesc, dar, din păcate, din ăștia au rămas puțini, căci banii și funcțiile schimbă omul. Cu „E.Ionesco” o să continuu colaborarea, dacă se va dori acest lucru, desigur. Dacă în RMoldova directorii de teatre nu acceptă să lucreze decât cu actori angajaţi, aici, în România, se preferă colaborările”, ne-a mai spus cea care a jucat rolul lui Edith Piaf în monospectacolul „Edith Piaf – femeia care a iubit”, piesă care în 2014 i-a adus Marele Premiu „One woman Show” la cea de-a IX-a ediție a Galei Internaţionale de Recitaluri Dramatice care a avut loc la Bacău.

„Am pășit cu dreptul pe scenă”

A cucerit publicul prin sinceritate, simplitate și naturalețe. Nu a avut emoții când a urcat pentru prima dată pe scenă și asta pentru că, spune ea, a pășit cu dreptul: „Îmi duc aminte că am tras aer în piept şi simțeam că… zbor în cosmos. Era o senzație de parcă ajungi în altă lume, în care îţi este frică să nu pășești greșit ca nu cumva să strivești pe cineva. Cât despre complexe, nu mai știu de au fost. Dar chiar dacă au existat, au fugit, cum zice colegul meu Emilian Crețu”.
În viziunea ei, două dintre roluri au scos-o din anonimat: pentru amatorii de teatru – cel al interpretei franceze Edith Piaf, iar pentru cei care o cunosc de la tv – cel al amuzantei Simoncic.
„Totuși, Simoncic este mai des recunoscută pe stradă, mai ales la țară. Cel puțin asta am dedus după ce, împreună cu Moș Crăciun și prietenii săi, am colindat satele Moldovei. Vreau să-i mulţumesc publicului meu că nu mă uită și că se mai găsesc oameni care să-mi scrie mulţumiri după spectacole. Vă iubesc și mi-e dor!”, este mesajul actriței pentru cei de la Chișinău.
De când se află la Iași are un alt ritm de viaţă: își permite să doarmă mai mult, se uită la televizor, priveşte filme, ascultă muzică și iase în oraș cu prietenii, la un pahar de vin şi o plăcintă caldă.
Cât despre viața personală, carismatica actriță a refuzat să ne vorbească la acest subiect, căci, spune ea, „și așa are impresia că lumea știe despre persoana sa lucruri pe care nici ea nu le cunoaște”.

Lena NEGRU
Foto: Arhiva personală a Irenei Boclincă